Cutremurul din '77 şi Securitatea: planul lui Ceauşescu de spionare a românilor pentru a acoperi urmele dezastrului soldat cu 1.570 de morţi
În urma cutremurului din martie 1977 s-au descoperit blocuri fără fundaţie, iar în blocurile Dunărea şi Continental au fost găsite aparate de emisie, arme şi acte în alb. Oamenii erau nemulţumiţi de faptul că lunar li se opreau bani din salariu pentru contul Omenia.
În seara zilei de 4 martie 1977, România a fost zguduită de un cutremur cu magnitudinea de 7, 2 grade pe scara Richter. Seismul a avut loc la ora 21.22.22 şi a durat 56 de secunde. Atunci au murit 1.570 de oameni, din care 1.391 numai în Bucureşti. Peste 11.300 de oameni au fost răniţi.
Imediat după cutremur, Nicolae Ceauşescu a hotărât să deschidă „Contul refacerii, solidarităţii şi omeniei“, cunoscut sub numele de „Omenia“, unde toţi oamenii muncii trebuiau să doneze bani pentru reconstrucţia ţării. În ajutorul României au sărit atunci şi ţările străine, care au trimis sume mari de bani pentru reconstrucţia Bucureştiului, oraşul cel mai afectat de cutremur.
Numai că, în realitate, oamenii muncii din Republica Socialistă România se nu se grăbeau să doneze bani. Documente inedite din arhiva Consiliului Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) ne oferă o imagine reală a situaţiei din acea perioadă. Securitatea pornise pe urmele tuturor. Informatori erau şi printre muncitori, dar şi pe nave plecate în voiaje. Ascultau discuţiile pe care românii le aveau cu apropiaţii şi apoi îi turnau superiorilor.
Într-o notă înaintată Securităţii în data de 2 aprilie 1977, informatorii au strâns mai multe nemulţumiri ale constănţenilor. Vă redăm câteva dintre ele. „Numita (…) din Constanţa, strada Bravilor, bloc T3, referindu-se la suma pe care trebuie să o dea soţul său pentru sinistraţi, a afirmat:«Cine ştie cât o să li se oprească. Mie mi-a oprit deja o zi din salariu şi până la sfârşitul anului 5 la sută din salariu, deci 100 de lei pe lună, ca să nu mai pun la socoteală că vom da câteva spectacole în contul sinistraţilor. E strigător la cer, ce să mai spun! Dacă ar putea ne-ar lua şi pielea de pe noi»“.
