Folosirea agenţilor de spionaj repatriaţi în propaganda Războiului Rece

Timp de mai bine de 40 de ani, Radio Europa Liberă şi Radio Libertatea au fost două staţii de radio sponsorizate de americani, aflate la München, în Germania, care emiteau în ţările din spatele Cortinei de Fier. Mii de oameni au lucrat pentru aceste staţii radio, cu preţul a sute de milioane de dolari. Europa Liberă şi Libertatea au fost două elemente esenţiale ale activităţilor clandestine timpurii ale CIA direcţionate împotriva regimurilor comuniste. Totuşi, pentru mulţi ani, existenţa lor a rămas învăluită într-o mantie de mister şi intrigă specifică Războiului Rece.

Ca toate războaiele, Războiul Rece a avut multe câmpuri de luptă, iar München este locul în care Războiul Rece a fost, poate, „cel mai fierbinte”, dacă ne gândim la întinderea activităţii serviciilor de informaţii:emigranţii aveau de înfruntat intimidări, ameninţările cu moartea şi răpirea sau chiar moartea.

Toate serviciile de informaţii ale fostului Pact de la Varşovia au acţionat împotriva posturilor de radio Europa Liberă şi Libertatea (colectiv cunoscute drept „radiourile”) pentru mai bine de 40 de ani. Uneori aceasta era o activitate multilaterală, alteori bilaterală, iar uneori ţările conduceau propriile operaţiuni – România fiind un exemplu în acest sens.

Numeroase cărţi de propagandă despre ambele radiouri au fost publicate în Europa de Est şi în fosta Uniunie Sovietică oricând aceste regimuri doreau să contracareze eficientele programe ale radiourilor cu propria propagandă domestică şi internaţională. Informaţiile din aceste cărţi erau în mare parte fabricate (în sensul „dezinformării”), dar cărţile cuprindeau şi informaţii tendenţioase furnizate de agenţii din interiorul radiourilor.

O întâlnire multilaterală a Serviciilor de Informaţii ale Blocului Estic (cu excepţia României) a avut loc la Praga, în 12-13 februarie 1976;generalul sovietic KGB, Oleg Kalugin, a fost preşedinte şi a ţinut un discurs introductiv. Ofiţerii de informaţii au făcut schimb de informaţii cu privire la măsurile active deja luate şi la cele în pregătire împotriva posturilor Europa Liberă şi Libertatea. Ei au ajuns la concluzia că obiectivul minimal era reprezentat de necesitatea de a expulza din Europa aceste „centre de diversiune ale SUA”;ţelul optim era „lichidarea” totală. Ofiţerii de informaţii au schiţat un „Plan de lucru” şi l-au înaintat serviciilor lor pentru revizuire şi aprobare.

O traducere în limba engleză a schiţei de Plan de lucru din limba rusă a fost prezentată la conferinţa „Impactul radiodifuzării occidentale în timpul Războiului Rece”, la Hoover Institution, Stanford, California, 14-16 octombrie 2004. Există câteva diferenţe minore între schiţa originală şi raportul est-german (n.r. – pe care îl prezentăm alăturat), dar esenţa amândurora este clară:staţiile radio trebuie eliminate din Europa sau, şi mai bine, închise.

Şedinţe de coordonare au avut loc ulterior la Budapesta în 1977, la Varşovia în 1979, la Moscova în 1980, la Sofia în 1983 şi la Praga în 1986.

„TOP SECRET

Copia Nr. 1

Planul de lucru

În urma discuţiei de la conferinţa reprezentanţilor ţărilor socialiste, privind lupta împotriva centrelor de diversiune ideologică reprezentate de staţiile radio americane Libertatea şi Europa Liberă, obiectivul minimal în viitorul apropiat este expulzarea lor din Europa.

Următoarele măsuri trebuie luate în vederea atingerii acestui obiectiv.

I. Măsuri active

1.         Continuarea măsurilor contra [posturilor] LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ, expunându-le drept centre de subminare ideologică ale SUA, lucrând sub îndrumarea CIA. În acest scop, folosirea mass-media, radioului şi televiziunii din ţările comunităţii socialiste cu ţelul de a furniza informaţii publicului internaţional şi de a compromite inamicul.

