Garda pretoriană, între trupă de elită și gardă de corp imperială jpeg

Garda pretoriană, între trupă de elită și gardă de corp imperială

Cu toate c─â acest corp de elit─â nu a fost numit astfel ÔÇô Garda Pretorian─â ÔÇô ├«n timpul existen╚Ťei sale, a r─âmas ├«n istorie sub aceast─â denumire, ╚Öi cu faima unei trupe formate din lupt─âtori excelen╚Ťi, dar ╚Öi puternic angrenat─â politic, put├ónd influen╚Ťa decizii de mare importan╚Ť─â la nivelul central al conducerii Imperiului Roman. Numele vine pur ╚Öi simplu de la cortul comandantului roman ├«n teren, praetor, al c─ârui cort de comand─â se numea praetorium. Astfel, garda a fost numit─â de-a lungul existen╚Ťei sale Cohors Praetoria, ╚Öi era unitatea ├«ns─ârcinat─â cu paza comandan╚Ťilor ╚Öi a ├«mp─âra╚Ťilor. 

Cel care a creat prima cohort─â pretorian─â se pare c─â a fost celebrul Scipio Africanul, ├«n timpul r─âzboaielor contra Cartaginei, ├«n anii 210-202. La sf├ór╚Öitul secolului 1 ├«.e.n., probabil ca urmare a R─âzboaielor Civile, devin gard─â de corp a conduc─âtorilor Romei.  

Praetorianguard1 jpg jpeg

ÔÇŁCohors PraetoriaÔÇŁ era principalul corp de armat─â din Roma, av├ónd rol de paz─â ╚Öi gard─â a ├«mp─âratului ╚Öi a membrilor familiei imperiale, descoperirea comploturilor, reprimarea unor eventuale revolte ale popula╚Ťiei. Membrii ei puteau fi, ├«n acela╚Öi timp, prietenii sau inamicii ├«mp─âratului, av├ónd puterea efectiv─â de ap─âra, a asasina sau a numi un alt ├«mp─ârat.

Serviciul lor militar era mai scurt dec├ót ├«n legiuni, plata era de dou─â sau chiar trei ori mai mare dec├ót a legionarilor, cazarea era ├«n Roma, ├«n cel mai mare ora╚Ö al Imperiului, nu ├«n vreun castru uitat de lume pe vreo grani╚Ť─â imperial─â violent─â, unde patrulau barbari ├«nseta╚Ťi de prad─â ╚Öi s├ónge. Riscurile erau deci, mult mai reduse dec├ót ├«ntr-o unitate cu adev─ârat combatant─â.

Augustus a fost cel care a stabilit serviciul militar al pretorienilor la 12 ani, apoi la 16 (├«n acela╚Öi timp, legionarii serveau 16, respectiv 20 de ani). Ini╚Ťial au existat probabil 9 cohorte, cu 500 de oameni ├«n fiecare, din timpul lui Augustus ╚Öi spre mijlocul secolului 1 e.n. exist├ónd 12 cohorte. Doar trei dintre acestea st─âteau ├«n Roma, ├«n jurul ora╚Öului, nu toate ├«n acela╚Öi loc, celelalte cohorte fiind r─âsp├óndite ├«n alte ora╚Öe din peninsul─â. Num─ârul lor a variat ├«n timp, de la probabil 6000 sub Augustus, la 8000 ├«n perioada dintre Domi╚Ťian la Severus, ╚Öi 15000 dup─â acesta.

Fiecare cohort─â era comandat─â de un tribun de rang ecvestru/ cavaler, din anul 2 ├«.e.n. fiind doi cavaleri care comandau toate cohortele. ├Än Roma, func╚Ťionau ca gard─â a lui Augustus, pe colina Palatin, ├«mp─âratul fiind ╚Öi cel care d─âdea parola, ├«n fiecare sear─â, comandantului g─ârzii.

De unde vine scorpionul de pe scuturile pretorienilor

Abia ├«n anul 23 e.n. se va construi Castra Praetoria, cazarma pretorienilor, cu o capacitate ├«ntre 4000 ╚Öi 12000 de solda╚Ťi, pe colina Viminal, la marginea Romei, comandat─â de un alt tribun, cl─âdire aflat─â ╚Öi azi, ├«n bun─â parte, ├«n picioare. Cu aceast─â ocazie, se pare, pretorienii au adoptat ca simbol, inclusiv pe scuturile lor, scorpionul, semnul zodiacal al ├«mp─âratului Tiberius, care a dispus construc╚Ťia cazarmei.

Proclaiming claudius emperor png png

Pretorienii nu purtau armur─â ╚Öi arme ├«n ora╚Ö, ├«n conformitate cu regulile existente, care interziceau prezen╚Ťa de trupe ├«narmate ├«n capital─â, ├«n afara s─ârb─âtoririi vreunui triumf, sau al unor situa╚Ťii speciale. ├Än timpul serviciului normal, pretorienii purtau toga (cu armele ascunse probabil pe sub falduri), iar armurile erau ├«mbr─âcate doar la ocazii festive.

