Dunărea de Jos (partea II-a): Sulina între 1824

Continuăm acum cu istoria Dunării de Jos şi în mod special a Sulinei - între 1824 şi 1853.

[cap. 1] „Plan Approximatif Du Danube depuis ses embouchures dans la mer noire jusqu'à Galats“, 1830. [1]

Album cu 36 de pagini - majoritatea planuri ale diverselor porturi în Marea Neagră. Alăturat, planul #8 din album:

Detaliu „Bouche de Kilia“:

Texte din jurul gurii Kilia:

Lazaret
passe Bielogorod
passe Otchakov
passe Ankoudinov
passe Brimskoie
passe Srednoie
passe Novoie
passe Koska
passe Stamboulskoie

Detaliu „Bouche de Soulina“:

Câteva texte din jurul Sulinei:

petite passe
grande passe
phare en ruines et fortin
grand maison en bois
porias tavlasi ou comte N.E.
Lac poulets
Lac pouchite
Lac Lebedine
Lac Serentsoune
Lac Bobil
Lac Gargaoul
Lac Obretine

Detaliu „Bouche de St. George ou Ghedrile“

Câteva texte:

Lac Betchoug
Lac Bougaze
Lac Solonets
Lac Lagoul
Limane Razelm
Babadag
Bouche de Portilcheh

[cap. 2] „Sulima. Mouth of the Danube. Sulimeh, Embouchure du Danube“ [2]

Volum apărut în mai multe ediţii, începând cu 1840; alăturat: coperta şi pagină de titlu a ediţiei din 1843. Un detaliu al copertei - care îl arată pe zeul roman Danubius / Danuvius:

Textul aferent imaginii Sulina.

În traducere:

„Sulina (sau SULINEH), gura din mijloc [n.n. a Dunării] este cea mai considerabilă. Prin aceasta intrau nave de război şi nave de comerţ.

Adâncimea apei la bară nu este în acest moment decât de 12 până la 15 picioare; mai mult: poate fi serios de temut că aglomerarea de nisipuri pe care fluviul le depune în acest loc poate face navigaţia imposibilă.

Această stare nefericită, care nu a scăpat de temerile legitime ale călătorilor, trebuie să fi atras în mod necesar atenţia guvernelor. Se presupune că vor aviza mijloacele pentru a preveni un rezultat atât de dezastruos.

Imaginea care ne era vizibilă, traversând gura, era într-o culoare melancolică ce nu era lipsită de farmec. Cerul, străbătut de nori uşori şi cenuşii, îşi imprimă fizionomia sa tristă întinderii de apă vastă care se desfăşura înaintea noastră.

Pe partea laterală spre Basarabia, am descoperit Sulina, unde ruşii au stabilit o staţie de carantină, iar în partea opusă, oraşul bulgar Jeni-Fanal. Un număr mare de nave aflate la ancoră... şi in depărtare vaporul «Ferdinand», formând punctul culminant al scenei... “

Alăturat, detalii despre vaporul „Ferdinand I“ şi celelalte vase maritime ale DDSG, existente în 1839 [n.n. sunt preluate din „Pagini din istoria orașului Constanța (partea a II-a, 1840 – 1846)“] (făceau escală şi la Kustendje).

O imagine cu vaporul „Stambol“ (lansat în 1838, 160 CP) - circulat până la Constantinopol:

Detaliu: Sulina (Bartlett):

[cap. 3] „Galacz, or Galatz“, 1844: [3]

Sunt descrise în detaliu procedurile din acel moment de a asigura intrarea / ieşirea vaselor la gură Sulina.

În traducere:

„Un oraş considerabil în creştere al Moldovei, pe Dunăre, între confluenţa Sereth şi Pruth cu acel râu nobil, lat. 45. 25. N., lung. 28. O. E.

Din 1829, o bună parte din companiile engleze s-au stabilit aici. Galaez este în cea mai bună poziţie pentru a deveni portul #1 al Dunării. În prezent, însă, este doar port al Moldovei.

Intrarea în Galacz. Din cele trei guri principale ale fluviului, Gura Soulineh (mijloc), în lat. 45. 10. 30. N., long. 29. 41. 20. E., este singura accesibilă pentru navele comerciale. Adâncimea fluviului la bara

Sulina, la intrarea sa, la 1/2 mile de la mal, variază de la 10 la 13 şi 14 picioare, în funcţie de anotimpul anului şi de direcţia vintului.

