Cele mai mari tunuri cu proiectile din piatr─â  Tunul ┼óarului, ┬źbestia┬╗ cu ghiulea de  907 kilograme jpeg

Cele mai mari tunuri cu proiectile din piatr─â. Tunul ┼óarului, ┬źbestia┬╗ cu ghiulea de 907 kilograme

­čôü Istoria Armelor
Autor: Alexandru Danilov

Odată cu progresul tehnologiei prafului de pușcă și a tunurilor, a apărut și o standardizare a tipurilor de piese de artilerie în funcţie de mărimea și uzul lor. Calibrul fiecărui tun era calculat mai precis în urma operaţiunii de turnare, ceea ce permitea utilizarea aceleiași muniţii pentru tunuri de modele asemănătoare. Începând cu secolul al XV-lea, a apărut și tendinţa de a mări lungimea ţevii tunului în detrimentul calibrului, pentru a mări precizia tragerii.

Au fost făcute inovaţii și în ceea ce privește transportul tunului pe câmpul de luptă. Pentru a nu mai fi nevoiţi să-și transporte tunurile pe căruţe și apoi să le fixeze pe cadre de lemn, francezii au introdus un pivot pentru a permite rotirea tunului, montându-l apoi pe un afet cu două roţi. Bombardele fabricate până în 1600 au fost în mare parte din fier forjat, cu o lungime cuprinsă între 4,5-6 m. În general se foloseau proiectile din piatră cu o greutate care putea depăși 140 de kilograme. Modelele mai mici aveau o lungime de 3 metri și ghiulele din piatră, de 22 de kilograme. Calibrele celor mai mari tunuri erau cuprinse între 247 mm și 495 mm.

Tot ├«n aceast─â perioad─â apar ╚Öi mortierele. Acestea au fost atestate pentru prima dat─â ├«n jurul anului 1460. Fiecare mortier avea ├«n jur de 1,5 metri ╚Öi proiectile de 140 de kilograme lansate pe o traiectorie arcuit─â. Un model de tun ap─ârut ├«n jurul anului 1410 era ╚Öi culevrina. Aceasta avea o ┼úeav─â foarte lung─â, de circa trei metri. Aceast─â pies─â de artilerie a fost folosit─â, cu diferite ├«mbun─ât─â┼úiri, p├ón─â ├«n secolul al XVII-lea. Din acest tip de tun a evoluat ╚Öi un alt model, ap─ârut la sf├ór╚Öitul secolului al XVI-lea, demi-culevrina, care avea un calibru de 100 de milimetri ┼či o greutate de 1500 de kilograme.

P├ón─â la sf├ór┼čitul secolului al XIV-lea, tunurile au ajuns s─â fac─â parte ┼či din armamentul standard a marinei europene ┼či musulmane. Adapt├ónd planurile de construc┼úie a navelor pentru a putea transporta ├«nc─ârc─âturi mai mari, ┼čantierele navale au putut monta tunuri navale din ce ├«n ce mai puternice. B─ât─âlia naval─â de la Zonchio, din anul 1499, dintre marina vene┼úian─â ┼či cea otoman─â, a demonstrat puterea de distrugere pe care o aveau tunurile asupra corpurilor navelor.

1 jpg jpeg
2 jpg jpeg

Acest text este un fragment din articolul ÔÇ×Artileria din Evul Mediu ┼či p├ón─â ast─âzi: o istorie reg─âsit─â a tunului de c├ómpÔÇŁ ap─ârut ├«n Historia Special nr. 10, disponibil ├«n format digital, pe paydemic.com