Participau și la campanii militare, mai ales atunci când împăratul, sau succesorul lui, mergeau în persoană la război. Prima astfel de participare a avut loc în anul 14, când legiunile de pe Rin și cele din Pannonia s-au revoltat, pretorienii participând la pacificarea acestor zone alături de și Drusus (fiul vitreg al lui Augustus), în Panonia, și Germanicus (fiul lui Drusus și fiu adoptiv al împăratului Tiberius), pe Rin. O celebră participare a pretorienilor în luptă a fost în anul 87, când prefectul pretoriului, Cornelius Fuscus, a fost ucis în campanie în Dacia, legiunea V Alaudae, pe care o comanda, fiind masacrată complet.

Ierarhia în cadrul gărzii pretoriene

Ierarhic, erau comanda╚Ťi de unul sau doi prefec╚Ťi, un tribun de rang ecvestru, un centurion trecenarius ╚Öi centurioni obi╚Önui╚Ťi, fiecare la comanda a 80 de oameni. Dup─â cinci ani de serviciu militar ca infanterist, pretorianul putea accede ├«n cavaleria pretorian─â. Cavaleria era organizat─â ├«n turmae de 30 de c─âl─âre╚Ťi, comanda╚Ťi de un optio equitum. O trup─â special─â de c─âl─âre╚Ťi ÔÇô speculatores augusti ÔÇô comandat─â de un centurio speculatorum, func╚Ťiona ca gard─â de corp imperial─â ata╚Öat─â direct ├«mp─âratului. Ace╚Öti speculatores/cerceta╚Öi fuseser─â introdu╚Öi ├«n r├óndul pretorienilor de c─âtre Marcus Antonius, exist├ónd p├ón─â la Traian.

Recrutarea se f─âcea din r├óndul tinerilor ├«ntre 15 ╚Öi 32 de ani. De la sf├ór╚Öitul secolului 2, din timpul ├«mp─âratului Septimius Severus, au fost transfera╚Ťi ├«n gard─â solda╚Ťi din alte g─ârzi ÔÇô din vigiles/pompierii Romei, sau din cohortele urbane, poli╚Ťia Romei - sau chiar din legiuni. Instruc╚Ťia era f─âcut─â de centurioni, decurioni, diver╚Öi antrenori ╚Öi (fo╚Öti) gladiatori. Instructorii se numeau doctores ╚Öi campidoctores, ╚Öi erau speciali╚Öti ├«n tactici, arme, tehnici de lupt─â. Instructorii de cavalerie se numeau exercitatores.

Ini╚Ťial, pretorienii fuseser─â recruta╚Ťi doar din cet─â╚Ťenii din Peninsula Italic─â, apoi, tot p├ón─â la Septimius Severus, recrutarea s-a f─âcut din Italia, Iberia, Macedonia, Noricum. Septimius Severus a avut ├«ncredere mare ├«n solda╚Ťii s─âi din legiunile danubiene, care au fost introdu╚Öi ├«n gard─â, dup─â el recrutarea f─âc├óndu-se din afara Peninsulei Italice. Din vremea sa avem un sarcofag, g─âsit ├«n fosta provincie Pannonia, la Brigetio, f─âcut pentru un membru al g─ârzii pretoriene de c─âtre tat─âl s─âu, un anume Marcus Ulpius Celerinus, interprex Dacorum ÔÇô ÔÇŁtraduc─âtor de limb─â dac─âÔÇŁ.

Clipboard012 jpg jpeg

Pentru a fi acceptat ├«n gard─â, recrutul trebuia s─â aib─â condi╚Ťie fizic─â foarte bun─â, un caracter demn, provenien╚Ť─â dintr-o familie respectabil─â, scrisori de acreditare din partea unor oameni importan╚Ťi. Dac─â trecea de recrutare, aspirantul devenea probatus/ÔÇŁacceptatÔÇŁ ╚Öi miles/soldat ├«ntr-o centurie. Dac─â se dovedea apt, dup─â c├ó╚Ťiva ani devenea immunis, un soi de func╚Ťionar la cartierul general sau ├«n domeniul tehnic, efectu├ónd, cum am zice azi, munc─â de birou. Dup─â al╚Ťi c├ó╚Ťiva ani, putea ajunge principalis (responsabil cu parola g─ârzii), optio (adjunct al centurionului), signifer/ÔÇŁstegarÔÇŁ al centuriei, iar dac─â ╚Ötia foarte bine carte, putea ajunge ├«n corpul de comand─â al prefectului, comandantul g─ârzii. Ca principalis, putea s─â fie numit de ├«mp─ârat printre evocati Augusti, adic─â s─â ocupe un post ├«nalt ├«n Roma, ca instructor militar sau expert tehnic, sau s─â fie numit centurion ├«ntr-o legiune. Cei mai noroco╚Öi ╚Öi mai experimenta╚Ťi, cu o bogat─â carier─â a armelor, ajungeau praefectus praetorio - prefec╚Ťi ai pretoriului, comandan╚Ťi ai pretorienilor, unul dintre posturile acela mai faimoase ╚Öi mai r├óvnite din ├«ntreg Imperiul.

