Ceauşescu sistează livrarea uraniului la ruşi

Nicolae Ceauşescu a pregătit o listă cu teme grave pentru vizita la Kremlin. Printre altele – sistarea livrării uraniului din România către ruşi. Din documentaţia pregătită aflăm unul dintre marile secrete ale epocii:cât minereu românesc de uraniu a trecut graniţa sovietică.

Cum au privit sovieticii desemnarea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea României? În arhivele lor pe această perioadă nu avem acces, iar Leonid Brejnev n-a lăsat memorii scrise. A înregistrat, probabil, admirativ titulatura de secretar general cu care s-a împopoţonat Ceauşescu la congresul de înscăunare. Căci, în martie 1966, se va intitula şi Brejnev secretar general al PCUS.Presiuni sovieticeAşa cum reiese din arhivele româneşti, puţin după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Moscova a trecut la atac.  Necunoscut decât de cei direct implicaţi-liderii celor două ţări-şi, fără-ndoială, în scopul intimidării.Întâi, printr-un blocaj economic, după cum relevă întâlnirea dintre Alexandru Bârlădeanu şi omologul său sovietic V.N. Novikov, din 25 august 1965. Apoi, pe cale militară. România fiind practic eliminată din strategiile de planificare militară ale Tratatului de la Varşovia (OTV), dar nu şi ca ţintă a acestora, după cum remarca istoricul american Larry Watts. Presiunile sovietice coincid cu ieşirile noului lider, Nicolae Ceauşescu, printre oamenii muncii. Gheorghe Maurer, care-l însoţeşte, face figură de impresar, mândru de succesele noului star. Aceste băi de mulţime au fost atent regizate, ca şi parada militară şi demonstraţia din 23 august 1965 cu mesajul popularităţii noului conducător.Arme ruseşti vârâte pe gâtLa 18 august 1965, „lista de probleme" a primei delegaţii de partid şi de stat la Moscova, condusă de noul lider Ceauşescu, era gata aprobată. Nici mai mult, nici mai puţin de 17! Unele cu adevărat complicate!

