Cezariadă europeană și Unire română  De la Napoleon I, la Napoleon al III lea jpeg

Cezariadă europeană și Unire română. De la Napoleon I, la Napoleon al III-lea

Spre a decripta eficient fenomenul Unirii Principatelor Române de la 1859, cuvine-se în prealabil o analiză riguroasă a eșichierului politic al veacului al XIX-lea.

De la Napoleon IÔÇŽ

├Änceputul acestuia ne ├«nt├ómpin─â cu o Europ─â m─âcinat─â de conflagra╚Ťia general─â a continentului, urmare direct─â a establishment-ului creat de Marea Revolu╚Ťie Francez─â. Gestiunea mo╚Ötenirii acestui fenomen va fi asumat─â de c─âtre cel mai viu ╚Öi cel mai activ b─ârbat al veacului: Napoleon. Misia acestui om era, paradoxal, una de pace european─â, ├«n paralel cu dob├óndirea concilierii dintre diversele fac╚Ťiuni interne din Fran╚Ťa.

Acestea, sleite de lupte intestine, se v─âdeau gata s─â ├«ncheie fratricidul na╚Ťional printr-o acceptare tacit─â a unei dictaturi mandatate de un om cu un palmares de victorii str─âlucitoare, dar ╚Öi de visuri ambi╚Ťioase pe care ╚Ötia s─â ╚Öi le ÔÇ×m─âsoare cu compasul ra╚ŤiuniiÔÇŁ. Primul impuls al Directorului Siey├Ęs ÔÇô mentorul incontestabil al revolu╚Ťiei franceze ├«nc─â de la ├«nceputurile acesteia ÔÇô a fost s─â caute o ÔÇ×sabieÔÇŁ spre a stopa suita de excese cauzate de ea. Apel─â la Moreau ÔÇô ├«nving─âtorul de la Hohenlinden. Acesta declin─â oferta indic├ónd pe colegul s─âu, Bonaparte, care ÔÇ×le-ar putea rezolva problema mult mai bineÔÇŁ.

A urmat rezolvarea a╚Öteptat─â, prin lovitura de la 18 Brumar, care a scos ├«n eviden╚Ť─â un Bonaparte juc─âtor, c─âci lovitura fu c├ót pe-aci s─â se soldeze cu un e╚Öec. B─ât─âlia de la Marengo ├«i va aduce consacrarea regimului; pun├óndu-se ├«n fruntea armatei spre a trece Alpii, Primul Consul ├«nc─âlca oarecum legea. Conflictele interne se estompau prin victoria ╚Öefului juc─âtor. ├Äncoronarea ca ├«mp─ârat a fost o formalitate ce urma s─â ÔÇ×poleiasc─â tirania cu sf├óntul mirÔÇŁ dup─â cum observa ├«n acele zile Stendhal, iar victoria de la Austerlitz ├«i va adjudeca dreptul de a se socoti demn continuator al lui Cezar ╚Öi Carol cel Mare.

El ├«ns─â era con╚Ötient c─â imperiul f─âurit trebuia cimentat cu noi victorii, cu ├«ngenuncherea tuturor puterilor de pe uscat, integrarea lor ├«n sistemul s─âu prin care s─â blocheze ÔÇ×perfidul AlbionÔÇŁ, care, prin suprema╚Ťia m─ârilor, de╚Ťinea domina╚Ťia economic─â a lumii ╚Öi, pe cale de consecin╚Ť─â, puterea de a-i n─ârui ├«ntregul e╚Öafodaj. Ceea ce s-a ╚Öi ├«nt├ómplat; aurul englez a ├«nvins p├ón─â la urm─â reu╚Öind s─â corup─â r├ónd pe r├ónd pe du╚Ömanii interni ╚Öi externi ai st─âp├ónului Europei. Se vorbe╚Öte despre o latent─â simpatie a lui Napoleon pentru cezarii europeni cu care se lupta, menaj├óndu-i adesea. Acest stil de ac╚Ťiune pare ├«ns─â a-i fi fost dictat de impresiile oribile ale iacobinilor ├«n amintirea sa, pe care-i socotea ÔÇ×ni╚Öte lipsi╚Ťi de bun sim╚ŤÔÇŁ.

