Conflictele israeliano arabe  Zona fierbinte a r─âzboiului rece  jpeg

Conflictele israeliano-arabe. Zona fierbinte a r─âzboiului rece

­čôü R─âzboiul Rece
Autor: dr Cristina Paiusan - Nuica

Conflictele dintre arabi ╚Öi israelieni au ├«nceput ├«nc─â din secolul al XIX-lea ├«n Palestina ÔÇô aflat─â sub domina╚Ťie otoman─â ╚Öi apoi britanic─â ╚Öi considerat─â de c─âtre evreii sioni╚Öti adev─âratul leag─ân al poporului lui Israel. Aceste conflicte minore s-au amplificat la ├«nceputul secolului al XX-lea, atunci c├ónd evreii au ├«nceput alya ÔÇô emigrarea spre Palestina, proces ce s-a amplificat ├«n timpul celui de-al doilea r─âzboi mondial ╚Öi ├«n anii imediat urm─âtori. Dar lunga serie a r─âzboaielor israelianoÔÇôarabe a fost declan╚Öat─â de Declara╚Ťia de independen╚Ť─â a Statului Israel ÔÇô la 14 mai 1948.

Statele arabe din Orientul Mijlociu au fost puse ├«n fa╚Ťa faptului ├«mplinit, existen╚Ťa unui stat israelian pe teritoriul Palestinei, stat recunoscut ├«n c├óteva zile de la proclamarea independen╚Ťei de c─âtre marile puteri ╚Öi mare parte a comunit─â╚Ťii interna╚Ťionale ÔÇô SUA au recunoscut statul Israel chiar ├«n ziua proclam─ârii sale, iar URSS a f─âcut-o a doua zi. Trauma la care fuseser─â supu╚Öi evreii ├«n timpul celui de-al doilea r─âzboi mondial - Holocaustul - i-a f─âcut s─â g─âseasc─â singura solu╚Ťie posibil─â ÔÇô crearea unui stat.

Acesta nu a recunoscut partajarea Palestinei britanice ├«n dou─â state: evreu ╚Öi arab ╚Öi a ├«ncercat ocuparea ├«ntregului teritoriu palestinian. ╚Ü─ârile arabe din jur nu au acceptat din prima zi existen╚Ťa ├«n mijlocul lor a statului evreu, de aici ╚Öi primul r─âzboi ce a durat din 1948 ╚Öi p├ón─â ├«n 1949. Statul nou format avea nevoie de un teritoriu al s─âu, recunoscut de c─âtre comunitatea interna╚Ťional─â, comunitate ce putea ac╚Ťiona ├«n zon─â prin p├órghiile oferite de ONU.

├Än prim─âvara anului 1948, armatele Egiptului, Siriei, Iordaniei, Libanului ╚Öi Irakului au pornit la lupt─â ├«mpotriva Israelului. ├Än nord, armatele Siriei, Libanului ╚Öi Irakului au fost oprite, for╚Ťele iordaniene au p─âtruns dinspre Est, ocup├ónd Ierusalimul de Est. Armata israelian─â era format─â din dou─â forma╚Ťiuni paramilitare: Haganah (organiza╚Ťie paramilitar─â evreieasc─â care s-a format ├«n 1920 ╚Öi a activat ├«n Palestina pe perioada mandatului britanic din 1920 ╚Öi p├ón─â ├«n 1948) care a oprit ├«naintarea armatelor siriene, irakiene ╚Öi libaneze, ╚Öi Irgun (Irgun Tsvai Leumi ÔÇô Organiza╚Ťia Militar─â Na╚Ťional─â ÔÇô un grup clandestin sionist ce a ac╚Ťionat ╚Öi pe perioada mandatului britanic ├«ntre 1931ÔÇô1948 ÔÇô calificat─â de c─âtre britanici ca fiind o organiza╚Ťie terorist─â, iar de c─âtre evrei o mi╚Öcare de independen╚Ť─â) care a oprit for╚Ťele egiptene ├«n sud.

