Criza Imperiului Roman: mit sau realitate? jpeg

Criza Imperiului Roman: mit sau realitate?

Secolul al III-lea debuteaz─â ┼či sf├ór┼če┼čte cu dou─â personalit─â┼úi energice, Septimius Severus ┼či Diocle┼úian, care reu┼česc s─â creeze stabilitate prin m─âsuri care au un oarecare grad de similaritate:la nivel practic prin accentul pe sus┼úinerea ┼či reorganizarea armatei sau ├«nt─ârirea sistemului defensiv, iar la nivel ideologic printr-o autocratizare a imaginii imperiale, cu o aur─â mai puternic─â de sacrosanctitate. ├Äntre cei doi ├«ns─â diferen┼úele sunt mult mai pregnante, deoarece Diocle┼úian mo┼čtenitorul unor decenii extrem de problematice. Este un secol greu de reconstituit, pentru c─â sufer─â din cauza lipsei acute de informa┼úii pertinente sau a manipul─ârii acesteia atunci c├ónd exist─â.

Diviziunile cronologice sunt adesea artificiale, acord├ónd unor episoade un rol mai mare dec├ót ├«n realitate. Anul 235 este ├«n general acceptat ca fiind debutul anarhiei militare, pornind de la opiniile lui Aurelius Victor, dar modific─ârile nu sunt niciodat─â bru┼čte;istoria este un continuum, cu dezvolt─âri ┼či procese de durat─â.

├Äntr-adev─âr, schimb─ârile rapide de domnie dup─â 235 compromit serios stabilitatea imperiului, ├«mp─âra┼úii fiind mai preocupa┼úi de alungarea barbarilor, de evitarea uzurpatorilor sau de prevenirea unor ruperi de teritorii prin ac┼úiuni imediate, punctuale, dec├ót de construirea unui plan politic coerent. Sunt multe elemente pe care ar trebui s─â le lu─âm ├«n considerare c├ónd discut─âm ÔÇťcrizaÔÇŁ secolului al III-lea. ├Än primul r├ónd ar trebui s─â ne ├«ntoarcem mai mult ├«n timp pentru a observa c─â este vorba despre un fenomen care nu se limiteaz─â numai la secolul ├«n cauz─â. Marcus Aurelius ├«i ├«nfrunt─â pe marcomani ┼či ca urmare se produc modific─âri ├«n structura militar─â ┼či cea social─â. ├Än 217 ├«l avem pe primul ├«mp─ârat din ordinul ecvestru, Macrinus, o deviere total─â de la norm─â. Dincolo de schimb─ârile pe plan intern s─â nu uit─âm de cele pe plan extern:ascensiunea unui Imperiu Persan mult mai agresiv ┼či extinderea federa┼úiilor de triburi de pe Rin ┼či Dun─âre. Sunt factori asupra c─ârora Roma nu are control ┼či ├«n func┼úie de care trebuie s─â se adapteze.

Dup─â o serie de ├«mp─âra┼úi care nu pot asigura continuitatea ┼či stabilitatea domniei, uci┼či fie ├«n lupte, fie ├«n revolte ale trupelor, ├«n anul 260 imperiul ajunge la nadirul existen┼úei sale:o trezorerie aproape goal─â, toate frontierele amenin┼úate, un ├«mp─ârat prizonier, dou─â teritorii secesioniste. ┼×i totu┼či, ├«mp─âra┼úii Gallienus, Aurelian ┼či Probus reu┼česc s─â ├«mpiedice disolu┼úia imperiului. De altfel, f─âr─â capacitatea primului de administrare cu resurse extrem de limitate ┼či de reformare potrivit cerin┼úelor stringente ale situa┼úiei politice delicate, poate c─â Imperiul ar fi disp─ârut, pentru c─â Gallienus a f─âcut posibil─â refacerea sa ├«n timpul ├«mp─âra┼úilor illyri. Gallienus s-a adaptat la posibilit─â┼úile de care dispunea, apel├ónd la solu┼úii care nu f─âceau parte dintr-un plan de guvernare coerent, ci erau ├«n conformitate cu cerin┼úele momentului.