Pe l├óng─â particip─ârile la ceremonii ╚Öi campanii militare, pretorienii au avut ╚Öi un rol definitoriu ├«n politica imperial─â, influen╚Ť├ónd cursul istoriei prin faptele lor ÔÇô asasin─âri ╚Öi numiri de ├«mp─âra╚Ťi, fapte pentru care ╚Öi-au atras m─ârinimia unor ├«mp─âra╚Ťi, adversitatea unor pretenden╚Ťi, respectul sau oprobriul public, averi ╚Öi, ├«n cele din urm─â, dec─âderea. Pretorienii au participat activ, al─âturi de ├«mp─âratul Traian, la r─âzboaiele dacice ╚Öi la r─âzboiul ├«mpotriva par╚Ťilor. Au participat ╚Öi la r─âzboaiele din Orient, ├«ntre anii 162-166, ╚Öi la r─âzboaiele marcomanice, 162-180. Garda a fost desfiin╚Ťat─â ├«n anul 312, de c─âtre Constantin cel mare, dup─â victoria acestuia ├«n b─ât─âlia de la Ponce Milvius, c├ónd pretorienii au suferit oricum pierderi grele. Ca un gest simbolic al desfiin╚Ť─ârii acestei g─ârzi, Constantin a demolat imediat unul din zidurile cazarmei pretorienilor. La r├óndul s─âu, noul ├«mp─ârat va fi p─âzit de o alt─â gard─â, Scholae Palatinae, format─â din germanici.

 Echipamentul pretorienilor

Este relativ greu s─â reconstituim echipamentul ╚Öi aspectul pretorienilor, dat fiind c─â nu au r─âmas piese ╚Öi nici descrieri ale echipamentului lor, iar pu╚Ťinele basoreliefuri ÔÇô Columna Traian─â, Marea Friz─â a lui Traian, baza coloanei lui Antoninus Pius, columna lui Marcus Aurelius - ╚Öi picturi antice r─âmas ar putea fi, pur ╚Öi simplu, simbolice. Reprezent─ârile ni-i arat─â pe pretorieni purt├ónd coifuri de tip attic, cu creast─â impun─âtoare ╚Öi plac─â frontal─â bogat ornamentat─â; scuturi ovale, dreptunghiulare, rotunde sau hexagonale, cu simboluri diverse ÔÇô aripi, fulgere, luna ╚Öi soarele, scorpionul; tunici de culoarea l├ónii naturale, centurionii doar av├ónd-o ro╚Öie; ca armament aveau o suli╚Ť─â/pilum ╚Öi o spad─â roman─â de tip gladius; cu toate c─â sunt reprezenta╚Ťi cu armur─â de tip lorica musculata, este mai probabil c─â purtau armuri ca cele legionare, din segmente metalice, iar cavaleria purta, ├«n campanii, c─âm─â╚Öi de zale. Peste armur─â era purtat─â o mantie cu glug─â/paenula, ├«n picioare sandale/caligae. Este posibil ca ├«n secolul 3, pretorienii s─â poarte armur─â din solzi metalici/lorica squamata. ├Än general, se crede c─â garda avea acela╚Öi echipament ca ╚Öi legionarii, culoarea tunicii fiind doar diferit─â.