├Än luna iunie 1948 a intervenit ONU ├«n zon─â: printr-o hot─âr├óre a Consiliului de Securitate s-a declarat ├«ncetarea focului pe timp de o lun─â, perioad─â folosit─â de ambele p─âr╚Ťi pentru a se ├«narma. Evreii au ├«nfiin╚Ťat For╚Ťele de Ap─ârare Israeliene ÔÇô armata oficial─â a noului stat. R─âzboiul a continuat p├ón─â ├«n 1949, c├ónd prin acelea╚Öi interven╚Ťii ale marilor puteri s-a ajuns la ├«ncetarea focului ╚Öi fixarea unor grani╚Ťe temporare ÔÇô green line. Israelul st─âp├ónea ├«n plus 26% peste teritoriul mandatat, la vest de r├óul Iordan. Iordania a ocupat zona muntoas─â a Iudeii ╚Öi Samariei, care va fi cunoscut─â ca West Bank, Egiptul a preluat controlul unei f├ó╚Öii de-a lungul coastei ÔÇô F├ó╚Öia Gaza.

ÔÇ×├Änceputul unei noi ere pentru evreiÔÇť

Era ├«nceputul existen╚Ťei unui stat evreu ÔÇô dar ╚Öi a unui lung ╚Öir de conflicte de grani╚Ť─â. Marile puteri, SUA ╚Öi URSS, preocupate de evolu╚Ťia r─âzboiului rece ╚Öi de ├«nt─ârirea propriei sfere de influen╚Ť─â, au ignorat voit problemele Orientului Apropiat, transformat treptat ├«ntr-un focar permanent de conflicte ╚Öi ├«ntr-un leag─ân al terorismului.

├Än aceea╚Öi perioad─â a anilor 1948-1949 a ap─ârut problema refugia╚Ťilor palestinieni - a popula╚Ťiei arabe care s-a refugiat din Palestina - devenit─â Israel. ├Än ╚Ť─ârile vecine, num─ârul refugia╚Ťilor era estimat de evrei ╚Öi arabi de la 600.000 la 900.000, iar de c─âtre ONU, la 711.000 persoane.

Problema refugia╚Ťilor palestinieni a evoluat ╚Öi s-a acutizat ├«n timp, primi╚Ťi cu greu de statele arabe vecine care trebuiau s─â-i ├«ntre╚Ťin─â, o popula╚Ťie numeroas─â, neintegrat─â social, neav├ónd nici o cet─â╚Ťenie ╚Öi nici un drept cet─â╚Ťenesc, palestinienii au devenit treptat victime ale evreilor ╚Öi arabilor deopotriv─â, o popula╚Ťie din s├ónul c─âreia se recrutau terori╚Ötii, care a provocat r─âzboaie, neput├ónd mul╚Ťi ani a fi controlat─â de c─âtre autorit─â╚Ťile statelor ├«n care locuiau.

Israelul trebuia s─â-╚Öi securizeze frontierele ╚Öi s─â-╚Öi m─âreasc─â popula╚Ťia. Astfel a ├«nceput marea aliya - imigrarea supravie╚Ťuitorilor Holocaustului, a refugia╚Ťilor evrei din statele arabe, Israelul dubl├óndu- ╚Öi popula╚Ťia la doar un an de la independen╚Ť─â. Implicarea celor dou─â puteri SUA ╚Öi URSS ├«n zon─â a creat premisele l─ârgirii sferei r─âzboiului rece ├«n Orientul Mijlociu.

