Fake-urile se practicau și în Imperiul Roman - Cum se fabricau falsele haine purpurii ale împăraților?
Textile antice din Deșertul Iudeii arată că multe dintre veșmintele „purpurii” din epoca romană nu erau vopsite cu prețioasa purpură de murex, ci cu un amestec ingenios de roibă și isatis, dezvăluind o industrie a falsurilor de lux răspândită acum 2.000 de ani.
Cele mai recente analize ale textilelor romane descoperite în Deșertul Iudeii scot la iveală o poveste profund umană: ascensiune socială, imitație strategică și o versiune antică a conceptului „lux pentru toate buzunarele”. Cercetările conduse de Autoritatea pentru Antichități a Israelului arată că numeroase veșminte considerate cândva vopsite cu prestigioasa purpură de murex erau, de fapt, colorate cu un amestec inteligent de vopsele vegetale, mult mai ieftine. Descoperirile sugerează existența unei piețe largi pentru imitații convingătoare – un fel de „Prada pentru mase”, cum a numit-o un cercetător – cu mult înainte ca moda rapidă și contrafacerile să modeleze economia modernă.
Prestigiul într-un fir: de ce conta culoarea în lumea romană
Îmbrăcămintea antică nu era niciodată doar funcțională. Era o declarație de identitate, statut și ambiție. Conta calitatea țesăturii, conta ornamentația și, mai ales, conta culoarea. O singură nuanță putea separa elitele de restul populației.
Niciuna nu purta mai mult prestigiu decât purpura regală. Extrasă din murex trunculus și alte specii de melci marini mediteraneeni, vopseaua era renumită pentru raritatea ei, costurile uriașe și procesul lent de producție. Spectrul său – de la violet intens la roșu-burgundiu – era asociat cu regalitatea, demnitarii de rang înalt și elitele religioase.
„Vopsirea cu murex era un proces anevoios, care dura mai multe zile și necesita cantități mari de melci”, explică dr. Naama Sukenik, curator al materialelor organice la Autoritatea pentru Antichități a Israelului și expert în vopsele antice. „Astăzi putem identifica semnătura moleculară unică a murexului, ceea ce ne permite să determinăm cu mare acuratețe dacă un textil a fost cu adevărat vopsit cu cea mai prestigioasă vopsea a lumii antice.”
Surpriza: majoritatea veșmintelor „purpurii” nu erau deloc purpurii
Când zeci de fragmente textile vechi de 2.000 de ani, recuperate din peșterile Deșertului Iudeii, au fost testate, așteptările cercetătorilor erau mari. Țesăturile prezentau nuanțe purpurii, iar unele fuseseră mult timp considerate vopsite cu murex autentic.
Rezultatul a contrazis însă aceste presupuneri: majoritatea nu conțineau deloc purpură de murex.
Analizele de laborator au arătat că nuanțele intens purpurii proveneau dintr-o dublă vopsire cu două plante utilizate frecvent în Orientul Apropiat antic:
- Roiba (Rubia) – oferă o vopsea roșie din rădăcină
- Isatis tinctoria (woad) – oferă o vopsea albastră, supranumită „indigosul oriental”
Prin scufundarea țesăturii mai întâi într-o baie de vopsea roșie, apoi albastră (sau invers), vopsitorii antici obțineau o nuanță bogată, foarte asemănătoare cu purpura regală. Procesul cerea îndemânare, dar nu melci marini, nu extracții chimice complexe și nu zile întregi de muncă.
„Dublul proces de vopsire producea o imitație sofisticată, care putea trece cu ușurință drept purpură regală autentică”, explică dr. Sukenik. „Roiba și isatisul erau accesibile, mult mai ieftine și mult mai ușor de folosit decât murexul. Folosirea lor indică o strategie clară: prestigiu la o fracțiune din cost.”
O piață antică a imitațiilor
Descoperirea evidențiază un fenomen surprinzător de modern: lux fals, creat pentru cei care voiau să afișeze statut fără a plăti prețul elitelor.
Textilele vopsite vegetal arată că imitația nu era o practică marginală – era extinsă, normalizată și acceptată. Și nu era o invenție romană. O tăbliță cuneiformă babiloniană din secolul VII î.Hr. descrie deja o „rețetă” de vopsire menită să imite purpura scumpă.
„Natura umană nu s-a schimbat”, spune dr. Sukenik. „Chiar și în antichitate, oamenii își doreau să pară că aparțin unei clase sociale superioare. Iar imitațiile făceau acest lucru posibil.”
Arheologia întâlnește istoria socială
Țesăturile analizate provin din peșteri deșertice unde microclimatul uscat a permis conservarea materialelor organice fragile. Fiecare bucățică de cloth reconstruiește o lume unde aparențele, aspirațiile și tehnologia se intersectau.
Rezultatele spun multe și despre industria vopsirii textilelor în Țara Israelului. Roiba și isatisul erau cultivate local și menționate în surse iudaice. Importanța lor reflectă nu doar pragmatism economic, ci și măiestria vopsitorilor care stăpâneau arta culorii cu un mileniu și jumătate înaintea vopselelor sintetice.
O nouă publicație și un eveniment online
Cercetarea coincide cu lansarea volumului „Fir și culoare în textilele Țării Israelului”, o lucrare care explorează patrimoniul textil al regiunii – de la tekhelet (albastru) și stacojiu până la adevărata purpură de murex.
Un eveniment online, organizat în parteneriat cu Yad Yitzhak Ben-Zvi, va avea loc joi pe Zoom, oferind publicului ocazia să afle mai multe despre vopsele, tradiții și tehnologii. Participarea este gratuită, cu înregistrare prealabilă.
Sursă: Autoritatea pentru Antichități a Israelului
Foto copertă: Clara Amit și Yuvaly Schwartz, Autoritatea pentru Antichități a Israelului; Shahar Cohen, prof. Zohar Amar, Universitatea Bar-Ilan.
