Comerțul cu lapte și brânzeturi în România anului 1900

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în România au avut loc primele încercări de a transforma laptele într-un produs cu o valoare mai mare, precum cașcavalul, însă acestea nu erau „decât mici și palide încercări, față de fabricile de cașcavaluri din străinătate”, preciza revista Agrarul, în numărul din 15 octombrie 1901.

„Cel mai mare comerț de lapte se face la București și Craiova, unde laptele se vinde în detaliu cu 0,10 fr. până la 0.20 fr. litrul; în București iaurgiii cumpără laptele de oaie de la ciobani, pentru a face din el iaurt și lapte covăsit; prețul cel mai obișnuit e 15 lei suta de litri. În București, ciobanii mai fac un comerț destul de întins cu cașul; din 75 litri ce poate da o oaie, se poate fabrica 37,5 kg caș; acesta se vinde cu 0,20 – 0,40 fr kg, după timp; la Sf. Petru, prețul kilogramului de caș se poate urca chiar la 0,50 fr. Dacă cașul făcut dimineața nu se vinde până în seară, ciobanii-l taie în felii, îl pun la putină, îl sărează și-l presează pentru a scoate din el brânza albă atât de cunoscută la țară. (...) Afară de aceste obișnuite transformări ale laptelui, s-au făcut câteva încercări pentru a obține un cașcaval de o valoare mai mare. Să cităm brânza de Brăila, cașcavalul de Penteleu, crema de Câmpulung, brânza de Petroșița, Sinaia, etc.; toate acestea nu sunt decât mici și palide încercări, față de fabricile de cașcavaluri din străinătate”, scria revista Agrarul, conform Institutului de Studii Sud-Est Europene.

_{Foto sus: Cioban în Munţii
Bucegi la Piatra Arsă (© iMAGO Romaniae)}