Debutul rela╚Ťiilor sovieto-israeliene a fost promi╚Ť─âtor, ├«n perioada premerg─âtoare proclam─ârii independen╚Ťei, diploma╚Ťia stalinist─â s-a implicat ├«n crearea Statului Israel ╚Öi recunoa╚Öterea sa pe plan interna╚Ťional, discursul prosionist a lui Andrei Grom├«ko, ╚Ťinut ├«n mai 1947 la Adunarea General─â a ONU, a avut efectul unei a doua Declara╚Ťii Balfour, sus╚Ťin├ónd formarea unui stat independent evreiesc ╚Öi ÔÇ×├«nceputul unei noi ere pentru evreiÔÇŁ.

Dar, ulterior, diploma╚Ťia sovietic─â nu s-a implicat activ ├«n turbulen╚Ťele din zona Orientului Apropiat, cu at├ót mai pu╚Ťin ├«n momentul situ─ârii tot mai clare a Israelului ├«n sfera american─â, manifestat─â prin masivul ajutor financiar american. La r─âcirea rela╚Ťiilor a contribuit ╚Öi optica lui Stalin, care percepea sionismul ca pe un afront adus interna╚Ťionalismului proletar ╚Öi lui personal. Cel de-al doilea mare conflict israeliano-arab a fost cel din octombrie 1956, precedat de periodice incidente majore la frontiere (1951, 1953), cele din prim─âvara anului 1954 dep─â╚Öind prin violen╚Ť─â orice incident anterior, doar interven╚Ťia marilor puteri evit├ónd un conflict armat de anvergur─â.

Incidentele s-au multiplicat ├«n anii 1955 ╚Öi 1956, at├ót la grani╚Ťa israeliano-egiptean─â, c├ót ╚Öi la cea israeliano-iordanian─â. Un permanent m─âr al discordiei l-au reprezentat refugia╚Ťii palestinieni arabi, ├«n num─âr de 760.000 de persoane la sf├ór╚Öitul lui 1949, dup─â statisticile ONU, care ╚Öi-au p─âr─âsit casele refugiindu-se ├«n statele arabe vecine. Prezen╚Ťa refugia╚Ťilor palestinieni ├«n Egipt, Siria, Iordania, demonstra, ├«n viziunea arab─â, lipsa de legitimitate a Statului Israel, produc├ónd tensionarea chiar a rela╚Ťiilor americano-israeliene, din cauza constantului refuz israelian de a primi refugia╚Ťii palestinieni pe teritoriul s─âu, ├«n ├«ntreaga perioad─â dintre primul ╚Öi al doilea conflict israeliano-arab, 1949 - 1956.

Criza Suezului ╚Öi apari╚Ťia for╚Ťelor ONU de men╚Ťinere a p─âcii

Orientul Mijlociu a reprezentat un focar deschis ├«ntre 1948 ╚Öi 1956, astfel Criza Suezului - conflictul din octombrie ÔÇÖ56 - s-a produs ├«ntre state aflate de facto ├«n stare de r─âzboi. La izbucnirea sa au contribuit o serie de factori interna╚Ťionali, divergen╚Ťele dintre U.R.S.S. ╚Öi S.U.A. ├«n problema israelian─â, apropierea na╚Ťionali╚Ötilor arabi de Uniunea Sovietic─â ╚Öi a sioni╚Ötilor de S.U.A., ca ╚Öi prezen╚Ťa ├«n zon─â a Fran╚Ťei ╚Öi Angliei care doreau p─âstrarea influen╚Ťei ╚Öi avantajelor economice, to╚Ťi ace╚Öti factori externi provoc├ónd tensiuni ├«ntre statele zonei.

Adunarea ├«n jurul pre╚Öedintelui egiptean Gamal Abdel Nasser a statelor ostile Israelului a ├«nsemnat o real─â primejdie pentru existen╚Ťa statului evreu, iar ac╚Ťiunea ├«n for╚Ť─â a acestora ╚Öi-a g─âsit un moment propice - na╚Ťionalizarea Canalului de Suez. Israelul se afla ├«n fa╚Ťa ocaziei de a lupta cu Egiptul ├«n alian╚Ť─â cu for╚Ťele anglo-franceze, de a cuceri noi teritorii care-i apar╚Ťineau de drept ├«n viziunea sa ╚Öi de a ├«nvinge rapid o coali╚Ťie panarab─â ce devenea tot mai amenin╚Ť─âtoare.