1 rome2 GIF gif

De altfel, lipsa unor atare planific─âri ┼či a unei ordini politice bine ├«nchegate poate fi privit─â drept reprezentativ─â pentru ├«mp─âra┼úii-solda┼úi, for┼úa┼úi s─â reac┼úioneze rapid ┼či decisiv. Termenul de ÔÇťcriz─âÔÇŁ referitor la aceast─â perioad─â este oricum criticat din cauza hiperboliz─ârii pe care o induce, precum ┼či a ├«nc─ârc─âturii u┼čor emo┼úionale, prefer├óndu-se termenul de ÔÇťtransformareÔÇŁ[1]. Desigur c─â asta nu ├«nseamn─â negarea unor situa┼úii distructive pentru Imperiu, ci doar ideea c─â o criz─â este p├ón─â la urm─â parte dintr-un proces natural de evolu┼úie. Luate individual, tulbur─ârile care afecteaz─â Imperiul acum nu sunt noi, ┼či nici nu au ├«ncetat odat─â cu tetrarhia lui Diocle┼úian. Dezastrele militare, migra┼úiile popoarelor, raidurile de-a lungul frontierelor, rebeliunile interne ┼či externe, foametea, falimentul, r─âzboaiele civile ÔÇô toate sunt familiare ├«n istoria roman─â. S─â vedem c├óteva exemple:Crassus este ├«nvins la Carrhae, Varus pierde legiunile ├«n Germania, Fuscus la fel pe Dun─âre;cimbrii ┼či teutonii sunt izgoni┼úi abia ├«n ┼čase ani de Gaius Marius, Iulius Caesar face fa┼ú─â migra┼úiei helvetilor;socii se revolt─â cer├ónd drepturi egale;mai multe personaje se lupt─â pentru controlul imperiului ├«n 69 sau 192, uneori chiar incapacitatea ├«mp─âratului de a ├«nfrunta pericolele conduce spre confrunt─ârile civile.

Contextele interne ┼či externe au o leg─âtur─â indisolubil─â, iar pentru contemporani ordinea cauzal─â nici nu era at├ót de important─â[2]. Un scenariu pe care ├«l vom tot reg─âsi ├«n secolul al III-lea ┼či nu numai ni-l ofer─â Domitian:acesta lupt─â cu succes ├«mpotriva chattilor ├«n Germania, dar apoi sufer─â o serie de ├«nfr├óngeri cauzate de daci. Profit├ónd de haosul de pe fronturi, Saturninus ├«ncearc─â uzurparea ├«n Germania. Roma a┼čadar nu s-a bucurat niciodat─â de o autoritate absolut─â asupra inamicilor externi sau interni. Secolul al III-lea nu reprezint─â o etap─â izolat─â ├«n istoria roman─â, separat─â de situa┼úia precedent─â sau ulterioar─â.

Privind lucrurile ├«ntr-un context mai larg, conflictele, secesiunile, uzurp─ârile, ├«n general subminarea autorit─â┼úii imperiale pot fi explicate dat─â fiind natura neomogen─â a imperiului, care este un mare conglomerat de teritorii, popoare, for┼úe militare ┼či centre administrative regionale, sub egida imaginii ├«mp─âratului care este, cel pu┼úin la nivel ideologic, factorul unificator. Imperiul sufer─â de la bun ├«nceput de o predispozi┼úie c─âtre dezintegrare dat─â fiind mare diversitate de elemente componente, un defect congenital care va duce p├ón─â la urm─â la destr─âmarea sa ├«n secolul al V-lea. Iar─â┼či, c─âderea Imperiului de Apus ar putea fi interpretat─â tot drept o transformare, nu un colaps, iar ideea cum c─â ar fi fost declan┼čat─â de ce s-a ├«nt├ómplat ├«n secolul al III-lea ar trebui revizuit─â.

├Än ultimul timp s-a accentuat perceperea acestei ÔÇťcrizeÔÇŁ drept un proces complex, determinat de interac┼úiunea unei serii complexe de factori. Geza Alf├Âldi rezum─â diversele aspecte ale perioadei ├«n mai multe puncte:transformarea ├«mp─âratului ├«ntr-un despot militar, instabilitatea general─â, cre┼čterea puterii trupelor, cre┼čterea influen┼úei provinciilor militarizate ca cele de la Dun─âre, decaden┼ú─â economic─â, modific─âri sociale, descre┼čterea popula┼úiei, invazii la toate frontierele, tulbur─ârile moral-religioase, probleme de legitimitate ┼či baze ideologice[3]. ├Än func┼úie de ace┼čti factori s-a conturat o imagine sumbr─â asupra epocii care ar trebui u┼čor nuan┼úat─â. Criza nu este un cataclism care afecteaz─â ├«n mod egal toate provinciile Imperiului[4]. Balcanii, spre deosebire de zona renano-danubian─â, nu sufer─â at├ót de mult sub aspect agricol ┼či urban. La finele secolului ├«nc─â mai exist─â multe ora┼če, unele chiar prosper├ónd, dar curialespierd teren ├«n fa┼úa militarilor, birocra┼úilor ┼či marilor proprietari.