Următoarele sunt prevăzute din partea noastră:

-   publicarea de broşuri în germană şi engleză, cu texte din presa sovietică despre LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ. Distribuirea acestor broşuri în Occident, în special în Republica Federală Germania, Statele Unite ale Americii, alte state NATO şi ţări europene neutre;

-   publicarea unei cărţi care foloseşte materiale din presa americană, în scopul expunerii activităţilor CIA, în special LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ;

-   producerea unui film despre activităţile subversive ale [postului] LIBERTATEA.

Prietenii noştri plănuiesc următoarele:

-   continuarea publicării de articole şi apariţii publice ale lui Minarik [n.r. – Pavel Minarik, repatriat ceh;a se vedea caseta alăturată], care s-a întors în Republica Socialistă Cehoslovacă pentru a expune EUROPA LIBERĂ şi susţinerea, în activităţile ei subversive, de către forţele de dreapta din Republica Federală Germania;

-   publicarea unei cărţi care ar compromite LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ, precum şi CIA, prin folosirea documentelor obţinute de Minarik şi a altor materiale;

-    producerea de documentare şi filme care expun activităţile subversive ale EUROPA LIBERĂ.

2.      Mobilizarea opiniei publice internaţionale, în scopul eliminării activităţilor criminale ale LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ, ca organe de subminare ideologică, a căror existenţă e în contradicţie cu dreptul internaţional şi cu Actul Final de la Helsinki.

În acest scop, e prevăzut ca organele de securitate ale URSS, Ungariei, Germaniei de Est, Cehoslovaciei, Poloniei şi Bulgariei să fie folosite pentru următoarele:

-     Realizarea Operaţiunii «Spider» în Austria (Ministerul Securităţii de Stat din Germania de Est). Această operaţiune este concepută pentru a face ca ţările participante la Conferinţa de la Helsinki şi media internaţională să devină conştiente de temeiul juridic al ilegalităţii LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ;

-     Prezentarea acestei chestiuni în Bundestag-ul Republicii Federale Germane;

-     Organizarea trimiterii de scrisori către membrii Congresului american şi de declaraţii semnate de grupuri progresiste şi agenţii de presă către guvernul SUA;

-     Concentrarea atenţiei publicului internaţional asupra încercărilor Statelor Unite de a obliga ţările NATO să finanţeze LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ, legalizând, astfel, staţiile ca organe internaţionale de diversiune şi subminare ideologică.

3. Examinarea posibilităţlor şi condiţiilor pentru organizarea unui tribunal internaţional împotriva LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ pe teritoriul unei ţări socialiste. Pentru acest tribunal vor fi folosiţi foşti angajaţi ai acestor centre, cărora li s-a ordonat întoarcerea din Vest (CZECHOWICZ, LACH, SMOLINSKI – Republica Populară Polonă, MARIN – URSS, MINARIK—Republica Socialistă Cehoslovacă şi alţii). De asemenea, vor fi folosiţi foşti angajaţi ai staţiilor de radio, cetăţeni care au intrat sub influenţa staţiilor de radio, precum şi materiale documentare de la serviciile de informaţii socialiste.

3.      Implementarea măsurilor respective pentru izolarea staţiilor radio LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ pe arena internaţională (ONU, UNESCO, Comitetul Olimpic Internaţional) şi în cadrul organizaţiilor naţionale, centrelor, societăţilor şi asociaţiilor, ca agenţii subversive ale căror activităţi în spiritul «Războiului Rece» sunt în contrast cu Détente [în document se foloseşte termenul în limba franceză pentru «Dezgheţ» – n.r.] şi cu întărirea cooperării dintre ţările cu ordini sociale diferite.

4.      În vederea dezorganizării activităţilor interne ale LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ şi în vederea exercitării unei presiuni psihologice asupra angajaţilor săi, următorii factori trebuie, spre exemplu, exploataţi în mod activ.

-        competiţia dintre LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ pentru poziţia dominantă în cadrul Consiliului SUA pentru Transmisii Internaţionale;

-        demonstrarea tendinţelor naţionaliste şi a declaraţiilor de ostilitate dintre «birourile naţionale»;

-        sionizarea departamentelor din cadrul LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ şi [exploatarea] atitudinilor ostile ale unora dintre angajaţii staţiilor faţă de predominanţa copleşitoare a forţelor evreieşti, cu precădere faţă de foşti cetăţeni sovietici de naţionalitate evreiască;

-        pregătirea şi trimiterea de scrisori, favorabile nouă, în numele angajaţilor concediaţi de la staţiile radio, adresate foştilor colegi de la LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ.

