Exporturile germane către România, în anii celui de-al Doilea Război Mondial

Anul 1939 a fost marcat de începerea unui nou război mondial în urma semnării Pactului Ribbentrop – Molotov și politicienii din România au fost obligați să înceapă o colaborare cu Germania nazistă. Această alianță a fost considerată de către istoricii comuniști drept negativă și așa a rămas în istoriografia de la București. Nu putea să fie Al Treilea Reich pozitiv și nici conducerea românească din război. România a fost complet dezavantajată de această colaborare economică prin care numai Berlinul avea de câștigat. Oameni de renume au semnat lucrări științifice și astfel tezele au fost răspândite până la nivel de manuale școlare.

Datele statistice ale autorităților române și germane au fost publicate de multă vreme, dar sunt prea multe și plictisitoare. Se preferă lansarea unei teze și apoi este repetată până când devine adevăr științific universal acceptat. Doar deschiderea unui anuar statistic schimbă imediat imaginea despre trecut. România a importat în anul 1938, considerat chiar și de comuniști cel mai bun din punct de vedere economic, 14.685 t de autovehicule din toate țările lumii.

Istoricul Andreas Hillgruber a publicat parțial date despre exporturile germane către România și autocamioane de transport au ajuns numai în 1941 cu masa de 15.000 t. A sporit în 1942 la 16.500 t. Trebuie să se țină cont că trupele Wehrmachtului sufereau din cauza lipsei de mijloace motorizate și divizii întregi mergeau pe jos prin spațiile nesfârșite ale Rusiei comuniste. Cum terenul era deosebit de dificil în condiții de ploaie intensă sau de zăpadă umedă, mulți ofițeri preferau caii pentru tractarea unor căruțe sau a pieselor de artilerie. Tehnica motorizată avea viață scurtă în condiții de front și mecanicii făceau eforturi deosebite pentru a ține în viață camioanele și tractoarele.

Istoria trebuie să fie scrisă fără ură și părtinire și în spiritul adevărului. Dacă se face corect o comparație, se ajunge repede la concluzia că n-a existat acea minciună referitoare la lipsa de ajutor. Dacă au fost cumpărate 6.500 t de autocamioane de transport în 1939, se observă că în ani de război și cu lupte la nivel de continent au sosit, în 1941, 15.000 t. Din păcate, mijloacele motorizate erau trimise trupelor și se uzau foarte repede sau erau distruse în timpul confruntărilor. Mereu era nevoie de mai mult în condițiile în care inamicul avea dimensiuni planetare.

Căile ferate au fost cele care asigurau transportul unor importante cantități de tehnică militară și de provizii la distanțe mari și economia românească a rezistat o vreme efortului de război, dar aprovizionarea Frontului de Est a fost prea obositoare pentru mașinile grele și s-a cerut ajutorul Germaniei. Au fost aduse, în cursul anului 1943, 13.040 t de locomotive și astfel au fost înlocuite mașinile avariate sau uzate, cele ce aveau nevoie de reparații îndelungate în fabrici.

Aliatul german a oferit mijloace tehnice aliatului român și n-a existat vreo politică sistematică de defavorizare. Era normal să fie oferite mai multe camioane propriilor trupe pentru că altfel s-ar putea discuta de o adevărată trădare față de poporul german.

Istoricul Andreas Hillgruber n-a prezentat toate mărfurile trimise către aliatul din Carpați, dar și datele tipărite sunt suficiente pentru a demonstra că a fost un ajutor deosebit în condiții de front. Au venit apoi alți aliați care au știut să jefuiască tot până la exterminarea prin înfometare.

_{Foto sus: Camion de fabricație germană (© Bundesarchiv RH8II Bild-B0766-42 BSM)}