De la bara Sulina la Galacz şi Brahilow [n.n. Brăila], nu există niciunde mai puţin de 18 picioare apă, şi în multe alte locuri de la 60 la 70 de picioare. Navele de 300 de tone se află în apropiere de cheiul de la Galacz.

Pentru că malurile de la gura râului, fiind scăzute şi mărginite de stuf, astfel încât navele care intenţionează să intre în fluviu se orientează în general după mica insulă stâncoasă Phidonisi sau Insula Șerpilor în lat. 45. 15. 15. N, long. 30. 10. 30. E., de la care gura Soulineh se afla la W-S la 23 mile distanţă.

Potrivit domnului Cunningham, primele obiecte văzute, în apropierea ţărmului, sunt catargele de vase de pe fluviu şi casele din oraşul Soulineh, care, totuşi, sunt foarte scăzute.

Hagemeister menţionează că pe malul sudic la intrarea în Sulina există un turn de lemn; dar, deşi contrariul a fost afirmat des, şi poziţia să a fost arătată în harta lui Arrowsmith, cu siguranţă nu există niciun far.

Când o navă se apropie de intrare, o barcă pleacă de la căpitănia rusă a portului, iar prin fluturarea unui steag roşu de pe barcă se indică cursul ce trebuie păstrat.

Șlepuri sunt în general staţionate în afară barei Sulina - în care navele mari descarcă o parte din încărcăturile lor; şi piloţi pot fi, în general, obţinuţi de la ei sau alte nave.

Deoarece curentul este uneori foarte puternic şi dificil de navigat, plasarea unor remorchere cu abur la gură fluviului ar elimina principalele dificultăţi de navigaţie. Un vânt din direcţia E.S.E. poartă o navă de la Soulineh la Galacz prin toate zonele diferite ale fluviului; dar în caz contrar navigaţia este dificilă, iar remorcarea este parţială necesară.

Ancorare - 30 piastres per navă. Un soldat de pază este necesar pentru 5 zile, pentru 5 piastres / zi. Navele rămân, în general, în carantină în timpul şederii lor, din moment ce varianta de a accepta garanţii din partea căpitanului de vas (că nu are boli contagioase la bord) oferă un avantaj mic sau inexistent.

Timpul pentru carantină depinde de starea de sănătate din Turcia, de la 7 la 40 de zile (*).

Se adaugă 3 la sută 'ad valorem' - este taxa pentru toate articolele, cu excepţia alimentelor - importate sau exportate în/din Moldova şi Țara Românească.

* regulamentele de carantină sunt strict aplicate, cu excepţia cazului în care au fost efectuate anterior intrării pe fluviu”.

[cap. 4] „The Mouths of the Danube“ [4]

În traducere:

„Lăsând, în orice caz, pentru moment, Insula lui Achilles [n.n. Insula Șerpilor], ne-am îndreptat spre gura Dunării - acea scurgere gigantică din jumătatea Europei - cu ţărmurile atât de joase că se pot vedea arbori la orizont înainte de a vedea pământul pe care ei cresc.

După ce am parcurs zece sau douăsprezece mile am pierdut insula şi am văzut distinct câţiva dintre munţii numiţi Bash tepeh, sau cele cinci vârfuri, care se află la o distanţă de şaizeci de mile în interior şi pe care vom avea ocazia să le vedem din nou.

Gura Sulineh, de care ne apropiam - este marcată pe malul de sud de un far, iar în nord de rămăşiţele unei epave, ale unei brigantine engleze, despre care se spune că a eşuat de câteva luni, pentru că nu s-a apropiat suficient de malul sudic; canalul este marcat de geamanduri, care fac inutil un pilotaj; deşi un pilot a venit la noi, un Moldovean, îmbrăcat în vestă maro, aspră, cu garnituri în albastru şi roşu, obişnuită printre marinarii greci, fără să contrazică în niciun fel faţa comună neamului sau aflat în climate mai la nord.

Valurile se rupeau puţin pe bara pe care trebuia să o traversăm, şi am găsit pe ea numai nouă picioare de apă, care, deşi creşte sub influenţa unor vânturi şi anotimpuri până la douăsprezece picioare, formează un obstacol grav pentru navigaţia vaselor mari, deoarece singurul mijloc prin care un vas cu un pescaj mai mare ar putea prelua sau furniza o încărcătură ar fi prin ancorare în afară barei şi transbordarea încărcăturii sale în şlepuri, un plan pe care căpitanul nostru, cu o expresie indicatoare a nemulţumirii sale, a observat că ar fi necesar pentru cel puţin o parte a încărcăturii sale“.