Deci interesul s─âu era s─â ├«nving─â o╚Ötile, dar ╚Öi trufia cezarilor legitimi, s─â-i sileasc─â a-l admite drept frate cu ei. A urmat Congresul de la Viena ╚Öi instituirea Sfintei Alian╚Ťe. Acest embrion al Europei unite a avut marele merit de a instaura o relativ─â pace a continentului pe durata unui secol, o pace bazat─â pe echilibrul de for╚Ťe al Marilor Puteri. P├ón─â la primul r─âzboi mondial, ac╚Ťiunile belicoase ce vor urma vor fi doar zonale, f─âr─â a antrena ├«ncle╚Öt─âri de anvergura celor cauzate de Revolu╚Ťia francez─â ╚Öi expansiunea ei european─â.

O statistic─â sumar─â ar revela c─â au pierit mai mul╚Ťi oameni ├«n aceast─â ├«nl─ân╚Ťuire conflictual─â dec├ót ├«n primul r─âzboi mondial, fire╚Öte, raportat la m─ârimea popula╚Ťiei, analize Cezariad─â european─â ╚Öi Unire rom├ón─â de Ion Oltean Spre a decripta eficient fenomenul Unirii Principatelor Rom├óne de la 1859, cuvine-se ├«n prealabil o analiz─â riguroas─â a e╚Öichierului politic al veacului al XIX-lea. Napoleon I diferit─â global de la o perioad─â istoric─â la alta; coeficientul e notabil. Dintre toate am─âr─âciunile care vor popula amintirile l─âsate de Napoleon la Sf├ónta Elena, dominant─â pare s─â fie aceea de a nu fi putut perpetua o dinastie. Mo╚Ötenitorul legitim al tronului s─âu se afla ├«ntr-un soi de captivitate la Viena ╚Öi va muri la doar c├ó╚Ťiva ani dup─â stingerea ├«mp─âratului f─âr─â a apuca s─â urce pe tronul s─âu.

ÔÇŽla Napoleon al III-lea

Franz Xaver Winterhalter Napoleon III jpg jpeg

Misiunea de a face dintr-o aventur─â imperial─â, ilustrisim─â, e drept, dar efemer─â, va ├«n╚Ťelege s─â ╚Öi-o asume prin╚Ťul Ludovic Napoleon, n─âscut ├«n 1808, fiul Hortensiei ÔÇô fiica adoptiv─â ╚Öi cumnata sa ÔÇô c─âreia ├«i dete so╚Ť pe fratele s─âu, Louis, cu dot─â substan╚Ťial─â: Regatul Olandei.

C─âderea regimului ├«n 1815, va face din aceast─â familie ni╚Öte apatrizi prin Elve╚Ťia, Italia... Stabilindu-se, mai durabil la castelul Arenenberg, l├óng─â lacul Constance, Prin─║ul avea ca preceptor pe un Le Bas, fiu al celebrului colaborator al lui Robespierre. Se ar─âta distrat, dar silitor, ambi╚Ťios ╚Öi pi╚Öicher, ÔÇ×un polissonÔÇŁ enigmatic, iar apoi un monden dandy, m├óndru de princiara-i extrac╚Ťie, afabil ╚Öi curtenitor cu tinerele doamne care i se adresau cu ÔÇ×Your Imperial HighnessÔÇŁ. ├Än aceast─â calitate ├«╚Öi permise s─â se agite urzind comploturi, revendic├ónd pe aceast─â cale locul ce i se cuvenea.

Primul s-a soldat cu un exil scurt, relativ un act de clemen╚Ť─â din partea regelui Fran╚Ťei, care taman ├«n acei ani se preg─âtea s─â aduc─â de la Sf├ónta Elena osemintele marelui antecesor. Al doilea avu ca epilog o captivitate dur─â la Ham, unde va avea de meditat asupra strategiei celei mai eficiente pe care urma s─â o adopte. Revolu╚Ťia de la 1848 va fi decisiv─â pentru el, aduc├óndu- i func╚Ťia de Pre╚Öedinte al Republicii. Dar el estima aceast─â magistratur─â suprem─â a Fran╚Ťei doar ca pe o platform─â de pe care s─â parvin─â la investitura imperial─â.