Criza Suezului a produs o deplasare a r─âzboiului rece ├«n Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, pre╚Öedintele american Eisenhower nu a dorit o implicare direct─â a SUA ├«n conflict. Departamentul de Stat acordase sprijin Israelului, sprijin nuan╚Ťat de perspectiva ├«nt─âririi prin acest act a axei Moscova-Cairo, p─âstr├ónd ╚Öi rela╚Ťiile cu Egiptul.

Tensiunile s-au acutizat din iunie 1956, moment ├«n care sovieticii ╚Öi-au oferit ajutorul pentru construirea barajului de la Assuan, ├«nlocuind ofertele anterioare americane, act urmat la scurt timp de na╚Ťionalizarea Companiei Canalului de Suez care opera Canalul de Suez, o parte important─â a economiilor francez─â ╚Öi britanic─â. Suezul era un punct vital al transportului mondial de petrol, astfel se explic─â alian╚Ťa militar─â ├«ntre Anglia ╚Öi Fran╚Ťa. ce aveau interese economice, ╚Öi Israel, cu majore interese strategice ├«n zon─â.

Suez jpg jpeg

Izbucnirea conflictului ├«n noaptea de 29/30 octombrie 1956 a surprins ├«ntreaga lume, S.U.A. ca ╚Öi U.R.S.S. reac╚Ťion├ónd imediat prin sesizarea Consiliului de Securitate care a cerut ├«ncetarea agresiunii, retragerea trupelor israeliene din Peninsula Sinai ╚Öi de pe F├ó╚Öia Gaza, precum ╚Öi deschiderea de negocieri cu anglo-americanii ├«n vederea acord─ârii de desp─âgubiri pentru na╚Ťionalizarea Canalului de Suez.

Hot─âr├órea Consiliului de Securitate din 30 octombrie 1956 blama agresiunea israelian─â, fiind prima ╚Öi ultima dat─â c├ónd S.U.A. a votat al─âturi de Uniunea Sovietic─â ├«mpotriva alia╚Ťilor s─âi din NATO. Era pentru prima dat─â ├«n istoria nu foarte ├«ndelungat─â a ONU c├ónd au fost plasate for╚Ťe ale ONU ├«ntr-un focar de r─âzboi ÔÇô un adev─ârat scut uman ÔÇô d├ónd na╚Ötere conceptului Na╚Ťiunilor Unite de opera╚Ťiuni de men╚Ťinere a p─âcii (operations).

Cel de-al doilea mare conflict arabo-israelian nu a rezolvat niciuna dintre problemele Orientului Mijlociu, acutiz├ónd r─âzboiul rece prin plasarea definitiv─â a ╚Ť─ârilor arabe implicate sub umbrela sovietic─â ╚Öi a Israelului, sub cea american─â. Au urmat 10 ani de pace relativ─â, sub supravegherea for╚Ťelor ONU p├ón─â la noul conflict de anvergur─â israeliano-arab ÔÇô r─âzboiul de 6 zile ÔÇô, primul r─âzboi prezentat de c─âtre televiziunile din ├«ntreaga lume.

R─âzboiul de 6 zile - primul conflict prezentat la TV

├Än mai 1967, tensiunea a ajuns la cele mai ├«nalte cote datorit─â masivelor concentr─âri de trupe israeline la frontiera sirian─â, concentr─âri provocate de zvonurile despre ├«ncheierea unui acord militar egipteano-iordaniano-sirian, cu asocierea Irakului ╚Öi a unui iminent atac arab. Tensiunile au fost amplificate de ingerin╚Ťele permanente ale sovieticilor, care doreau deschiderea unui nou conflict care s─â-l temporizeze pe cel din Vietnam.