II. Activităţi operaţionale ale Reţelei

Folosirea coordonată a posibilităţilor existente de a obţine date documentare şi materiale cu privire la chestiuni de bază precum:

-  obiectivele, sarcinile, formele şi metodele de activitate ale staţiilor radio LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ, în rolul lor de a uni toate forţele antisovietice;

-  rolul staţiilor radio în implementarea direcţiei politice a SUA şi NATO;

-  date privind amestecul în problemele interne ale ţărilor socialiste şi violarea suveranităţii Republicii Federale Germane;

-  falsificarea de materiale privind atacuri dure împotriva partidului şi a liderilor de guvern din ţările comunităţii socialiste;

-  rolul şi poziţia agenţiilor de informaţii americane în activitatea LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ:spioni;persoane care au fost confirmate ca fiind agenţi sau persoane suspectate de a fi agenţi în activităţi de spionaj;sistemul de obţinere a informaţiilor;participarea la dezvoltarea şi prezentarea emisiunilor, dar şi la finanţarea, în general, a staţiilor prin operaţiuni individuale;

-  situaţia internă în chestiunile:contradicţii dintre LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ, rivalităţi naţionale şi protagoniştii lor, (...), control şi supaveghere a angajaţilor şi a altora;

-  ajutorul reciproc între serviciile de informaţii fraterne, în evaluarea ţintelor operative ce intră în atenţia angajaţilor neoficiali şi ai agenţilor lor. Însărcinarea agenţiilor verificate cu misiunea de analizare sistematică a tuturor chestiunilor enumerate cu privire la activităţile staţiilor radio şi de schiţare a unor propuneri pentru discreditarea şi expunerea lor. Însărcinarea reţelei verificate cu misiunea proiectării şi a compilării sistematice de analize ale problemelor privind munca staţiilor radio, precum şi cu participarea cu sugestii privind modalitatea de discreditare şi de expunere a acestora;

-  evaluarea regulată a reacţiilor inamicului la măsurile noastre active, precum şi verificarea contraacţiunilor iniţiate de către inamic;

-  ţările socialiste şi contramăsurile luate de agenţiile de contrainformaţii, întărind ţările socialiste prin folosirea unor posibilităţi precum:expansiunea poziţiilor agenţiei în cadrul LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ de către organe de informaţii ale ţărilor socialiste în cooperare cu propriile organe interne. Următoarele măsuri trebuie luate:

·         operaţiuni de convingere a angajaţii staţiilor – efectuate de agenţii, inclusiv de oficiali de încredere ai serviciilor de contrainformaţii – să defecteze sau să compromită staţiile prin intermediul reţelei existente şi a membrilor activi ai organelor interne;

·         infiltrarea în interiorul LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ din poziţiile emigraţiei naţionaliste, sionişti şi disidenţi. În aceste privinţe posibilităţile existente urmează să fie analizate şi unele adiţionale să fie create;

·         pregătirea specifică a angajaţilor neoficiali, efectuată de către agenţiile de securitate, în scopul unor misiuni prelungite cu obiectivul de penetrare a centrelor de diversiune ideologică ale inamicului;

·         trimiterea agenţilor de informaţii, cu scopul infiltării în centrele ideologice ale inamicului;

·         călătorii de scurtă durată ale agenţilor interni în ţările capitaliste, trimiterea în ţările capitaliste, de către agenţiile de securitate, a angajaţilor neoficiali cu cel mai mare potenţial, în scopul obţinerii de informaţii şi a supravegherii unor persoane anume din cadrul LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ;

·         folosirea posibilităţilor agenţiilor de informaţii şi contrainformaţii ale ţărilor socialiste pentru contracararea activităţilor subversive ale inamicului pe teritoriul ţărilor comunităţii socialiste (descoperirea agenţilor, disidenţilor şi persoanelor ce au contacte cu LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ);

·         stabilirea persoanelor cărora li se vor «înscena» anumite fapte;interceptarea canalelor şi a materialelor de comunicare;implementarea jocurilor operative etc. Dacă e necesar, această muncă va fi efectuată în comun cu unităţile interesate din cadrul respectivelor agenţii de securitate ale ţărilor socialiste;

·         schimbul regulat de materiale generale rezumate şi materiale documentare, în temeiul dispoziţiei obligatorii ca partea receptoare să coordoneze în avans posibilităţile şi modalitatea admisibilă de folosire a acestora.