Senatorii sunt principalii perdan┼úi ├«n acest secol:elimina┼úi de la comanda legiunilor ┼či de la conducerea provinciilor, ace┼čtia trebuie s─â ├«┼či croiasc─â alt drum spre o carier─â politic─â str─âlucit─â. M─âsura este iar─â┼či una punctual─â, necesar─â, deoarece confruntat cu at├ót de multe amenin┼ú─âri externe, Imperiul are nevoie de oameni cu mult─â experien┼ú─â militar─â, pe care ├«i putea furniza ordinul ecvestru.

1 rome3 1 jpg jpeg

Dio Cassius ┼či Herodian se poate de altfel s─â fi contribuit la acest mit al unei ere a ├«ntunericului, relev├óndu-┼či de fapt teama de a-┼či pierde puterile ├«n fa┼úa militarilor ├«n ascensiune. Mai mul┼úi speciali┼čti subliniaz─â continuitatea care caracterizeaz─â secolul al III-lea ├«n ceea ce prive┼čte strategia militar─â, aplicarea justi┼úiei, cultele publice, reprezent─ârile propagandistice ale puterii, etc.[5]Structurile socio-economice din mai multe regiuni sunt chiar intacte p├ón─â ├«n ultimele trei decenii ale secolului, ├«n Africa, Italia sau Gallia p─âstr├óndu-se ├«n bun─â m─âsur─â infrastructura tradi┼úional─â, densitatea popula┼úiei ┼či prosperitatea, cel pu┼úin asta pare s─â reias─â din izvoarele arheologice[6]. Acestea nu ne spun ├«ns─â mai nimic despre tax─âri, datorii, diminuarea resurselor sau tenisunile sociale, ci c─â au existat grupuri de popula┼úie care au continuat s─â tr─âiasc─â mai mult sau mai

pu┼úin ├«n aceea┼či zon─â de cultur─â material─â.

Deplas─ârile sunt iar─â┼či o problem─â important─â, ┼či se pare c─â ├«n perioadele de r─âzboi prelungit cum ar fi 165-180 sau 250-284 oamenii ├«ncep s─â p─âr─âseasc─â provinciile de la Dun─âre ┼či Agri Decumates[7]. Tensiunile acumulate sub conceptul de ÔÇťcriz─âÔÇŁ nu presupun subminarea total─â a modus vivendidin provincii, dar cauzeaz─â totu┼či muta┼úii. Izvoarele grece┼čti de pild─â se pl├óng de povara ce apas─â tot mai greu pe umerii popula┼úiei pentru a satisface nevoile materiale ale solda┼úilor[8]. Unele comunit─â┼úi precum Skaptopara, Aragoe sau Takina sunt, conform pl├óngerilor pe care le adreseaz─â ├«mp─âratului, ├«n pragul colapsului din cauza tax─ârii exagerate, pentru care pledeaz─â ┼či num─ârul crescut de curatorescare au grij─â ca banii s─â se p─âstreze pentru armate.

├Äntrebarea este dac─â aceste probleme schi┼úate aici, care nu sunt noi, s-au ad├óncit ├«ntr-o criz─â mai complex─â ┼či multifa┼úetat─â care s─â amenin┼úe continuitatea sistemului roman. Dio Cassius ├«n toate c─âr┼úile sale atrage aten┼úia asupra naturii turbulente a armatei, dificil de controlat, ┼či a pericolului emergen┼úei unei tiranii militare care s─â distrug─â structura social─â, mai ales dac─â ├«mp─âratul educ─â trupele ca pe o clientel─â personal─â c─âreia popula┼úia trebuie s─â i se supun─â[9]. Herodian poveste┼čte ┼či el c─â viciile armatei deveneau din ce ├«n ce mai alarmante, mai ales dup─â ce Pertinax este ucis ┼či func┼úia de ├«mp─ârat i se vinde lui Didius Iulianus, un semn al unei indiscipline ru┼činoase a solda┼úilor care manevrau autoritatea dup─â bunul plac[10]. Este adev─ârat c─â puterea armatei devine mult mai vizibil─â ├«n acest secol cu pericole pe toate fronturile, dar ea se manifest─â cu mult mai devreme[11], pentru c─â poate solicita oric├ónd bunuri ┼či hran─â, iar dac─â comunit─â┼úile nu ├«ndeplinesc condi┼úiile impuse, ea se poate u┼čor transforma ├«ntr-o band─â de jefuitori.