To╚Ťi ace╚Öti factori au dus la decizia pre╚Öedintelui Nasser de a bloca naviga╚Ťia vaselor israeline prin str├ómtoarea Tiran ╚Öi accesul la Golful Akaba, ceea ce ├«nsemna o izolare cvasi-definitiv─â ╚Öi un atac dur la adresa Statului Israel. La 20 mai 1967, Nasser a cerut secretarului general al ONU, U Thant, retragerea trupelor ONU de pe linia Sinaiului, unde acestea asigurau pacea din 1957, bloc├ónd odat─â cu retragerea ╚Öi Sharm el Sheik-ul, localitate strategic─â ├«n leg─âturile maritime ale Israelului. Sovieticii au urm─ârit deschiderea unui nou front asem─ân─âtor celui vietnamez ╚Öi asocierea lumii arabe, care de la conflictul din 1956 a╚Ötepta revan╚Öa, ╚Öi a c─ârei dezbinare era un atu pentru penetrarea sovietic─â.

Dar ├«n 5 iunie 1967 s-a produs atacul-surpriz─â al armatei israeliene, care a lovit punctele strategice ale Egiptului ╚Öi Siriei, distrug├ónd armamentul sovietic din dotarea acestora. Atacul ╚Öi-a amplificat efectul ╚Öi datorit─â faptului c─â arabii nu erau preg─âti╚Ťi, miz├ónd ├«n exces pe presiunile sovietice asupra evreilor ╚Öi pe o solu╚Ťionare exclusiv politic─â a crizei naviga╚Ťiei, care s─â-i ╚Öi avantajeze. Egiptul a fost am─âgit de siguran╚Ťa ÔÇ×totaluluiÔÇŁ sprijin al marelui s─âu aliat sovietic, precum ╚Öi de siguran╚Ťa cu care sovieticii ar─âtau c─â, ├«n caz de conflict, se va produce o rapid─â interven╚Ťie a trupelor ONU.

tanc jpg jpeg

Ofensiva din 5 iunie a ╚Öocat prin eficien╚Ť─â, pun├ónd marile puteri ├«n fa╚Ťa faptului ├«mplinit. ├Änfr├óngerea drastic─â a statelor arabe i-a adus Israelului un puternic atu moral. Avia╚Ťia israelian─â a distrus majoritatea avia╚Ťiei egiptene la sol, ca ╚Öi artileria antiaerian─â ╚Öi a ocupat ├«n trei zile de ofensiv─â ├«ntreaga Peninsul─â Sinai, iar din teritoriul iordanian, F├ó╚Öia Gaza, ╚Öi din cel sirian, ├Än─âl╚Ťimile Golan, destructur├ónd cele trei armate: egiptean─â, sirian─â ╚Öi iordanian─â, f─âr─â ca acestea s─â aib─â timp s─â realizeze cuantumul dezastrului.

Uniunea Sovietic─â, cea care incitase Egiptul la presiuni era hot─âr├ót─â s─â foloseasc─â Consiliul de Securitate pentru a sus╚Ťine c─â Israelul este agresor. La 7 iunie 1967 a avut loc ├«nt├ólnirea de urgen╚Ť─â a Consiliului de Securitate, ├«n care sovieticii au cerut ÔÇ×├«ncetarea imediat─â a focului, retragerea trupelor agresoruluiÔÇŁ, proiect neacceptat de c─âtre SUA.

Nici cel de-al treilea mare conflict arabo-israelian nu a dus la vreo rezolvare m─âcar par╚Ťial─â a conflictului, dimpotriv─â din acest moment ap─âr├ónd o nou─â problem─â cea a teritoriilor ocupate sau a teritoriilor disputate, Israelul extinz├óndu- ╚Öi administra╚Ťia pe teritoriile: Ierusalimul de Est, ├Än─âl╚Ťimilor Golan, ├«n Peninsula Sinai, care va fi treptat de-a lungul a c├ótorva ani returnat─â Egiptului.