III. Măsuri la nivel diplomatic

Cu avizul agenţiilor de securitate din ţările socialiste, problema urmează să fie discutată cu ministerele de externe ale fiecărei ţări socialiste, în vederea lansării paşilor diplomatici – la un moment potrivit din punct de vedere politic – împotriva Statelor Unite şi RFG-ului, cât priveşte activităţile subversive ale RL şi REL. Reprezentanţii agenţiilor ţărilor socialiste trebuie să fie consultaţi cu privire la chestiunea poziţiei actuale a Ministerelor de Externe ale fiecărei ţări socialiste în parte, în privinţa adoptării unor paşi diplomatici împotriva guvernelor SUA şi a Republicii Federale Germane privind activităţile subversive ale LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ.

În cazul unui tribunal public împotriva RL şi REL, chestiunea ce trebuie examinată este dacă ar trebui ca Ministerele de Externe ale ţărilor socialiste să adopte vreun pas diplomatic vis-à-vis de guvernele SUA şi Republicii Federale Germane după organizarea unui tribunal public împotriva LIBERTATEA şi EUROPA LIBERĂ pe teritoriul unei ţări socialiste;măsuri diplomatice comune împotriva guvernelor Statelor Unite şi Republicii Federale Germane, luate de către Ministerele Externe ale ţărilor socialiste – vor fi avute în vedere”.

Nr. 153/1748

Sursa:Comisarul Federal pentru Arhive al Ministerului pentru Securitatea de Stat al fostei Republici Democrate Germane, Berlin. Mfs-ZAIG 22570 (BstU 000223-000229)

Repatriaţii polonezi:Czechowicz, Smolinski şi Lach

Unul dintre cei mai cunoscuţi agenţi a fost Andrzej Czechowicz, care a lucrat timp de şapte ani la Radio Europa Liberă, în cadrul secţiei de cercetare a problemelor poloneze. Din această funcţie, Czechowicz a avut acces la rapoarte pregătite pe baza discuţiilor cu polonezii aflaţi în vizită în Occident.

Czechowicz părăsise Polonia în 1963. La scurtă vreme după terminarea studiilor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Varşovia, a intrat în Serviciul de Informaţii Polonez şi a călătorit în Occident ca ofiţer al acestui serviciu. Misiunea lui era de a „spinteca” centrele de subversiune antipoloneză, în special REL. Între 1965 şi 1971 a lucrat la Radio ca evaluator. După întoarcerea sa în Polonia, în martie 1971, Czechowica ţinut câteva conferinţe de presă privind problema finanţării Radioului şi a contactelor dintre CIA şi Europa Liberă, mai cu seamă că luase cu sine mai multe documente originale, care dovedeau contactele secrete;documentele au fost publicate după întoarcerea sa în Polonia în presa poloneză şi est-europeană.

La revenirea sa în ţară, Andrzej Czechowicz a fost identificat în media poloneză drept „căpitan” al serviciilor de informaţii şi a apărut la televiziunea poloneză în programe atent puse în scenă, pentru a ataca Radio Europa Liberă. Cardul său de identificare de la Radio Europa Liberă a fost arătat la televizor ca dovadă a faptului că fusese angajat acolo. Povestea celor şapte ani pe care i-a petrecut la Radio Europa Liberă a fost publicată sub titlul Şapte ani dificili.

Andrzej Smolinskia defectat din Polonia în august 1965. El şi soţia lui au fost angajaţi la Radio Europa Liberă începând din 1966. În 1974, Smolinski şi-a dat demisia din postul de evaluator senior în cadrul departamentului de cercetare şi analiză, s-a întors în Polonia şi şi-a împărtăşit cunoştiinţele privind radioul cu autorităţile poloneze.