Pl├óngerile referitoare la comportamentul inuman al armatei abund─â ├«n istoria roman─â. Putem doar presupune c─â ├«n condi┼úiile de r─âzboi permanente din secolul al III-lea, cerin┼úele armatelor sec─âtuiesc provinciile de grani┼ú─â ┼či provoac─â migra┼úii ale popula┼úiei.

Depopularea agravat─â de epidemiile aferente st─ârii de r─âzboi prelungit ├«nseamn─â descre┼čtere a produc┼úiei, ├«ncas─âri mai slabe ale taxelor, o baz─â logistic─â inferioar─â ┼či mai mult─â presiune pe supravie┼úuitori de a asigura aprovizionarea armatelor. ├Än astfel de zone ├«n care procentul de solda┼úi este ridicat ┼či are loc concomitent o sc─âdere a popula┼úiei civile putem vorbi ├«ntr-adev─âr de o criz─â accentuat─â. Un indiciu al crizei poate fi ┼či declinul proiectelor edilitare ┼či al num─ârului de inscrip┼úii, declin progresiv de la Severus Alexander care poate confirma tensiunile din cadrul comunita┼úilor care continu─â s─â ├«┼či duc─â traiul, dar ├«n anumite limite. Notabilii locali se supun progresiv militarilor ┼či curatorilor, ├«mp─âr┼úind cu ei posibilit─â┼úile locale, pierz├ónd statut ┼či neav├ónd la dispozi┼úie mijloacele necesare pentru a ini┼úia construc┼úii, monumente, sau pentru a ├«ntre┼úine foarte bine infrastructura sau manifest─ârile culturale ┼či religioase.

Un simptom al ad├óncirii problemelor preexistente ├«n secolele anterioare ├«l reprezint─â ┼či devalorizarea monedei imperiale, ├«ndeosebi dup─â 260. Antoninianus con┼úine ├«n 238 argint ├«n propor┼úie de 47% pentru ca ├«n 253 s─â ajung─â la un procent de 21% ┼či de numai 2, 7% ├«n 268. P├ón─â ├«n 253 aurei c├ónt─âresc cu o treime mai pu┼úin ca ├«n 193. ├Än 253 monet─âria din Roma devalorizeaz─â pentru prima dat─â monedele din aur, iar cele mai multe monede din aur nici nu se mai folosesc pentru schimb. Infla┼úia nu apare peste tot ├«n egal─â m─âsur─â, pentru c─â pre┼úurile difereau de la regiune la regiune, cu specificit─â┼úile caracteristice. Victimele devaloriz─ârii sunt fermierii ┼či proprietarii, care primesc de la comandan┼úi monede care se deterioreaz─â repede, iar la r├óndul lor solda┼úii pot vinde prada cu pre┼úuri mari. A┼čadar, hinterland-ul marilor armate invoc─â cel mai bine ideea unei crize profunde ├«n secolul al III-lea. Pe de alt─â parte, nici nu putem vorbi despre o uniformitate ├«n manifestarea crizei ┼či anarhiei militare, ci mai degrab─â despre un amestec de continuitate ┼či discontinuitate.

Nu este vorba despre o criz─â care apare brusc, sau de elemente componente noi, ci mai degrab─â de o acumulare progresiv─â a acestora care a amplificat uneori viziunea unei perioade catastrofale, viziune care ar trebui nuan┼úat─â. S─â nu uit─âm c─â, chiar ┼či dup─â ace┼čti ani de lupte interminabile, ┼či externe, ┼či interne, ├«n 284 Imperiul arat─â din multe puncte de vedere la fel ca ├«n secolul al II-lea.

[1]Southern 2001, 4.

[2]Southern 2001, 5.

[3]Alf├Âldi 1989, 328-333.

[4]Carri├ę, Rouselle 1999, 9-14.

[5]Despre continuitate politică (administraţie, numiri în funcţie, rescripte) vezi Christol 1997, Leunisen 1989, iar ideologică (monede, titulaturi) Carson 1990, Peachin 1990.

[6]Witschel 1999, passim.

[7]Witschel 1999, 178-207.

[8]Dio Cass. 52. 28-29;Herod. 3.8.

[9]De Blois 1997, passim.

[10]Alf├Âldi 1989, 240.

[11]Vezi de pild─â cazul comandantului Valens din timpul lui Vitellius, 1.67-69.