La sf├ór╚Öitul r─âzboiului de 6 zile, diploma╚Ťia rom├ón─â a luat una dintre primele decizii autonome de politic─â extern─â ÔÇô refuz├ónd blamarea unilateral─â a Israelului ca agresor, a╚Öa cum a f─âcut-o URSS ╚Öi toate celelalte state membre ale Tratatului de la Var╚Öovia, prin semnarea Declara╚Ťiei de la Moscova (9 iunie 1967) ╚Öi ruperea rela╚Ťiilor diplomatice cu Israelul, un pas important ├«n ├«ncerc─ârile de autonomizare a diploma╚Ťiei rom├óne╚Öti. R─âzboiul de 6 zile a fost un pretext a╚Öteptat de rom├óni pentru a deschide calea reapropierii treptate de Occident.

R─âzboiul de uzur─â: 1968-1972

O parte a istoricilor ╚Öi anali╚Ötilor politici consider─â c─â perioada cuprins─â ├«ntre anii 1968 ╚Öi 1972 a ├«nsemnat cel de-al patrulea conflict deschis arabo-israelian. ├Äntreaga comunitate interna╚Ťional─â a realizat, ├«n aceast─â perioad─â, c─â un conflict de uzur─â nu poate fi aplanat dec├ót prin presiunile ╚Öi ac╚Ťiunile ONU. R─âzboiul surd arabo-israelian s-a acutizat ├«n c├óteva momente ├«n anii 1968 ╚Öi 1969. Blocajul la care ajunseser─â negocierile de pace sub egida ONU era evident.

Israelul continua s─â refuze retragerea din teritoriile ocupate ├«n 1956 ╚Öi apoi ├«n 1967, ca ╚Öi temperarea strategiei de incorporare treptat─â a acestora ├«n Statul Israel, timp ├«n care Egiptul, Siria ╚Öi Iordania refuzau negocierile directe, nerecunosc├ónd nici m─âcar ├«ncetarea focului, recunoa╚Ötere condi╚Ťionat─â de retragerea par╚Ťial─â a trupelor israeliene din teritoriile ocupate. Implicarea sovietic─â, pe de-o parte, ╚Öi cea american─â, pe de alta, l─ârgea doar criza.

Sovieticii, pentru a atenua e╚Öecul suferit fa╚Ť─â de lumea arab─â ├«n 1967, au trecut la ├«narmarea Egiptului cu rachete sol-aer, tancuri, trimi╚Ť├ónd chiar o parte a flotei sovietice pentru a efectua manevre ├«n zona Port Said - Alexandria, o demonstra╚Ťie de for╚Ť─â menit─â s─â-i reabiliteze puterea ├«n ochii arabilor. R─âzboiul de uzur─â s-a permanentizat cu aportul marilor puteri, care avansau planuri de pace la ONU ╚Öi ├«n acela╚Öi timp ├«i ├«narmau pe combatan╚Ťi.

Palestinienii au reac╚Ťionat ├«n aceast─â perioad─â printr-un val de atacuri teroriste f─âr─â precedent, at├ót ├«mpotriva Israelului, c├ót ╚Öi a unor ╚Ťinte evreie╚Öti din alte ╚Ť─âri. Cazul cel mai cunoscut este masacrul de la M├╝nchen, c├ónd terori╚Öti palestinieni au luat ostatici membrii delega╚Ťiei Israelului la Olimpiad─â, omor├ónd o parte dintre ace╚Ötia. Israelul a r─âspuns prin Opera╚Ťiunea Wrath of God, prin care agen╚Ťi ai Mossadului i-au asasinat pe majoritatea celor implica╚Ťi ├«n masacrul de la M├╝nchen.

R─âzboiul de Yom Kippur - echilibrarea for╚Ťelor?