Este o descriere extensivă a Sulinei şi a celorlalte localităţi întâlnite până la şi inclusiv Galaţi - văzute în iunie 1844.

[cap. 5] „Embouchure de Danube, Sulina“

Descrisă de Ignace Xavier Morand Hommaire de Hell şi Jules Laurens. Vizitat de ei şi desenat de Laurens în august 1846. Articol apărut în „L'Illustration“, 17 sept. 1853.

Sulina, văzută de Laurens în august 1846:

Voiajul celor doi francezi în august 1846 este descris în detaliu aici: „Pagini din istoria orașului Constanța (partea a II-a, 1840 – 1846)“.

Vasul din detaliul de mai jos este una din cele 7 nave DDSG care au circulat pe Marea Neagră în acel moment. Probabil unul dintre acestea trei (celelalte patru arată altfel):

„Metternich“ - 140 CP
„Seri Pervas“ - 140 CP
„Crescent“ - 120 CP

În traducere:

„Sulina se compune din 120 case care se află pe malul drept al fluviului şi care sunt tot timpul în carantină; vizavi de malul stâng, unde este lazaretul, faţă în faţă cu acestea. Locuitorii săi, care sunt comercianţi sau proprietari de barje, exploatează perfect resursele pe care le oferă ancorarea atâtor vapoare.

Garnizoana se compune din 240 de soldaţi de marină, 40 de infanterie, 12 angajaţi la far, 26 de cavalerişti cu un ofiţer, 40 de cazaci [n.n. ruşi] pentru poliţie - împreună cu 2 goelete şi o şalupă canonieră. Aspectul regiunii, aflată jos între stufăriş, şi care suportă o ceaţă dublă de la fluviu şi mare, este foarte trist“.

Cu ocazia vizitei la Marea Neagră în 1846 Jules Laurens a schiţat şi desenul de mai jos: „Pescuit la malul Marii Negre“ (în stânga este un autoportret desenat de el în acelaşi an):

O „instalaţie“ de pescuit similară, în bună stare, la Marea Neagră - în jur de 1850:

[cap. 6] „Atlas De La Mer Noire Et De La Mer D'Azov / Par E. Taitbout de Marigny“: „Branche Du Danube Appelée Soulina“

Album cu 34 de hărţi ale Marii Negre şi Mării Azov, apărut în 1850. Planşa 12 din acest album arată Dunărea de jos / braţul Sulina; are patru pagini.

Alăturat, pagina #1/4: Sulina.

Detaliu:

Bara Sulina avea aici 11 ½ picioare adâncime.

[cap. 7] „Random Notes and Sketches, made on the Way to Constantinople, July 1853“: Sulina.

În „The Illustrated London News“, 13 august 1853.

În traducere:

„Când ne-am apropiat de gura Dunării, am avut unele îndoieli cu privire la posibilitatea noastră de a ieşi in mare; ultimele ştiri indicând adâncimea apei de la bară ca fiind de nouă picioare şi trei inch englezeşti, în timp ce vasul nostru are nevoie de nouă picioare şase inch.

Am găsit pasajul din interiorul barei aglomerat cu diferite vase de construcţii (numărul lor a fost apreciat de a fi 300), cu velele care fluturau în aer să se usuce, fiind o ploaie torenţială în ziua precedentă.

Pentru a naviga printre aceste ambarcaţiuni, toate înghesuindu-se strâns împreună, şi unele care sunt în mişcare spre amonte, a fost o problemă extremă şi dificilă, rezolvată numai prin cele mai energice eforturi, însoţite de un număr neobişnuit de strigăte şi înjurături din partea pilotului nostru.

În sfârşit, am trecut de toate şi am descoperit o întindere de apă sălbatică împrăştiată cu epave, ale căror catarge şi carcase ieşeau din noroi şi nisip în fiecare parte a cursului nostru şi care arătau precis unde se află gura de ieşire spre mare”.

Detaliu:

„Din fericire, apa era perfect calmă; sau căpitanul nu s-ar fi aventurat spre ieşire.

Pentru a reuşi trecerea, el a făcut ca toate bunurile grele să fie mutate spre pupa vasului; acolo, de asemenea, erau şi pasagerii aglomeraţi împreună - care se uitau îngrijoraţi la îngusta suprafaţă de apă care se afla între cele două geamanduri, ce marcau singurul pasaj de folosit.