Alte g─ârzi imperiale

Pe l├óng─â pretorieni, ├«n preajma ├«mp─âra╚Ťilor ╚Öi ai membrilor familiei lor se g─âseau ╚Öi G─ârzile Germane ÔÇô Germani Corporis Custodes ÔÇô care au func╚Ťionat ├«n paralel cu pretorienii, ├«n perioada dinastiei Iulio-Claudiene (27 ├«.e.n. ÔÇô 68 e.n.). Ini╚Ťial, aceast─â gard─â era recrutat─â din batavi de pe l├óng─â Rin, ├«mp─âra╚Ťii Nero ╚Öi Caligula angaj├ónd inclusiv fo╚Öti gladiatori pentru a-i p─âzi. La palat, garda era pedestr─â, dar ├«n campanii era ├«ntotdeauna c─âlare, ╚Öi era comandat─â de decurioni. Originea ei este de g─âsit, se pare, tot ├«n perioada r─âzboaielor civile, c├ónd str─âinii p─âreau mai de ├«ncredere dec├ót solda╚Ťii imperiului, germanii neav├ónd leg─âtur─â cu evenimentele politice interne romane. Inclusiv unii generali romani aveau g─ârzi germanice personale, g─ârzi c─ârora nu li se cunosc efectivele, fiind probabil vorba de c├óteva sute de lupt─âtori ├«n total. Aspectul lor fizic era ├«n sine o arm─â ÔÇô germanicii erau mai ├«nal╚Ťi dec├ót romanii ╚Öi popula╚Ťiile mediteraneene, purtau b─ârbi ╚Öi p─âr lung (erau blonzi ╚Öi ro╚Öca╚Ťi, ceea ce ├«i eviden╚Ťia imediat), m├ónuiau arme redutabile, iar for╚Ťa ╚Öi ferocitatea lor era legendar─â. ├Än anul 68, loialitatea lor fa╚Ť─â de ├«mp─ârat s-a ├«ncheiat, asist├ónd impasibili la asasinarea lui Nero, unitatea fiind desfiin╚Ťat─â imediat dup─â acest episod, de Vitellius, ├«mp─ârat efemer, timp de opt luni, ├«n anul urm─âtor.

├Ämp─âratul Traian era p─âzit de Equites Singulares Augusti, o gard─â c─âlare, format─â din 600-1000 de c─âl─âre╚Ťi ale╚Öi din cavaleria auxiliar─â, mai ales din provinciile renane ╚Öi danubiene. Ace╚Ötia aveau propria cazarm─â pe colina Caelius, ├«n Roma, erau comanda╚Ťi de un decurion ╚Öi organiza╚Ťi ├«n turmae. Membrii unit─â╚Ťii serveau ╚Öi ca ofi╚Ťeri de cavalerie pe cuprinsul Imperiului, unitatea particip├ónd ╚Öi ea la campanii. A fost desfiin╚Ťat─â ├«n jurul anului 260.

├Ämp─âratul, senatorii, guvernatorii ╚Öi al╚Ťi ├«nal╚Ťi oficiali ai Imperiului mai beneficiau de serviciile de paz─â ale lictorilor, ├«mbr─âca╚Ťi cu togi albe, ╚Öi purt─âtori de leg─âturi de nuiele, numite fascii ÔÇô pentru pedepsirea celor ce meritau - , ├«n mijlocul c─ârora se afla o secure, simbolul puterii lor.

Pretorieni vs Legiuni

├Än compara╚Ťie cu g─ârzile men╚Ťionate mai sus, legiunile nu ar putea fi numite unit─â╚Ťi de elit─â, cu toate c─â, ├«n lumea antic─â, timp de c├óteva sute de ani, legionarii au fost solda╚Ťi de elit─â, victorio╚Öi ├«n mare parte din campaniile ├«n care au luptat. Obligatoriu cet─â╚Ťeni romani, ace╚Ötia serveau sub acvila imperial─â timp de 20-25 de ani, dup─â care erau ├«mpropriet─âri╚Ťi ╚Öi l─âsa╚Ťi la vatr─â, de obicei ├«n provincia ├«n care serviser─â. Legionarul roman era un infanterist greu, echipat cu coif metalic cu ap─âr─âtori pentru fa╚Ť─â, frunte ╚Öi ceaf─â; armur─â din segmente metalice, foarte mobil─â; era ap─ârat de un scut dreptunghiular de mari dimensiuni; ca arme principale avea un pilum ÔÇô suli╚Ť─â aruncat─â ├«n primele momente ale b─ât─âliei - , o spad─â scurt─â numit─â gladius ╚Öi un pumnal numit pugio. Legionarii erau instrui╚Ťi s─â lupte ├«n forma╚Ťie str├óns─â ╚Öi s─â men╚Ťin─â mereu linia, atac├ónd ╚Öi retr─âg├óndu-se doar la comanda centurionilor sau a celorlal╚Ťi comandan╚Ťi. O legiune era format─â din circa 5000 de combatan╚Ťi, care ac╚Ťionau ca un singur om, d├ónd dovad─â de disciplin─â deplin─â.

├Än aceasta consta de fapt puterea Romei - ├«n organizare, disciplin─â, tenacitate ╚Öi ierarhie func╚Ťional─â. Acestea au fost calit─â╚Ťile care au construit un imperiu care a influen╚Ťat pentru totdeauna istoria lumii, istorie care ├«nc─â ia ast─âzi drept exemple de trupe de elit─â, pretorienii ╚Öi legionarii romani.

Bibliografie:

Boris Rankov - The Praetorian Guard, 1994.

Ross Cowan - Roman Guardsman, 2014.

Sandra Bingham ÔÇô The Praetorian Guard: A History of RomeÔÇÖs Elite Special Forces, 2013.