Revigorarea lumii arabe, produs─â ├«ntre 1971 ╚Öi 1972, a ├«nceput s─â se fac─â tot mai mult sim╚Ťit─â pe arena interna╚Ťional─â. Aceasta s-a datorat noii arme petrolul, tot mai eficient─â ├«n influen╚Ťarea mediilor interna╚Ťionale. Traseul parcurs p├ón─â la ÔÇ×╚Öocul petrolierÔÇŁ din 17 octombrie 1973 ÔÇô c├ónd, ├«n Kuweit, ╚Ť─ârile arabe produc─âtoare de petrol au impus un embargo asupra celor care sprijineau ac╚Ťiunea evreilor ÔÇô a fost marcat de incidente aviatice ╚Öi de atacuri teroriste.

R─âzboiul de Yom Kippur desf─â╚Öurat ├«ntre 6ÔÇô23 octombrie 1973 a adus o schimbare a situa╚Ťiei de fapt din Orientul Apropiat, demonstr├ónd existen╚Ťa unei schimb─âri de mentalitate a statelor aflate ├«n conflict. Pentru arabi scopul declarat al r─âzboiului era revenirea Israelului la grani╚Ťele sale din iunie 1967. ├Än primele zile ale ofensivei, situa╚Ťia israelian─â era foarte grea, atacul din 6 octombrie surprinz├óndu-i.

razboiul de Yom Kippur jpg jpeg

La grani╚Ťa cu Suezul, Egiptul avea masa╚Ťi 250.000 de solda╚Ťi, 2.000 de tancuri, 2.000 tunuri ╚Öi sute de avioane. Siria ├«nainta ├«n Golan ╚Öi abia la 7 octombrie evreii s-au putut opune atacului. Treptat ├«ns─â situa╚Ťia fronturilor s-a echilibrat, evreii dispun├ónd de un arsenal militar net superior ╚Öi, dup─â dep─â╚Öirea ╚Öocului atacului, au ├«nceput s─â recucereasc─â terenul pierdut. Implicarea marilor puteri a fost ╚Öi de data aceasta important─â ├«n ajungerea la o ├«ncetare a focului.

Con╚Ötient─â de o nou─â posibil─â ├«nfr├óngere a arabilor, Moscova a inaugurat, la 18 octombrie, un pod aerian ├«ntre Egipt ╚Öi Siria, identic cu cel organizat de Washington pentru Israel, suger├óndu- i lui Sadat s─â accepte imediata ├«ncetare a focului. Din 19 octombrie situa╚Ťia s-a schimbat, evreii restabilindu- ╚Öi pozi╚Ťiile ├«n podi╚Öul Golan ╚Öi ├«naint├ónd p├ón─â la 20 de km de Damasc, iar la Canalul Suez luptele erau tot mai intense.

├Än 22 octombrie 1973, ziua armisti╚Ťiului, o parte a armatei israeliene a atacat prin surprindere ╚Öi a ├«ncercuit Armata a III-a egiptean─â. Din momentul ├«ncet─ârii de fapt a conflictului (23 octombrie), era necesar─â plasarea de for╚Ťe ONU ├«n zon─â, demilitarizarea Sinaiului ╚Öi eventual a Golanului. Cel de-al cincilea conflict deschis arabo-israelian a dus la o echilibrare a situa╚Ťiei militare a Orientului Mijlociu, arabii juc├ónd cu o nou─â arm─â a c─ârei eficien╚Ť─â o simte ├«ntreaga lume ╚Öi ast─âzi, petrolul.

R─âzboiul din Liban - 1982

La 7 iulie 1981, For╚Ťele Aeriene israeliene au bombardat reactorul nuclear de la Osiraq pentru a anihila eforturile Irakului de a produce bomba atomic─â. ├Än 1982, Israelul a atacat Libanul, cuprins de r─âzboi civil ├«nc─â din 1975, pretextul oficial pentru atac a fost ap─ârarea coloniilor evreie╚Öti din Nordul Israelului, de la frontiera cu Libanul, de atacurile teroriste. Era cel de-al ╚Öaselea mare conflict israeliano- arab.