Poate la sugestia v─ârului s─âu, Napoleon, care va candida mai t├órziu la scaunul Principatelor Rom├óne Unite, dup─â c─âderea lui Cuza, Prin╚Ťul Prezident va spune: ÔÇ×Je porte un nom lourd de responsabilit├ę; donc jÔÇÖinvite la R├ępublique dans ma gar├žonni─ŹreÔÇŁ. Zis ╚Öi f─âcut. La 2 decembrie 1852, o avu brutal ╚Öi s─âlbatic, printr-un nou 18 Brumar, ├«nf─âptuit ├«ns─â cu mai mult─â art─â, cu concursul armatei din Algeria.

Lovitur─â salutar─â pentru un popor ÔÇ×lipsit de coeziuneÔÇŁ ÔÇô cum ├«i va pl─âcea adesea ├«nainta╚Öului s─âu s─â ├«l defineasc─â. Domnia lui va fi caracterizat─â, ├«n prima parte, de o serie de succese care ├«i vor adjudeca dreptul de a se considera cu adev─ârat arbitrul Europei. R─âzboiul Crimeii, ├«mpotriva Rusiei, ├«l va situa ├«n fruntea coali╚Ťiei format─â din Fran╚Ťa, Anglia, Piemont ╚Öi Turcia ╚Öi se va solda cu Congresul de la Paris care va stipula, printre altele, la loc de frunte unirea Principatelor Rom├óne.

Era un fruct al victoriei la care Fran╚Ťa ╚Ťinea ├«n primul r├ónd. ├Ämp─âratul reu╚Öise cu abilitate s─â realizeze acest deziderat ├«n ciuda pozi╚Ťiei ostile a Austriei, Angliei ╚Öi Turciei. Prin aceast─â ├«nf─âptuire a unirii rom├óne din 1859 el d─âdea, ├«n fapt, ╚Öi o dubl─â lovitur─â strategic─â pe e╚Öichierul european. Stabilea un meterez ├«n coasta Rusiei ╚Öi ├«mpiedica Austria s─â-╚Öi satisfac─â ambi╚Ťiile pe teritoriul Rom├óniei. Pe de alt─â parte, ├«╚Öi permitea astfel s─â ├«nf─âptuiasc─â ╚Öi unitatea italian─â, ce e drept, ├«ntr-un mod mai complicat, umilind astfel ├«mp─âr─â╚Ťia Austriei care ├«l tr─âdase decisiv pe ├«nainta╚Öul s─âu, figur─â ce trebuia r─âspl─âtit─â pe aceast─â cale.

La Napoleon al III-lea chestiunea unirii Principatelor era, ├«n acela╚Öi timp, o problem─â de suflet ca promotor al principiului ra╚Ťionalizatorilor, dar ╚Öi o modalitate de a se achita ├«n privin╚Ťa rela╚Ťiilor lui cu cezarii europeni de o misiune l─âsat─â ├«n seam─â de c─âtre marele s─âu ├«nainta╚Ö. ├Än plan intern, imperiul a constituit afirmarea suprema╚Ťiei Fran╚Ťei ├«n Europa, prin urmare ╚Öi ├«n lume. Re╚Ťeaua de c─âi ferate pe care a ctitorit-o este semnificativ─â pentru domnia lui ca ╚Öi modernizarea Parisului din care a f─âcut ├«nt├óiul ora╚Ö al Universului. Singura gaf─â care i-a fost fatal─â a fost s─â menajeze Prusia ambi╚Ťioas─â la masa tratativelor ca pe o putere de prim rang. Fatalitatea ├«i va aduce pe aceast─â cale, capitularea de la Sedan ╚Öi sf├ór╚Öitul epopeii.