Cum i a provocat pe europeni splendoarea otoman─â jpeg

Cum i-a provocat pe europeni splendoarea otoman─â

­čôü Imperiul Otoman
Autor: Andreea Lup┼čor

Dac─â exist─â un stat care a fost criticat, dispre┼úuit ┼či acuzat de toate relele de pe acest p─âm├ónt, la un moment dat, acesta a fost Imperiul Otoman. Istoricii occidentali din secolul al XIX-lea, dar ┼či dinainte, au avut prejudec─â┼úi puternice fa┼ú─â de acest stat. Pentru ei, era un regim tiranic, caracterizat prin cruzime ┼či violen┼ú─â, care ├«┼či datora puterea exclusiv puterii sale armate. ├Än discursul istoric occidental, aceast─â lume nu cuno┼čtea sistemul organizat, administra┼úia era inexistent─â sau venal─â. Sultanii erau caracteriza┼úi fie drept persoane sangvinice, f─âr─â mil─â, av├ónd o putere absolut─â ┼či care domneau doar prin teroare, fie indivizi f─âr─â caracter deloc, tr─âind ├«n vicii ┼či corup┼úie.

Poate aceste ad├ónci prejudec─â┼úi se datoreaz─â faptului c─â acest stat a fost, timp de secole, pe primul loc ├«n Lumea Veche, ┼či astfel a suscitat invidie ┼či ranchinu─â. ┼×tim ast─âzi c─â statul otoman nu era animat doar de un spirit de cuceriri ┼či domina┼úie, dar ┼či de preocuparea de a avea o administra┼úie intern─â solid─â, o popula┼úie coerent─â ┼či tolerant─â.

Începuturile puterii otomane

Acest imperiu s-a construit pu┼úin c├óte pu┼úin. Pe parcursul secolului al XIV-lea, primii s─âi conduc─âtori ┼či-au asigurat domina┼úia asupra emiratelor turce din Anatolia Occidental─â, ele ├«nsele fondate, ├«ncep├ónd din secolul al XIII-lea, pe r─âm─â┼či┼úele sultanatului selgiucid. Dob├óndirea rapid─â a controlului asupra Anatoliei, populat de turci musulmani ┼či bizantini ortodoc┼či, este dovada unei organiz─âri militare solide ┼či a unei voin┼úe de unificare sub un sigur ┼čef ┼či o singur─â administra┼úie.

4483317597 748980ca1e z jpg jpeg

La sf├ór┼čitul secolului al XIV-lea, sultanul Baiazid I (1389-1402) a emis primele edicte de organizare menite a gestiona ├«n mod eficace toate teritoriile cucerite ├«n Asia Mic─â, dar ┼či ├«n Balcani ÔÇô zon─â pe care turcii au ├«nceput s─â o ocupe gra┼úie supunerii ora┼čului Galipoli (1354). ├Äns─â dup─â teribila ├«nfr├óngere ├«n fa┼úa lui Timur Lenk de la Ankara, ├«n 1402, timp de 10 ani statul s-a confruntat cu o criz─â dinastic─â, iar vechile emirate turce ┼či-au redob├óndit, temporar, independen┼úa. Dimpotriv─â, ├«n provinciile balcanice, popula┼úiile s├órbe┼čti, bulgare ┼či valahe nu au c─âutat emanciparea;autoritatea otoman─â a fost relativ acceptat─â, dar au avut loc totu┼či, ici ┼či cole, c├óteva mi┼čc─âri de insurec┼úie.

├Än secolul al XV-lea, autoritatea otoman─â s-a extins asupra ├«ntregii regiuni balcanice ┼či ├«n Asia Mic─â, cu excep┼úia provinciilor orientale. Cea mai bun─â m─ârturie a acestei expansiuni este cucerirea Constantinopolului ├«n 1453. Ea este manifestarea suprema┼úiei turcilor ┼či a dorin┼úei lor a reconstitui un ansamblu teritorial ┼či politic comparabil cu imerpiul bizantin disp─ârut. Repopularea capitalei, devenit─â ├«n limbajul curent Istanbul, e cea mai bun─â dovad─â:sultanul Mehmet al II-lea Cuceritorul a adus ├«n noua capital─â nu numai turci, dar ┼či greci, armeni, evrei ┼či arabi;├«n plus, a permis prezen┼úa ┼či a genovezilor ┼či vene┼úienilor. Sultanul a ├«nceput restaurarea ora┼čului distrus ├«n 1453, a construit moschei ┼či palate, astfel c─â Istanbulul a devenit un veritabil pol interna┼úional.

Jean Bodin despre Imperiul Otoman ÔÇô un elogiu

├Än secolul al XVI-lea, teoreticianul etatismului, Jean Bodin, a fost printre singurii care a f─âcut elogiul Imperiului Otoman:ÔÇ×Prin ce anume suveranul Germaniei ar ├«ndr─âzni  s─â se compare cu suveranul turcilor? ┼×i cine ar fi cel mai ├«ndrept─â┼úit s─â poarte titlul de monarh dac─â nu acesta? Dar de ce s─â discut─âm un fapt evident care se impune izbitor? Dac─â exist─â undeva o autoritate demn─â de numele de imperiu sau de monarhie autentic─â, este aceea pe care sultanul o are ├«n m├óinile sale... El este cel mai ├«ndrept─â┼úit s─â fie considerat mo┼čtenitorul Imperiul Roman...ÔÇŁ

Administra┼úia otoman─â ÔÇô chiar mai eficient─â dec├ót cea occidental─â

Puterea sultanului se ridic─â pe o dubl─â baz─â juridic─â:dreptul musulman, bazat pe aplicarea Coranului, ┼či dreptul cutumiar stabilit pornind de la obiceiurile juridice ale popula┼úiilor anexate sau ├«n curs de cucerire:acestea poart─â numele de k├ónunn├óme┼či acoper─â lacunele dreptului canonic.

4483351823 bedd473ab8 z jpg jpeg

Juri┼čtii lui Mehmet al II-lea au pus la punct o serie de regulamente cu privire la diverse activit─â┼úi economice, financiare, apoi unele pe probleme de drept penal, statutul timario┼úilor, ┼ú─âranilor ┼či nomazilor. S-a ├«ncercat p─âstrarea netulburat─â a obiceiurilor popula┼úiilor supuse, pentru a nu declan┼ča revolte ┼či pentru a asigura continuitatea administrativ─â indispensabil─â unei bune gestiuni a provinciilor ┼či, implicit, a Imperiului.

├Äncep├ónd din acest moment, jum─âtatea secolului al XV-lea, putem vorbi de ImperiulOtoman. Gra┼úie puterii militare ┼či cuceririlor, sultanul a ajuns s─â domneasc─â asupra unui vast teritoriu, comparabil cu Imperiul Bizantin prin faptul c─â st─âp├ónea Europa Balcanic─â, Orientul Apropiat ┼či Africa de Nord.

Organiza┼úia adminstrativ─â, la ├«nceputurile ei, a ├«mprumutat elemente din sistemul bizantin, iar conservarea structurilor locale a permis continuitatea la nivelul vie┼úii cotidiene. Puterea imperiului are la mijloc o administra┼úie centralizat─â ┼či ierarhizat─â, av├ónd reprezentan┼úi ├«n provincii care asigur─â securitatea, controlul economiei ┼či perceperea de impozite ┼či taxe.

Expansiunea care i-a speriat pe europeni

├Än secolul al XV-lea, expansiunea otoman─â merge pe dou─â direc┼úii:├«n timpul lui Selim I (1512-1520), ├«mpotriva ┼ú─ârilor iraniene ┼či arabe din Orientul Apropiat, iar sub Soliman Magnificul (1520-1566) spre Europa Central─â ┼či Africa de Nord. Rezultatul:cea mai mare parte a ┼ú├órmurilor mediteraneene, Europa Central─â ┼či Oriental─â, istmul care separ─â Mediterana de Oceanul Indian ajung sub domina┼úie tur─â. Este apogeul Imperiului, devenit prima putere a Lumii Vechi.

Succesul acestei expansiuni se explic─â prin superioritatea militar─â a otomanilor ┼či prin disensiunile existente ├«ntre adversarii lor. De asemenea, trebuie s─â ├«ncerc─âm s─â ├«n┼úelegem motivele unei asemenea ├«ntreprinderi masive de cuceriri. ├Än secolul al XVI-lea, imperiul devenise un colosam ansamblu uman ┼či economic;era, pe de-o parte, conduc─âtor, organizator ┼či ap─âr─âtor, dar ├«n aceea┼či m─âsur─â era ┼či produc─âtor ┼či consumator.

Dup─â 1500, portughezii au luat drumul Capului Bunei Speran┼úe, devin st─âp├ónii rutelor din Oceanul Indian care duc spre India ┼či Extremul Orient, ┼či p─âtrund ├«n Golful Persic. ├Än Occidentul mediteranean, spaniolii sunt prezen┼úi ├«n Maroc ┼či Algeria, ┼či se aliaz─â dinastiei musulmane din Tunisia pentru a controla ┼či aceast─â parte a Mediteranei ┼či, implicit, rutele africane care ├«ncep de aici.

Lans├ónd expedi┼úiile ├«n Anatolia Oriental─â, Selim I a ├«ncercat s─â elimine concuren┼úa iranian─â ┼či pericolul ┼čiit;├«n plus, urm─ârea s─â ob┼úin─â ├«n Siria, Palestina ┼či Egipt controlul comer┼úului de tranzit ├«ntre Oceanul Indian ┼či Mediterana. Dorea de asemenea s─â st─âp├óneasc─â traficul cu ┼ú─ârile produc─âtoare ale acelor m─ârfuri at├ót de pre┼úuite de consumatorul otoman:condimente, parfumuri, m─ât─âsuri indiene, toate venite prin Marea Ro┼čie sau Golful Persic, ├«n timp ce din Iran se aduce soia, din Asia Central─â mosc, iar din China por┼úelanuri.

Domina┼úia otoman─â asupra ┼ú─ârilor arabe s-a dezvoltat ┼či ├«n vremea lui Soliman Magnificul, care a cucerit Irak, Yemen ┼či ora┼čul Aden, consolid├ónd astfel prezen┼úa turc─â ├«n Orientul Apropiat ┼či control├ónd toate rutele dinspre aceast─â zon─â c─âtre Extremul Orient.

Victoriile repurtate ├«n fa┼úa Spaniei lui Carol Quintul, principala putere cre┼čtin─â, deposedat─â de pozi┼úiile sale ├«n Africa de Nord, i-au adus sultanului adeziunea ┼ú─ârilor arabe ┼či musulmane. Corsarii otomanii au cucerit Libia, Tunisia ┼či Algeria. Doar Marocul a rezistat presiunii otomane, ├«mpiedic├óndu-i pe sultani s─â-┼či extind─â puterea ├«n tot perimetrul african al Mediteranei. Astfel, turcii nu au reu┼čit s─â controleze drumul c─âtre Atlantic, l─âs├ónd aici loc liber Spaniei.

Turcii au ├«ncercat de asemenea s─â blocheze ├«n vest pericolul iberic, ├«n contextul ├«n care spaniolii ├«ncercau s─â controleze pasajul dintre bazinele occidental ┼či oriental al M─ârii Interioare. De aici rezult─â importan┼úa Tunisiei ┼či Libiei. Turcii nu vor reu┼či s─â pun─â m├óna pe Malta, punct strategic al zonei, ┼či nu vor ajunge nici ├«n Sicilia sau Italia de Sud.

├Än schimb, Soliman se va revan┼ča fa┼ú─â de occidentali prin domina┼úia, ├«n detrimentul Habsburgilor, Balcanilor:Serbia, Bosnia, Albania, Transilvania ┼či Ungaria. ├Än plus, va amenin┼úa Viena ┼či va controla ┼ú├órmurile M─ârii Negre, din Bulgaria ┼či ┼ó─ârile Rom├óne p├ón─â ├ón Caucaz, devenind la sf├ór┼čitul secolului al XVI-lea un veritabil concurent al comercian┼úilor occidentali.

Statul otoman

Soliman Magnificul, care a ├«ntins at├ót de departe grani┼úele imperiului s─âu, a fost supranumit, pe bun─â dreptate, ┼či K├ón├╗n├« (Legislatorul). El ┼či-a concentrat aten┼úia asupra gestion─ârii unui Imperiu ├«n care erau integrate mereu noi provincii, fiind astfel necesar aplicarea unor legi adecvate. ├Än exerci┼úiul puterii legislative, Soliman a fost secondat de Marii Viziri, care r─âm├óneau ├«n func┼úia aceasta un timp suficient de ├«ndelungat pentru a asigura continuitatea politicii sultanului. ├Än ciuda numeroaselor r─âzboaie, ├«n special ├«mpotriva lui Carol Quintul ┼či a succesorilor s─âi din Austria ┼či Spania, politica otoman─â ÔÇô at├ót ├«n Mediterana Occidental─â, c├ót ┼či ├«n Balcani ÔÇô a fost mereu marcat─â de voin┼úa de a exercita o putere pacificatoare, bine reglementat─â, care s─â asigure popula┼úiilor supuse o existen┼ú─â stabil─â. ├Äntreaga politic─â urm─ârea p─âstrarea unei ÔÇ×pax otomanicaÔÇŁ (care aduce aminte de vechea idee de pax romana urm─ârite de romani ┼či bizantini).

Administra┼úia a reu┼čit s─â p─âstreze o pace interioar─â remarcabil─â ├«ntr-un imperiu cu provincii av├ónd mo┼čteniri istorice foarte diverse, culturi ┼či religii care puteau intra u┼čor ├«n conflict. Nu s-a pus problema aplic─ârii tuturor locuitorilor imperiului acela┼či statut politic, social ┼či economic;regimurile administrative merg de la un simplu control la vasalitate.

├Än primul r├ónd, sultanul este capul unui imperiu otoman, nu turc, ceea nu ├«nseamn─â domina┼úia elementului turc asupra celorlalte, ci juxtapunerea tutoror elementelor sub semnul unui sultan. Acesta era, ├«ntr-adev─âr, de origine turc─â, dar era con┼čtient de diversitatea imperiului s─âu. ├Änal┼úii func┼úionari din administra┼úie ┼či armat─â erau recruta┼úi ├«ntr-o manier─â a┼ča larg─â ├«nc├ót am putea s─â o numim cosmopolit─â.

C├ót despre varietatea teritoriilor suspuse sultanului, aceasta apare clar ├«n titulatura conduc─âtorului:ÔÇ×Eu, care sunt sultanul ┼či padi┼čahul Meditaranei, M─ârii Negre, Rumeliei, Anatoliei, ┼ú─ârilor Roum, Karaman ┼či DhouÔÇÖl-Qadr (regiuni anatoliene), ┼ú─ârilor Diyarbekir, Kurdistan ┼či Azerbaydjan, Persiei, Damascului, Egiptului;[sultanul] Ierusalimul Sf├ónt, gloarioasei Mecca ┼či ilustrei Medina;tuturor ┼ú─ârilor arabe, al Yemenului, al teritoriilor t─âtare, c├ót ┼či al altor numeroase ┼ú─âri...ÔÇŁ.

Sultanul reprezint─â ├«ncarnarea regimului. De┼úin─âtor al unei puteri absolute, el nume┼čte pe Marele Vizir, pe ├«nal┼úii func┼úionari ai administra┼úiei centrale ┼či din provincii, pe demnitarii de la curte;este ┼čeful armatei;desemneaz─â principalele personalit─â┼úi religioase ┼či aplic─â dreptul canonic care ├«i impune s─â exercite justi┼úia prin supu┼čii s─âi, indiferent de religie;trebuie s─â reprime abuzurile ┼či ilegalit─â┼úile;s─â dea dovad─â de generozitate.

Cele mai ├«nalte posturi din administra┼úia civil─â ┼či militar─â sunt rezervate servitorilor fideli, care ar putea fi considera┼úi un fel de ÔÇ×sclaviÔÇŁ (koul) ai suveranului. Recruta┼úi din provinciile cre┼čtine ale Imperiului (precum Rumelia), dar ┼či din Bosnia musulman─â, tinerii aduna┼úi trec la Islam ┼či preiau obiceiurile turce┼čti. Ei intr─â ├«n armat─â sau formeaz─â trupele de ieniceri, sau pot p─âtrunde ├«n serviciile de la palat.

├Änc─â de la ├«nceputurile imperiului, o mare parte a supu┼čilor erau de origine cre┼čtin─â. La anul 1500, conform registrelor fiscale, ├«n Rumelia erau 1.111.799 de familii, dintre care 862.707 nu erau musulmane. O bun─â parte a for┼úei statului se bazeaz─â pe participarea cre┼čtinilor. Ace┼čia pot accede la func┼úii ├«n administra┼úie ┼či pot chiar ajunge ├«n cele mai ├«nalte pozi┼úii. ├Äntre 1453 ┼či 1600, din 35 Mari Viziri, 5 au nume de origine turc─â, 9 sunt de origine albanez─â, 3 de origine greac─â, 2 de origine italian─â, ┼č.a.m.d.