Opera╚Ťiunea Pace ├«n Galileea a debutat cu o invazie a sudului Libanului, ca urmare a ├«ncerc─ârii de asasinat a ambasadorului israelian din Marea Britanie de c─âtre Fatah, precum ╚Öi a atacurilor lansate de c─âtre OEP asupra zonelor populate din nordul Israelului. Armata israelian─â a ocupat sudul Libanului, a bombardat Beirutul, obiectivul acesteia fiind s─â-i alunge pe militan╚Ťii palestinieni de la grani╚Ťa cu Israelul.

Pentru a aplana conflictul, Consiliul de Securitate al ONU a hot─âr├ót stabilirea unei zone-tampon de 40 de km, dar armata israelian─â a refuzat oprirea ├«naint─ârii p├ón─â la ocuparea Beirutului ╚Öi expulzarea OEP din Liban. Trupele OEP au fost for╚Ťate s─â se refugieze ├«n Tunisia. Dar ocuparea teritoriului libanez nu a dus dec├ót la ├«nmul╚Ťirea atacurilor teroriste at├ót ├«mpotriva for╚Ťelor de ocupa╚Ťie, c├ót ╚Öi pe teritoriul Statului Israel, un t─âv─âlug care odat─â pornit a fost foarte greu de oprit.

Rezultatul celui de-al ╚Öaselea r─âzboi israeliano ÔÇô arab a fost indecis. Israelul ╚Öi-a asigurat lini╚Ötea pentru o perioad─â, iar o mare parte a refugia╚Ťilor palestinieni, membri ai OEP s-au refugiat ├«n alte ╚Ť─âri. ├Än 1986, for╚Ťele israeliene s-au retras din majoritatea teritoriilor libaneze, zona-tampon fiind men╚Ťinut─â p├ón─â ├«n mai 2000, c├ónd Israelul s-a retras definitiv din Liban.

├Än 1987, for╚Ťele palestiniene au proclamat prima intifad─â, atacuri ╚Öi valuri de violen╚Ťe ├«ndeosebi ├«n teritoriile ocupate. Odat─â cu sf├ór╚Öitul r─âzboiului rece ÔÇô un mare actor URSS a disp─ârut de pe teatrul de opera╚Ťiuni din Orientul Mijlociu, statele arabe fiind catalogate ca fiind orfanii perestroik─âi.

Se p─ârea c─â lupta dintre cele dou─â mari puteri pentru Orientul Mijlociu s-a ├«ncheiat, ca ╚Öi r─âzboaiele din zon─â. C─âderea de facto a imperiului sovietic a dus sute de mii de evrei ├«n Israel, ├«ntr-o mi╚Öcare de emigrare f─âr─â precedent, astfel ├«n 1990 ╚Öi 1991, 380.000 de evrei din fosta URSS au emigrat ├«n Israel devenind cet─â╚Ťeni israelieni. C─âderea comunismului p─ârea a fi ├«n favoarea Israelului.

Acordurile de la Oslo din 1993 dintre Israel ╚Öi Organiza╚Ťia Pentru Eliberarea Palestinei au creat o nou─â etap─â ├«n aplanarea focarului din Orientul Mijlociu. Anul urm─âtor, ├«n 1994, Iordania a devenit cel de-al doilea stat arab vecin cu Israelul care a ├«ncheiat cu acesta un acord de pace. De╚Öi procesul de pacificare a Orientului Mijlociu a avut multe sui╚Öuri ╚Öi cobor├ó╚Öuri, acorduri par╚Ťiale ╚Öi lideri ├«ncununa╚Ťi cu Premiul Nobel pentru Pace ÔÇô pacea definitiv─â nu a ap─ârut.

1994. Yitzhak Rabin și Yasser Arafat au primit Premiul Nobel pentru Pace... Care pace!?

Rabin jpg jpeg