Într-un minut am fost alături de geamanduri, prova navei a trecut de bară, dar mijlocul vasului s-a lovit de ea, iar partea din spate s-a lovit, răzuit şi blocat de bară.
Există acum o mare consternare printre pasageri. Căpitanul şi pilotul se uitau neliniştiţi şi strigau amestecând abundenţa de înjurături asupra „maladetti Russi”, dar nu renunţau la speranţa de a trece de bară.

Armele, lanţurile, mărfurile grele şi pasagerii erau acum toate ordonate la prova navei; şi acolo am început să alergăm împreună de la o parte la alta a vasului, pentru a mişca nava şi, încet-încet, să mişcăm nisipul în care cârma a fost blocată nemijlocit. Și toţi au pus mâna de bună voie, turci, evrei şi necredincioşi, toţi alergând la grămadă, strigând şi împiedicându-se unul de altul, de la o parte la alta a vasului, oprindu-se pentru o clipă între fiecare năvală sălbatică - turcul rostind o rugăciune de neauzit, grecul, că să se joace cu mărgelele sale - totul pentru a respira puţin şi a schimbă priviri şi câte un cuvânt cu privire la şansele de a trece de bară.

În final, după o jumătate de oră de distracţie, un strigăt de triumf al căpitanului - „Salvator!“ - a anunţat că noi pluteam din nou; un strigăt al cărui ecou se auzea în toate părţile. Apoi toţi au mers la locul lor, iar buna navă cu aburi „Ferdinando Primo” a prins viteză prin apele albastre ale Mării Negre”.

Unul din posturile de pază pe Dunăre:

[cap. 8] „Stoppage of the Sulina Channel of the Danube“

În „The Morning Chronicle“, 20 august, 1853.

Este descrisă corespondenţa care a avut loc între guvernul englez şi cel rus. Aceasta a fost prezentată în Parlamentul britanic.

Este vorba de o corespondenţă extinsă pe aproape 5 ani - din februarie 1849 până în iulie 1853, conţinând depeşe ale consulului englez din Varna, privind accidentele care au loc cu navele engleze la gură Dunării.

Sunt descrise, de asemenea, inconvenientele întâmpinate de nave la Sulina, din cauza lipsei unor buni piloţi şi a nenumăratelor epave care obstrucţionează navigaţia.

Se solicită Rusiei să dragheze bara şi să înlăture epavele care blochează navigaţia.

[cap. 9] „Lloyd's weekly newspaper“, 25 septembrie 1853 şi 23 octombrie 1853

Sunt descrise acţiunile de dragare cu noua dragă cu aburi, în august 1853 - precum şi cantităţile enorme de grâu acumulate la Sulina din cauza închiderii gurii de către Rusia (preludiu la Războiul Crimeii).

[cap. 10] „Schifffahrtsbewegung an der Sulina-Mündung, 1835-1844“ / „Circulaţia de vase la Gura Sulina, 1835- 1844“ [5]

Alăturat, statistica mişcărilor de vase la gura Sulina, între 1835-1844. Câteva date statistice:

- cele mai multe au fost: vase greceşti
- urmate de vase turceşti / ruseşti / din Sardinia / Austria, etc.
- vase moldoveneşti + vase din Valachia: între 9 (1835) până la 24 (1844)
- în 1835 au fost în total 598 de vase
- în 1844 au fost în total 2.030 de vase

[cap 11] Sulina, nedatate:

Detaliu:

Detaliu:

Autor: Dan-Eugen Sambra www.facebook.com/Dan.Sambra.1/ www.facebook.com/Dan.Sambra.2/

Bibliografie:

„Plans de golfes, baie s, ports et rades De La Mer Noire Et De La Mer D'Azov / levés, recueillis, ou corrigés par E. Taitbout de Marigny“. De la litographie d. Alexandre Braun. Odessa, 1830.
[2] „The Danube, its history, scenery, and topography. Splendidly illustrated from sketches taken on the spot by Abresch, and drawn by W. H. Bartlett “. William Beattie, William H. Bartlett. London: Virtue, 1843.
[3] „The shipowner's and shipmaster's directory to the foreign port charges... Together with the sailing directions, depths of water, descriptions of the ports... Also the London printed rates of freight... Brought up to September, 1844“, James Daniel. London, 1844.
[4] „Colburn's United Service Magazine and Naval and Military Journal, 1844, Vol. 2“ London, Henry Colburn, 1844
[5] „Die Deutschen Ströme in ihren Verkehrs- und Handels-Verhältnissen“. Von Heinrich Meidinger. Leipzig, Verlag von Friedrich Fleitscher, 1853.