Smolinski fusese recrutat, aparent, prin intermediul unei vizite a tatălui său la München;acesta i-a spus că se putea întoarce în Polonia fără să sufere consecinţe dacă era de acord să lucreze pentru Serviciul de Informaţii Polonez. În cele din urmă Smolinski a acceptat şi a primit numele de cod „Kryza”. În ziarul sovietic „Izvestia”, într-un articol despre o emisiune a televiziunii poloneze, din martie 1975, în care apăruse şi Smolinski, se putea citi:„Un fost angajat al acestui centru subversiv (Radio Europa Liberă) expune activitatea criminală a staţiei de radio şi smulge măştile de pe feţele liderilor ei actuali – agenţi, provocatori şi spioni ai Gestapo-ului”.

După părăsirea Poloniei în 1968, Mieczyslaw Lacha lucrat la departamentul pentru cercetarea audienţei şi opiniei publicului din cadrul Radio Europa Liberă.

S-a întors în Polonia în 1974 cu zeci de documente, fotografii şi casete audio, folosite în „demascarea” aşa-zisei reţea de informaţii a radioului. Aparent, Mieczyslaw Lach, nume de cod „Kumor”, fusese recrutat în Viena, Austria. Misiunea lui în cadrul Europa Liberă era de a identifica sursele de informaţii ale radioului în Polonia.

Lach avea să reapară în 1983, când a fost identificat drept co-autor (cu Z. Uberman) al cărţii Am încredere în tine, Kilroy, publicată în Polonia. Cartea cuprindea fotografii ale staff-ului Serviciului Polonez din cadrul Europa Liberă şi fotocopii ale documentelor radioului, dintre care multe au apărut pentru prima oară în 1975 la televiziunea poloneză. 

Minarik, repatriatul ceh

Pavel Minarik s-a născut la 29 iunie 1945, la Brno, în Cehoslovacia. A fost instruit pentru a deveni instalatator, a lucrat pentru Teatrul Východočeský din Hradek Kralove timp de un an de zile, apoi a lucrat la o turnătorie de oţel din Brno pentru încă un an. În 1965, Radio Brno l-a angajat în postul de crainic.

Din decembrie 1967 până în mai 1968, la Brno, Minarik a fost instruit pentru a deveni agent profesionist, plătit, al primei administraţii afostului Ministru Federal al Afacerilor Interne. I-a fost dat numele de acoperire „Ulyxes”. În primăvara lui 1968 a efectuat antrenamente speciale pentru servicii de informaţii, organizate de Ministerul Afacerilor Interne. Aprimitatuncisarcina de a fi angajat de Radio Europa Liberă.

La 5 septembrie 1968, el a „emigrat” în Austria, a aplicat pentruun post în cadrul biroului Radioului Europa Liberădin Viena şi, până la sfârşitul lui 1968, a fost angajat cu normă întreagă la München. Supraveghetorul său a sărbătorit atunci când a auzit vocea lui la Europa Liberă, pe 19 noiembrie 1968. Minarik a lucrat mai întâi sub numele de acoperire „Ulyxes”, iar apoi, din 1972, sub cel de „Pley”.

Când Minarik a călătorit la Viena, l-a cunoscut pe supraveghetorul lui, Jaroslav Lis (nume de cod „Necasek”). La o întâlnire cu acesta, în aprilie 1970, Minarik i-a propus prima dată bombardarea Radioului Europa Liberă, pe care ar fi executat-o personal. Bombardarea a primit numele de cod „Panel”.

În ianuarie 1976, Minarik „a dispărut”, în timp ce, după câte s-ar putea presupune, plecase în Statele Unite, pentru a-şi reînoi permisul de intrare şi pentru a-şi căuta de lucru. El era programat să-şi încheie misiunea în 1976, dată fiind reducerea forţei de acţiune, cauzate de consolidarea celei dedicate postului Libertatea. La 29 ianuarie 1977, media cehoslovacă a prezentat pe larg întoarcerea unui ofiţer de informaţii, căpitanul Pavel Minarik, „ofiţer de informaţii care a desfăşurat o operaţiune de spionaj în cadrul Radiourilor timp de şapte ani”.

Se spune că există 15-20 dosare cu informaţiile lui Minarik, fiecare având 15 microfişe, iar fiecare microfişă conţinând 70 de pagini tipărite – totalul ajungând, posibil, la 21.000 de pagini.

Marin, repatriatul sovietic

Yuri Mikhailovich Pyatakov s-a născut la 25 octombrie 1929, la Irkutsk, în URSS, unde a urmat şcoala elementară şi liceul. În 1948 a intrat la şcoala militară pentru limbi străine, specializându-se în coreeană. Mai târziu a urmat Institutul de Limbi Străine din Irkutsk, cu specializarea engleză. A slujit 11 ani în Armata Roşie, ajungând la gradul de căpitan.

