Femeile fatale ale Evului Mediu românesc: iubiri interzise, intrigi și destine frânte
Evul Mediu românesc nu a fost doar o epocă a războaielor și alianțelor politice, ci și un timp al pasiunilor mistuitoare, al intrigilor și al destinelor frânte de iubire. Cronici și legende păstrate până astăzi vorbesc despre femei care au fascinat voievozi, au provocat scandaluri și au lăsat în urma lor povești care se împletesc cu istoria.
Velica – amanta care i-a întunecat mințile lui Mihai Viteazul
Mihai Viteazul, figură monumentală a istoriei românilor, nu a fost străin de slăbiciunile inimii. Deși căsătorit cu doamna Stanca, voievodul s-a lăsat prins în mrejele Velicăi, o tânără blondă de o frumusețe răsunătoare, fiica logofătului Norocea. Cei doi s-au întâlnit la Alba Iulia în 1595, iar legătura lor a devenit rapid de notorietate.
Diplomați străini scriau cu uimire că domnul „a poruncit sub pedeapsă de moarte soțului ei să nu aibă a face cu dânsa”, iar supușii erau îndemnați să se închine amantei lui „ca unei doamne ce ar putea fi”. Velica a ajuns să participe la viața publică aproape ca o soție domnească, iar Mihai îi încredința secretele țării. După moartea voievodului, însă, destinul acestei femei dispare din cronici, lăsând loc doar speculațiilor.
Citeste: Fiica lui Mihai Viteazul, aproape împărăteasă la Viena. Cine a oprit căsătoria?
Zafira – domnița cu trei (și poate patru) soți, între legendă și adevăr
O altă figură feminină fascinantă a fost Zafira (Saphira), fiica voievodului muntean Moise. Mormântul ei, aflat la Mănăstirea Prislop, poartă o inscripție poetică ce o compară cu un safir, simbol al nobleței și frumuseții.
Zafira a avut un destin presărat cu căsătorii și tragedii. Mai întâi s-a măritat cu Ștefan Keșeru, fiul căpitanului Cetății Devei, apoi cu nobilul polonez Stanislaw Nieżowski, iar după moartea acestuia cu Pal Markházi, un magnat al Ungariei. Ultimul mariaj a eșuat rapid, Pal ajungând prizonier al sultanului în Imperiul Otoman.
Legenda spune că Zafira s-a retras la Prislop, unde și-a trăit ultimii ani. Dar izvoarele istorice sugerează că domnița nu și-a pierdut setea de iubire: s-ar fi îndrăgostit de logofătul Ioan Norocea, căruia i-ar fi dăruit odoare bisericești și chiar moaște, doar pentru a-i câștiga afecțiunea. Refuzată, ar fi cerut înapoi darurile, declanșând un scandal consemnat de cronicari.
Ana (Barbara) de la Castelul Corvinilor – victima geloziei
Poate cea mai dramatică poveste aparține Anei, soția nobilului Ioan Török, stăpân al Castelului Corvinilor în secolul al XVI-lea. Frumusețea ei și suspiciunile soțului gelos au dus la un sfârșit cumplit.
Legenda transmisă vizitatorilor castelului spune că, odată, rămasă blocată în cameră, Ana a chemat fierarul. Gestul, aparent banal, a fost raportat lui Török ca dovadă de infidelitate. Orbit de gelozie, acesta a ordonat executarea tinerei printr-o pedeapsă înfiorătoare: un piron bătut în cap.
Deși detaliile exacte pot fi discutabile, episodul reflectă brutalitatea epocii, dar și destinul tragic al unei femei care a plătit cu viața pentru suspiciuni neîntemeiate.
Ecoul femeilor fatale
Poveștile Velicăi, Zafirei și Anei nu sunt doar anecdote piperate din cronicile medievale. Ele arată cât de mare putea fi influența unor femei într-o lume dominată de bărbați, cum pasiunea putea răsturna hotărâri politice și cum, uneori, frumusețea devenea atât o armă, cât și o sentință.
În Evul Mediu românesc, între zidurile castelelor și în umbra mănăstirilor, destinele acestor femei fatale au scris o istorie paralelă – cea a pasiunilor interzise, a intrigilor și a tragediilor.