Precum sistarea livrării uraniului către URSS, pagubele produse de sovromurile sovietice economiei româneşti, tezaurul României confiscat de puterea sovietică după Primul Război Mondial, situaţia cetăţenilor cu dublă cetăţenie, reducerea participaţiei la minimum către Institutul Unificat de Cercetări Nucleare (IUCN) de la Dubna.Urmare a ofertei lui Brejnev de a trimite un emisar în avans pentru chestiunile economice, la sfârşitul lui august, Alexandru Bârlădeanu, prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri a plecat la Moscova. În întâlnirea cu omologul său sovietic V. N. Novikov din 25 august 1965, Bârlădeanu  a ridicat două chestiuni spinoase.Cum privesc tovarăşii sovietici schimburile comerciale în cincinalul ce va urma? - a pus ca primă chestiune Bârlădeanu. Aceasta, după sumara expunere cu date grozave despre siluita „înfrăţire" româno-sovietică.La întâlnirea dintre reprezentanţii GOSPLAN şi cei ai Comitetului de Stat pentru Planificare din noiembrie 1964, aminteşte Bârlădeanu, se convenise, pentru cincinalul 1966-1970, un excedent de 400 de milioane de ruble la exportul românesc în URSS.Dar prin protocolul semnat în iunie 1965 s-a operat o reducere cu 20% în volumul exportului românesc faţă de cincinalul precedent.„Răscumpărarea" sovromurilorExcedentul exportului în URSS, spune Bârlădeanu, e necesar pentru plata creditelor luate pe linie militară şi economică şi „pe problema sovromurilor". La acest ultim capitol de datorii, a pomenit impresionanta sumă de 450 de milioane de ruble (şi „poate chiar mai mult").Alte 250-300 de milioane de ruble erau atunci datoriile României pentru livrările de armament sovietice. Tehnica militară fiind produsă de industria constructoare de maşini, Bârlădeanu propune, în loc de plată în bani, o tranzacţie barter: contravaloarea în diferite produse ale industriei româneşti constructoare de maşini.Speech-ul lui Bărlădeanu relevă clar că, în vreme ce liderii români elogiau independenţa şi neatârnarea României după desfiinţarea sovromurilor, retragerea trupelor sovietice şi Declaraţia din aprilie 1964, ţara era înfeudată prin datorii. Ce se rostogoleau prin obligaţia de-a cumpăra de la sovietici armament prin politica impusă în Tratatul de la Varşovia.De altfel, printre nemulţumirile sovietice datorate românilor, era viziunea acestora asupra mişcării comuniste internaţionale „de pe poziţii obiectiviste", cum criticase Nicolai Podgornîi Declaraţia din 1964.Problema uraniuluiÎncă mai contrastantă cu spiritul discursului public este „problema uraniului", chestiune nicicând pomenită. Atât de strict secretă a fost considerată această tranzacţie între români şi sovietici încât nici în lungul interviu ce mi l-a acordat, Alexandru Bârlădeanu n-a pomenit nimic de ea („Partea lor de adevăr", Compania, 2008). Dar în faţa reprezentantului economiei sovietice, Novikov, Bârlădeanu menţiona că, din 1952 încoace, am exportat, în URSS, 18.300 tone de uraniu în minereu. Prin convenţia de desfiinţare a Sovromcuarţit din 1956, ne-am angajat să le livrăm, în continuare, uraniu. Mai puţin partea necesară economiei româneşti.Convenţia s-a încheiat pentru 20 de ani. Au trecut zece, iar românii cer sistarea ei. Deoarece resursele noastre energetice clasice sunt deficitare, România va trece la punerea în funcţiune a programului nuclear şi are nevoie de uraniu.Peste două zile, Novikov i-a adus răspunsul lui Bârlădeanu. Volumul comerţului exterior al României cu URSS va creşte la nivelul preconizat în 1964. Se aprobase şi plata armamentului sovietic prin produse româneşti. Cât despre uraniu, chestiunea se va tranşa în timpul vizitei delegaţiei române la Moscova.18.300 de tonede uraniu în minereu au fost livrate sovieticilor.Brejnev-împuşcat, Kosîghin-spânzuratCât de puternic afectaţi unii de alţii erau liderii sovietici şi români demonstrează cele patru întâlniri între Ceauşescu şi Brejnev organizate în timpul desfăşurării Congresului al IX-lea. Notele care însoţesc stenogramele părţii române îi arată pe delegaţii sovietici spionaţi în discuţiile purtate în exteriorul locului de cazare.Trăim o foarte complicată situaţie mondială, li s-a plâns cu primul prilej Brejnev lui Ceauşescu şi Maurer. Îl supărau mai ales umilinţele chinezilor. „Ei au afirmat", zice Brejnev, „că Brejnev trebuie împuşcat, Kosîghin (prim-ministru sovietic) - spânzurat, iar Mikoian (membru al Prezidiului PCUS) - fiert".Deoarece se tem de creşterea influenţei URSS în Asia, le fac dificultăţi chiar şi în ajutorul oferit nord-vietnamezilor. Au mers până la determinarea combatanţilor roşii să respingă „voluntariatul" aviatorilor sovietici care s-au oferit să lupte de partea lor.După această încălzire, Brejnev a reluat problema Statului Major al Tratatului de la Varşovia. Nerezolvată după voia Moscovei datorită lui Dej, care la întâlnirea din ianuarie 1965 pretextase că n-are mandat din partea partidului şi guvernului s-o discute.

Ceauşescu, între reprezentanţii celor doi poli ai lumii comuniste – Pekin (Deng Xiaoping) şi Moscova (Leonid Brejnev)