La momentul defectării sale, care a avut loc la 18 februarie 1966, Pyatakov lucra pe traulerul sovietic „Deflektor”, care se ocupa cu intercepţia radio;traulerul se afla la aproximativ 19 kilometri în largul coastelor Californiei. Pyatakov a sărit peste bord şi a fost preluat de un distrugător american care se afla atunci în operaţiunea de supravghere a navei „Deflektor”. A fost interogat până în martie 1966, când i-a fost acordată rezidenţa permanentă în Statele Unite şi şi-a schimbat numele în Yuri Marin.

Operaţiunea KGB a început atunci când Marin se afla la Washington. A fost „depistat” şi recunoscut de un ofiţer sovietic de la ambasada sovietică. Aparent, existaseră dificile „probleme de control”, de supraveghere şi de găsire a locuinţei şi a locului de muncă ale lui Marin. De la centru, din URSS, Reşedinţa KGB la Washington primise ordin să-l abordeze direct pe Marin, iar primul contact a avut loc la un muzeu de artă din D.C. Marin a fost de acord să continue legăturile. Deja la a treia sau a patra întâlnire, un ofiţer de contrainformaţii se întâlnea cu Marin la el acasă. Relaţia s-a transformat apoi în întâlniri clandestine, care au durat aproape un an. Marin a primit numele de cod „Kit” şi s-a mutat în Germania de Vest.

În septembrie 1967 a fost angajat de către U.S. Army Russian Institute, din Garmsich, Germania, la aproape o oră distanţă de München. În informările către personalul Armatei SUA, Marin a spus că fusese avertizat că îl aştepta execuţia dacă se întorcea vreodată în Uniunea Sovietică;colegilor săi de armată li se părea că Marin se învăţase cu ideea şi că ea nu îl speria.  Din Garmisch, Marin călătorea des la München din motive personale.

A fost angajat de Radio Libertatea în iunie 1971 ca scriitor ocazional şi crainic. Un an mai târziu, s-a căsătorit cu o angajată a radioului. Cândva în 1973, şi-a căutat de lucru la Institutul Rus din Garmisch, dar, de data aceasta, a fost refuzat din motive necunoscute.

La indicaţia KGB-ului, Marin a continuat să lucreze pentru Radio Libertatea. La acel moment, Marin era supravegheat la Radio Libertatea de către „reprezentantul” KGB din Berlinul de Est – Karlhorst. La începutul lui 1973, obiectivele lui Marin au fost schimbate în „măsuri active” de expunere a Radio Libertatea ca „unealtă” a CIA. Era programat pentru un transfer la Radio Libertatea din New York în noiembrie 1973, dar, în schimb, Marin a părăsit Münchenul în propriul automobil, la 14 octombrie 1973, într-o direcţie atunci necunoscută, care s-a dovedit apoi a fi Budapesta, Ungaria, şi apoi Uniunea Sovietică.

Chiar dacă totul era pregătit la sosirea lui în URSS, conferinţa de presă a fost amânată pentru 1975. După mai multe conferinţe de presă, Marin a publicat o carte despre activitatea sa ca agent KGB la Radio Libertatea;cartea era scrisă, de fapt, de cineva din interiorul Serviciul A al KGB – Măsuri Active. Marin a mai scris articole în care demasca diverşi „spioni CIA” de la Radio Libertatea. Fotografii ale angajaţilor şi fotocopii ale unor memorandumuri ale Radio Libertatea au apărut, de asemenea, în media sovietică.

Yuri Marin a fost plătit foarte bine pentru serviciile sale. KGB-ul a deschis un cont la Banca Moscova pentru el şi îi vira, lunar, 3.000-4.000 de ruble. În drumul său spre Moscova, Marin i-a trimis soţiei un ordin de plată prin Banca Naţională a Ungariei. A comunicat mai apoi cu soţia sa, folosind adrese variate din URSS. La sfârşitul anilor ’70 s-a stabilit, pare-se, în Letonia sau în Estonia şi nu a mai fost văzut sau folosit după aceea.

(Traducere:Andreea Lupşor)