Falsificarea Istoriei în perioada comunistă!? -ideologie şi propagandă-
Istoria, în perioada comunistă, a jucat un rol esenţial, atât în formarea ”omului nou”, cât şi în argumentarea ideologiei comuniste. Ea a jucat, poate, rolul cel mai proeminent în timpul regimului Nicolae Ceauşescu.
Pentru a înţelege însă mai bine întrega complexitate, ar trebuie o prezentare, pe scurt, a intregii implicaţii, de la Engels, până la Nicolae Ceauşescu.
Aşadar, încă de la proiectul utopic al lui Marx şi Engels, Istoria este folosită, de către Engeles în special, pentru a ”demonstra” viitorul prin intermediul trecutului. Întrucât viitorul nu poate fi cunoscut de nimeni, dar o astfel de ideologie utopică avea nevoie de un program care să infăţişeze o lume a viitorului fericită, Istoria era singurul element prin care ar fi putut sa ofere o imagine. În consecintă, Engels a ”cercetat” mai în detaliu istoria, dar nu a prezentat-o aşa cum o era infăţişată, ci a interpretat-o în scop personal, pentru a-i argumenta ipotezele, dar mai ales pentru a justifica proiectele de viitor. Astfel, el a găsit în istorie acea ”lumea de aur”, în care nu exista nici familie, nici stat, nici proprietate privată, iar oamenii erau ”liberi şi fericiţi”.Engels, in cartea ”Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului”, prezintă o evoluţie, dintr-o perspectivă proprie, a societăţii umane. Acesta porneşte în argumentarea sa de la o stare primitivă pe care o consideră de ”aur”, ”fericită”, numită chiar ”societatea comunistă” şi ajunge la situaţia actuală, ”o lume orgolioasă, întunecată”, propunând reîntoarcerea la vechea societate pentru a forma cu adevărat o lume fercită.[1]
Ideologia marxist-leninistă cuprinde aşadar ”trei stări” ale istoriei:comuna primitivă, care e urmată de situaţia actuală(din secolul XIX), considerată un ”accident al istoriei” şi viitorul, adica comunismul.
Engels este cel care transpune schema marxistă la întrega umanitate, el abordează toate temele posibile şi imposibile în susţinerea ideilor:de la geneza Universului, până la revoluţia comunistă.[2]Acesta prezintă, cu ajutorul ”evoluţiei istorice” modalitatea prin care omul a trecut de stadiul de maimuţă la stadiul de om, doar prin intermediul muncii manuale. Astfel, munca brută e situată la un nivel mult superior celei intelectuale;omul nu era produsul creierului său, ci a mâinii sale, care determină ulterior evoluţia creierului.[3]
Pentru a cunoaşte exact modalitatea prin care Engeles se folosea de istorie, detalierea următoare vine în sprijinul celor enunţate anterior:acesta susţinea formarea a 4 etape în cadrul familiei;o etapă prefamiliară, primitivă, în care realţiile sexuale erau neîngrădite în sânul unui trib, întrucât fiecare femeie aparţinea fiecărui bărbat şi fiecare bărbat aparţinea fiecărei femei;o primă etapă a familiei înrudite prin sânge, în care toţi buncii şi toate bunicile din familie sunt soţi între ei;o etapă a familiei punalua, în care s-au exclus raporturile sexuale între surori şi fraţi;o a treia etapă, cea a familiei pereche, în care există un soţ şi o soţie principală, printre altele;si a patra etapă, familia monogamă, bazată pe dominaţia bărbatului, cu scopul de a procrea copii cu paternitate certă. [4]În prezentarea acestei evoluţii, Engeles introduce la fiecare etapă o nouă corupere, punctul extrem atingându-l binînţeles familia monogamă, considerând că ea prezintă o sclavie mascată, care duce inevitabil la adulter şi heterism, că este o formă de căsătorie bazată pe condiţii economice si pe triumful proprietăţii private asupra proprietăţii primitive, că a apărut din cauze economice şi va dispărea tot din aceste cauze. O caracterizeaza chiar ca o ”grosolană prostituţie”. [5]
Pentru a trece şi la a doua etapă a folosirii Istoriei, trebuie evidenţiat faptul prin care propaganda a avut ca pârghie istoria prezentată în şcoală, în cărţi, în filme.
Pentru a folosi şi mai bine acest teren(Istoria) încă din anul 1948, după modelul URSS, se înfiinţează facultăţii stricte de Istorie-Filozofie, cursuri organizate într-un cadrul propriu.[6]
Dar, punctul culminant a fost atins în perioada national-comunismului al lui Nicolae Ceauşescu.
În aceasta etapă, Istoria era folosită în îndoctrinarea elevilor încă din clasele cele mai mici:în manualele şcolare se prezentau ”eroii neamului românesc”, vitejia şi patriotismul acestora pentru patrie, popor;istoria servea pentru formarea unui model, acel ”om nou”, obedient şi uşor de manipulat.[7] Istoria şi nu numai ea, ci întrega programă şcolară, preia profilul ideologic al comunismului, e falsificată şi rescrisă pentru a corespunde cerinţelor ideologice.[8]Ea prezintă lupta milenară a claselor de jos împotriva claselor dominante, modelul omului nou al societăţii multilateral dezvoltată. Istoria este prezentată ca o luptă continuă de clasă, poporul român e prezentat ca cel mai pacificator din întreaga istorie, dar si printre cel mai victorios si măreţ din zonă. [9]Ceaşescu ajunge chiar să se ”legitimiteze” ca urmaş al lui Burebista. Urmează totodată o luptă istorică împotriva străinilor, ungurilor, tiganilor.
Aşadar, în urma celor prezentate, putem spune că Istoria a reprezentat un element foarte important al cadrului ideologico-politic comunist.
[1]Friederich Engels, ”Originea familiei, a proprietății private și a statului, Ediția a-IV-a, Editura Politică 1987, București.
[2]Lucian Boia, ”Mitologia științifică a comunismului”, Editura Humanitas, București 2011, p 59.
[3]Ibidem, p 62.
[4] Friederich Engels, ”Originea familiei, a proprietății private și a statului, Ediția a-IV-a, Editura Politică 1987, București, pp 30-63.
[5]Ibidem pp 63-77.
[6]http://hiphi.ubbcluj.ro/istoric.html
[7]Hohotă Simona, ” Literatura istorică pentru copii în România comunistă”, București 2011
[8]Eugen Denize, ”Propaganda comunista in Romania(1948-1953)”, Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2011, p 76.
[9]http://www.observatorcultural.ro/EPOCA-DE-AUR-PROPAGANDA-COMUNISTA-IN-SCOALA-PRIMARA.-Cliseele-manualelor-%28I%29*articleID_8057-articles_details.html