Delegaţia sovietică, avansează Brejnev, a venit pregătită să organizeze o masă pentru conducătorii ţărilor socialiste aflaţi la Bucureşti. Temător de scandal la primul lui Congres, Ceauşescu s-a eschivat după scuzele lui Maurer care acuza timpul aglomerat.„Congresul dvs. a decurs foarte bine, arată că putem trăi şi fără polemică", a declarat la sfârşit şi Brejnev. De altfel, în discuţia cu delegaţii români la Congresul al XXIII-lea al PCUS, Andropov îi va spune lui Ceauşescu că s-a inspirat din organizarea congresului românesc:odată cu transmiterea invitaţiilor s-a exprimat şi dorinţa de a nu face polemică. Iar timpul expunerilor delegaţilor din străinătate l-au limitat, din aceleaşi motive, la 10-12 minute.După discuţiile de principiu asupra datei şi programului vizitei lui Ceauşescu la Moscova, liderii au stabilit să comunice prin „telefonul scurt". Plin de curtoazie, Brejnev a propus organizarea viitoarei şedinţe a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia la Bucureşti.Iar viitorilor delegaţi le-au oferit excursii, cu soţiile, în URSS, vizitarea la Leningrad a uzinei care produce utilaj pentru Hidrocentrala Porţile de Fier, şi discuţii anticipate pe probleme economice prin trimiterea lui Bârlădeanu la Moscova.Bine dispus chiar, Brejnev încheie discuţia invitându-i la vânătoare de raţe căci şi acolo pot discuta. Când vin raţele, întrerupem discuţiile şi vânăm, când nu mai sunt, continuăm cu politica, a preluat Maurer gluma lui Brejnev.Brejnev i s-a adresat astfel secretarului general al PCR la recepţia de la Snagov: „Tov. Ceauşescu, vreau să vă spun ceva între patru ochi. Visul meu de partid este normalizarea relaţiilor cu România. Sunt hotărât să fac totul pentru ca treptat să lichidăm tot ce s-a adunat şi umbreşte relaţiile dintre noi. Ştiu că aveţi multe motive ca să vă simţiţi jigniţi.Vă rog să mă credeţi că deşi am fost martorul multor manifestări faţă de dv., în sinea mea n-am fost de acord cu ele. M-a durat inima şi mă doare şi acum. Asta e tot ce-am avut de spus"."Congresul dvs. a decurs foarte bine, arată că putem trăi şi fără polemică."Leonid Brejnev secretar general al PCUSAl doilea afront de resort nuclear   Printre chestiunile de acelaşi resort pregătite de experţii români pentru vizita lui Ceauşescu la Moscova s-a aflat şi reducerea contribuţiei României la bugetul Institutului Unificat de Cercetări Nucleare (IUCN) de la Dubna.  Începând cu anul 1966, vor acoperi 1% din bugetul instituţiei, în loc de 5, 76%, cât li se stabilise.Din nota pregătită, aflăm noutăţi surprinzătoare din conflictul sovieto-chinez. IUCN se înfiinţase în  1956, printr-un acord între ţările lagărului socialist din Europa şi Asia. Ultima şedinţă a forumului său de conducere din iunie 1965 s-a lăsat cu scandal.Pornind de la faptul că posturile decizionale administrative şi de cercetare aparţineau sovieticilor, chinezii i-au acuzat de „şovinism" şi de „exploatarea economiei ţărilor socialiste". Şi au propus ca, începând din acel moment, în posturile din IUCN Dubna să fie  instalaţi chinezi.Cu mandate de 9 ani, exact cât au condus ruşii!  În sprijinul sovieticilor, ceilalţi au protestat la această propunere. Cu excepţia românilor, nord-coreenilor şi nord-vietnamezilor, care s-au abţinut. În plus, reprezentanţii români s-au opus formei de comunicat redactate de sovietici.Simultan anunţului făcut de Bărlădeanu în legătură cu sistarea livrării uraniului către sovietici, s-a transmis şi decizia reducerii contribuţiei României la bugetul IUCN prin Horia Hulubei. Fizicianul fusese numit directorul Institutului de Fizică Nucleară din Bucureşti la inaugurarea sa, în februarie 1965.Peste trei ani, Ceauşescu îl va înlocui cu Ion Ursu, personaj cu enigmatice roluri în evoluţia cuplului Ceauşescu. De menţionat că, în anii '60, Ursu efectua cu asiduitate specializări:la Washington (1959-1960), URSS şi Anglia (1962), Elveţia şi RDG (1963). Şi iarăşi, la Dubna, în 1965, anul scandalului.1956a fost anul în care s-a înfiinţat Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna.