Cum a fost «exploatat informativ» savantul Henri Coandă de Securitate
În a doua parte a anilor ‘50, autoritățile comuniste au încercat să ”recupereze” mai multe personalități din diaspora, precum George Emil Palade, Constantin Brâncuși, George Enescu, Mircea Eliade sau Henri Coandă. Regimul de la București considera că aceste personalități pot să aducă un beneficiu de imagine pentru România și să contribuie la dezvoltarea țării pe plan internațional.
Una dintre cele mai importante instituții folosite pentru a stabili legături cu personalitățile românești din diaspora a fost Direcția de Informații Externe (DIE) a Securității, scrie istoricul Florian Banu, în cartea ”De la SSI la SIE. O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948 – 1989)”.
Securitatea a reușit să se apropie de Henri Coandă prin intermediul unui prieten al savantului din România. În 1936, inginerul Radu Stoica, o mare personalitate a aeronauticii românești, a fost recrutat personal de Mihail Moruzov, creatorul și directorul Serviciului Secret de Informații al Armatei Române (SSI). Stoica a primit numele conspirativ ”Georgescu” și a fost plătit cu 10.000 de lei lunar pentru informațiile pe care le furniza. După cel de-al Doilea Război Mondial, arhiva SSI a ajuns la noua Securitate, care a aflat identitatea reală a sursei ”Georgescu”. Pe baza ”materialelor compromițătoare” din arhive, Radu Stoica a abordat și recrutat de Securitate în septembrie 1956, primind numele conspirativ ”Arădeanu Ștefan”.
În 1959, Radu Stoica a primit o invitație de la Aeroclubul Franței pentru a participa la un eveniment la Paris. Înainte de plecare, agentul ”Arădeanu” a primit instrucțiuni clare de a contacta mai multe personalități franceze care ”prin munca lor au legătură cu armata și în mod deosebit cu NATO”. În afară de aceste personalități, Stoica trebuia să-l contacteze și pe Henri Coandă. Înainte de a pleca în Franța, ”Arădeanu” a făcut o sinteză a misiunii sale:
”Pornind de la faptul că lucrez la istoricul aviației române, voi obține de la acesta ( Henri Coandă – n.r.) toate datele ce-mi vor permite a-l încadra în locul ce i se cuvine printre marii aviatori români. Stârnindu-i acestuia interesul de a fi popularizat în cărțile noastre, îl voi determina să-mi pună la dispoziție – pentru documentarea mea – toate invențiile și lucrările sale (în special cele prezente – discurile zburătoare și captarea energiei solare). În relația cu acesta, voi căuta să-l determin a se reîntoarce în țară și să intrăm în posesia tuturor lucrărilor sale”.
Legătura dintre agentul ”Arădeanu” și Henri Coandă
Pe 20 iunie 1959, ”Arădeanu” a plecat spre Paris, primind suma de 10 dolari, ”pentru cheltuieli personale”. În Franța, agentul Securității s-a dovedit surprinzător de eficient, reușind să stabilească contacte cu vechii săi prieteni, francezi și români, și să stabilească contacte noi cu personalități din domeniul aeronautic și militar.
”Arădeanu” a luat legătura cu Henri Coandă și ”a început să se apropie de el”. În timpul discuțiilor purtate de cei doi, savantul român a mărturisit că a refuzat cetățenia franceză și că își dorea un pașaport românesc. Coandă s-a plâns că îi era greu să discute cu sora lui din România. În urma discuțiilor tehnice dintre cei doi, Stoica a aflat că Henri Coandă lucra la mai multe proiecte de anvergură.
După 45 de zile în Franța, ”Arădeanu” s-a întors în România, unde a întocmit un raport detaliat al activității misiunii sale. În urma acestui raport, Securitatea a cerut aprobarea pentru rerularea unui plan privind ”exploatarea informativă” a lui Henri Coandă și determinarea unei ”eventuale repatrieri”. Savantul a primit numele conspirativ ”Hera”.
Pe baza acestul plan, au fost luate măsuri pentru a consolida prezența agentului ”Arădeanu” în preajma lui Coandă. Savantul român a fost convins că sora lui a primit pașaport și i s-a aprobat o vizită în Franța, în urma eforturilor lui Radu Stoica. Relațiile dintre Coandă și ”Arădeanu” au devenit tot mai apropiate pe parcursul anului 1960, așa că în luna octombrie Securitatea a propus ”scoaterea temporară în Franța a agentului (”Arădeanu” - n.r.), cu suportarea tuturor cheltuielilor bănești de către organele noastre”. ”Scoaterea unui agent” însemna implantarea temporară sau permanentă a acestuia într-o țară străină. Această propunere a venit la scurt timp după ce Stoica a fost invitat de Coandă în Franța, pentru a colabora la realizarea unor lucrări tehnico-științifice. Misiunea agentului era perfect acoperită, inițiativa deplasării venind de la savantul român din Franța. Propunerea a fost aprobată, Stoica a primit un nou nume conspirativ (”Fieraru”) și a plecat în Franța în ianuarie 1961.
Potrivit informațiilor furnizate de agentul ”Fieraru” în luna februarie 1962, Coandă a acceptat ”să valorifice cele mai însemnate invenții pentru patrie”. Pentru a colabora cu statul român, savantul a pus o serie de condiții, printre care se numărau înființarea unui institut Coandă la București și instalarea lui Radu Stoica (în care Coandă avea ”încredere fără limite”) în fruntea institutului. De asemenea, Coandă avea și doleanțe personale, precum sprijinirea familiei cumnatului său ”de a se muta din nou în apartamentul fiicei lor”.
La o primă analiză, conducea DIE a apreciat că solicitările savantului român sunt acceptabile, singura cerere ”discutabilă” fiind aceea ca institutul să-i poare numele. În acest sens, Securitatea a decis să-l convingă că ”nu e bine, pentru a nu avea greutăți în Franța”. În anii următori, regimul de la București a renunțat la ideea de a îl repatria pe Coandă, ajungând la concluzia că savantul român este la fel de util și în Franța.
Henri Coandă, primit la București de Nicolae Ceaușescu
Henri Coandă a fost invitat în România în 1965, când noul lider de la București, Nicolae Ceaușescu, a hotărât reînființarea industriei aeronautice românești și s-a orientat către Franța ca un potențial partener. Vizita lui Coandă în România s-a dovedit un real succes pentru regimul comunist. În urma întâlnirii dintre savantul român și Nicolae Ceaușescu, din 9 iulie 1967, au fost stabilite relații foarte bune între cei doi. Coandă a acceptat titlul de consilier special al lui Ceaușescu și a promis sprijinul său pentru relansarea industriei aeronautice românești.
În perioada următoare, Henri Coandă s-a implicat activ în sprijinirea cercetării și industriei românești, demersurile sale fiind ilustrate și de corespondența dintre savantul român și Nicolae Ceaușescu. Coandă îl informa pe liderul regimului comunist de la București că a purtat discuții cu ministrul francez al Cercetării științifice și al Problemelor Atomice, Maurice Schumann, în vederea colaborării dintre savanții francezi și români în domeniul atomic și în cel aeronautic. De asemenea, Coandă a întocmit pentru Ceaușescu un scurt memoriu care cuprindea direcțiile de dezvoltare a unei industrii aeronautice militare.
Pe lângă preocupările din domeniul aeronautic, Coandă a colaborat cu cercetătorii români în domenii diverse, precum energia atomică, exploatările petroliere și transporturile feroviare. Din păcate, restabilirea relațiilor dintre oamenii de știință români și Henri Coandă s- realizat în ultimii ani de viață ai savantului, când puterea sa de muncă a fost grav afectată de starea de sănătate, precum și de boala și decesul soției. Henri Coandă a murit la București, la vârsta de 86 de ani (25 noiembrie 1972).
Numărul 222 al revistei Historia pornește pe urmele spionului din redacția celui mai cunoscut post de radio din perioada comunistă. Cine era el? Ce voia regimul Ceaușescu să afle? Câți oameni au fost implicați? A fost vreo legătură între „agentul GX-36” și atentatul de la Radio a lui Carlos Șacalul sau moartea lui Emil Georgescu? Numărul 222 al revistei Historia este disponibil în perioada 15 iulie - 14 august 2020, la toate punctele de distribuție a presei și în format digital, pe platforma paydemic.com.
Sursa: Florian Banu, De la SSI la SIE. O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948 – 1989), editura Corint, 2017.
Foto sus: Întâlnirea dintre Nicolae Ceaușescu și savantul Henry Coandă (9 iulie 1967) - © „Fototeca online a comunismului românesc”, Fotografia #G240, Cota: 418/1967.