Acest aspect al guvern─ârii otomane i-a frapat pe c─âl─âtorii ┼či ambasadorii ocicidentali care, ├«n secolul al XVI-lea, vorbesc mereu ├«n mod elogios despre organizarea imperiului, despre modul s─âu de func┼úionare ┼či despre personal. Nu sunt men┼úionate persecu┼úii religoase sau m─âsuri luate ├«mpotriva popula┼úiilor cre┼čtine care accept─â s─â participe la via┼úa imperiului. S─â ne amintim c─â evreii alunga┼úi din Spania ┼či din Europa Central─â la sf├ór┼čitul secolului al XV-lea ┼či-au g─âsit refugiu ├«n Imperiul Otoman, unde nu au f─âcut niciodat─â obiectul unor persecu┼úii.

iznik tiles 00240 jpg jpeg

Acest sistem politic, care permite popula┼úiilor supuse s─â-┼či p─âstreze limba, religia, cultura, obiceiurile ┼či tradi┼úiile, a favorizat, timp de multe decenii, o real─â stabilitate politic─â ÔÇô ├«ntr-adev─âr, aceast─â stabilitate era asigurat─â ┼či de prezen┼úa trupelor otomane care descurajau orice veleit─â┼úi de revolt─â.

Aceast─â stabilitate ┼či continuitate s-a manifestat ┼či ├«n plan artistic ┼či cultural. ├Än toate ┼ú─ârile din acest vast ansamblu, vedem cum se ridic─â monumente extraordinare, ├«n special moschei care le reproduc, la o scar─â mai mic─â sau mai mare, pe cele din capital─â. Decora┼úiile interioare ├«mbog─â┼úesc casele cu mozaicuri ┼či frumoasa ceramic─â de Iznik.

├Änceputul sf├ór┼čitului

Victoria repurtat─â de flota cre┼čtin─â la Lepanto, ├«n 1571, a fost, din punct de vedere otoman, un eveniment minor. La scurt timp dup─â, au cucerit toat─â Tunisia ┼či au organizat Africa de Nord ├«n 3 provincii (Tunis, Alger ┼či Tripoli) dependente de Istanbul. ├Än plus, au anexat Cipru, asigur├óndu-┼či astfel siguran┼úa naviga┼úiei ├«n Mediterana Oriental─â. ├Än alte cuvinte, Imperiul era departe de a fi sl─âbit, chiar dac─â succesul occidental de la Lepanto le-a ar─âtat europeenilor c─â otomanii nu sunt invincibili.

Situa┼úia se schimb─â la sf├ór┼čitul secolului al XVI-lea. ├Än primul r├ónd, sultanii ┼či principalii func┼úionari ai imperiului nu mai au calit─â┼úile predecesorilor lor. Spre exemplu, Mehmet al III-lea (1595-1603), apoi Ibrahim I (1640-1648) ┼či Mehmet al IV-lea /1648-1687). ├Än plus, frecventarea rutelor maritime de c─âtre marii navigatori occidentali, exploatarea resurselor din Orientul Extrem ┼či descoperirea Lumii Noi au bulversat situa┼úia economiei mondiale:importan┼úa economic─â ┼či strategic─â a spa┼úiului turco-otoman ├«ncepe s─â scad─â.

Nu ├«n ultimul r├ónd, statele din Vestul Europei, Fran┼úa, Anglia, ┼ó─ârile de Jos, exportatoare de produse finite de tip industrial (├«n special textile), ├«ncep s─â se infiltreze ├«n imperiu ┼či pun ├«n pericol echilibrul s─âu financiar.

Revoltele locale se ├«nmul┼úesc, ├«n special ├«n provinciile turce ┼či arabe. Tunisia se emancipeaz─â la ├«nceputul secolului al XVII-lea, Egiptul pu┼úin dup─â aceea, iar Bagdadul ├«n veacul urm─âtor. Se adaug─â la toate acestea tendin┼úa expansionist─â a Rusiei ├«n Europa balcanic─â, care pretinde pozi┼úia de protector al popoarelor slave ┼či ortodoxe. P├ón─â la sf├ór┼čitul secolului al XVII-lea, Otomanii vor reu┼či s─â ├«i opreasc─â pe ru┼či ┼či austrieci, ┼či nu vor ceda dec├ót Ungaria. ├Äns─â lenta dezagregare a imperiului va sf├ór┼či prin a face uitat faptul c─â a f─âcut ├«ntreaga lume cre┼čtin─â a tremurat la un moment din cauza lui....