Cutremurul din 1738 a „umplut pe toată lumea de groază și spaimă”
Două cutremure care au afectat Bucureștiul sunt menționate în 1718 și 1724. Dar cel mai înspăimântător și pricinuitor de mari pagube a fost cel din 31 mai 1738, în timpul celei de a treia domnii a lui Constantin Mavrocordat. Atunci au crăpat zidurile de la vechea Curte domnească, o mulțime de case și biserici s-au dărâmat, iar lângă București pământul s-a despicat, formând o adevărată prăpastie.
Despre acest cutremur s-au păstrat mai multe mărturii. Prima este cea a cronicarului Constantin Dapontes, care notase: „Miercuri 31 mai, către orele 3 și jumătate din ziuă, a avut loc la București un groaznic cutremur de pământ. Palatul Domnului s-a crăpat în mai multe locuri și s-au dărâmat case; la țară, câteva mănăstiri au avut aceeași soartă, iar altele s-au crăpat... Într-un cuvânt, acest cutremur a fost așa de puternic încât foarte puține persoane țin minte să mai fi văzut vreunul la fel, de foarte multă vreme. A umplut pe toată lumea de groază și spaimă. A ținut mai multe zile în șir (!), dar zguduiturile n-au mai fost așa de puternice ca prima... Într-un loc în apropierea Bucureștilor, pământul s-a căscat și s-a făcut o groapă adâncă”.
O a doua mărturie este o însemnare grecească pe o carte veche: „1738 mai, pe când domnea Constantin vodă Mavrocordat s-a întâmplat un cutremur foarte cumplit... când s-a ruinat clopotnița bisericii și au căzut trei coloane de la Foișor și s-au zdruncinat casele mănăstirii Cotroceni”.
Altă însemnare din acea perioadă se află pe un ceaslov: „Mai 31, leat 1746 (1738), miercuri la 3 ceasuri din zi s-au cutremurat pământul foarte tare, încât multe bolte și ziduri ale mănăstirilor și caselor au crăpat. Încă unile au și căzut aici în București. Iar afară multe biserici și bolte s-au surpat de tot și pământul pe alocurea s-au despicat și au eșit apă cu miros de iarbă de pușcă și de pucioasă”.
Cutremurul este, de asemenea, însemnat pe o carte a Mănăstirii Hurez din Oltenia „arătându-se că s-au făcut cutremur foarte mare, cât s-au croit turla bisericii, paraclisul de aici din Hurez, pe trei locuri și au crăpat amvonul și bolta șandramalii de la vale. Încât și sfânta biserică cea mare i s-au croit turla cea mare și amvonul cel mic dinainte și s-au surpat coșurile tuturor chiliilor de la vârfu și s-au mișcat foișoarele”.
Despre cum a fost resimțit acest cutremur în zona Transilvaniei au fost identificate informații amănunțite consemnate de cronicarul Tartler, dar și în alte însemnări contemporane, unele românești. Același cutremur apare menționat și după anul 1828, când un alt anonim scria că în „1738 când s-au cutremurat pământul foarte tare”.
Cum a murit bucătarul domnesc care i-a otrăvit pe Șefan și Barbu Văcărescu
Dintr-o notiță scrisă în limba română pe un manuscris grecesc aflăm că: „La anul 1740 (posibil să fie tot cutremurul din 1738 – n.a.) s-a făcut mare cutremur de pământ în a treia domnie a lui Constantin Mavrocordat, încât clopotele singure din cutremur se trăgea și omul abia putea sta în picioare, care cutremur, mai întâi, s-a început cu un groaznic urlet; la partea muntelului au fost și mai strașnic și atunci multe izvorâtoare din fântâni s-au închis și au răsuflat la altă diastimă de loc”.
Cel mai probabil acest seism a avut loc pe 25 martie 1740 „marți seara la 2 ceasuri din noapte”, după cum apare scris pe un manuscris de Iordache logofăt, și că la Iași „oamenii nu se puteau ține pe picioare”, fiind însoțit de un zgomot puternic, unele izvoare au secat, iar în alte părți a țâșnit apă din pământ.
Pe 18 aprilie 1761 în Moldova a avut loc un alt cutremur. Informația o avem de la un grec, Constantin Chefalas, care a scris pe o Teologie polemică despre acest seism ce s-a produs în perioada când se afla în Moldova: „În 1761 aprilie 18, ziua miercuri, ora 2 din zi, în timpul domniei preaînălțatului nostru domn Io Ioan Teodor voievod, în Moldova fiind, a fost mare cutremur, păstorind preasfințitul mitropolit al Moldovlahiei chir Gavriil, fratele acestuia. Şi am scris eu Constantin Chefalas”.
Potrivit unor alte însemnări, un alt cutremur a avut loc pe 16 martie 1764. Probabil în urma acestui cutremur a căzut bolta Mănăstirii Mihai Vodă care, conform lui George Potra, a îngropat sub ea pe bucătarul domnesc care, din ordinul domnului Constantin Cehan Racoviță, a otrăvit pe cei doi frați, boieri de frunte, Șefan și Barbu Văcărescu, tatăl și unchiul poetului Ienăchiță Văcărescu. Mulți au pus această întâmplare pe seama divinității „care nu a uitat să dea pedeapsa meritată pentru mârșava faptă comisă”.
În octombrie 1771, în toiul nopții, Bucureștiul a fost zguduit de un alt cutremur care a „vătămat” zidurile multor clădiri și a băgat spaima în oameni.
Pe 16 octombrie 1774, un cutremur s-a simțit puternic în Moldova, despre care un martor ocular scria: „La let 1774 oct(omvrie) 16 zile la 3 ciasuri de noapte, s-au cutremurat pământul și huietul au venit din sus. Şi când s-au cutremurat pământul eram în gios cu vădrăritul, la ținutul Tecuciului, la ocolul Bârladului, și eram la satul Umbrărești, în deal la Condre. Șăzând la ma(să) s-au cutremurat. Năstase Scorțescu”.
Despre cutremurul care a s-a produs pe 17 iunie 1778, un martor necunoscut a scris pe un Penticostar (București, 1768) din localitatea Malu Tohatinului că „s-au cutremurat pământul la iunii în 17 zili, la 2 ceasuri din zi, dumunică, let 1778”. Într-o însemnare din epocă aparținând lui „Dimitrie biv vel armaș din Cotești” aflăm că la data de 5 mai 1787, într-o vineri, „la 5 ceasuri din noapte”, s-a petrecut un alt eveniment tectonic, când „s-a cutremurat pământul foarte tare”, fiind urmat „peste un ceas” de o replică, când „iarăși s-au cutremurat”. Dintr-o altă sursă, aflăm că în același an „s-au produs la București mai multe scuturări de câteva secunde”.
Acest text este un fragment din articolul „Cele mai mari cutremure de pământ care au afectat spațiul românesc în secolele XV-XIX”, publicat în numărul 42 al revistei „Historia Special“, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 martie - 25 iunie 2023, și în format digital pe paydemic.com.
