Ceau┼čescu ┼či Tito: singuri ├«mpotriva tuturor jpeg

Ceau┼čescu ┼či Tito: singuri ├«mpotriva tuturor

­čôü Comunism
Autor: Cezar Stanciu

├Än condi┼úiile intr─ârii trupelor Pactului de la Var┼čovia (f─âr─â Rom├ónia) ├«n Cehoslovacia, pentru reprimarea ÔÇ×prim─âverii de la PragaÔÇŁ, Rom├ónia ┼či Iugoslavia p─âreau s─â se g─âseasc─â ├«n aceea┼či situa┼úie. At├ót Tito, c├ót ┼či Ceau┼čescu se num─ârau printre contestatarii domina┼úiei sovietice ├«n mi┼čcarea comunist─â interna┼úional─â ┼či aveau motive s─â se team─â c─â o asemenea interven┼úie ar putea fi ├«ndreptat─â ┼či ├«mpotriva lor. Desigur, riscul pentru Rom├ónia era mult mai mare. Arhivele de partid pot ast─âzi s─â eviden┼úieze c├ót de apropiat─â a fost rela┼úia dintre cei doi lideri ┼či dac─â au ÔÇ×complotatÔÇŁ pentru subminarea influen┼úei sovietice, a┼ča cum erau acuza┼úi ├«n epoc─â. 

ÔÇ×Este circulat─â o idee, a cre─ârii unei alian┼úe trilaterale ├«ntre Cehoslovacia, Rom├ónia ┼či Iugoslavia (ÔÇŽ). Ideea este de a separa Cehoslovacia socialist─â de Uniunea Sovietic─â ┼či de ├«ntreaga comunitate a statelor socialiste. Ceau┼čescu ┼či Tito sprijin─â ideea ┼či ┼či-au oferit chiar suportul oficialÔÇŁ . Aceasta era una dintre declara┼úiile f─âcute de liderul comunist est-german Walter Ulbricht la o ├«ntrunire care a avut loc la mijlocul lunii iulie 1968, la Var┼čovia, pentru a discuta situa┼úia din Cehoslovacia. Era una dintre ultimele ├«nt├ólniri dinaintea interven┼úiei propriu-zise, care a avut loc pe 21 august 1968. Este de la sine ├«n┼úeles c─â nici Tito, nici Ceau┼čescu n-au fost invita┼úi s─â participe la acea ├«nt├ólnire. Idei de genul celor exprimate de Ulbricht mai fuseser─â vehiculate ├«nainte ┼či ele aveau s─â fie ├«ncurajate, ├«n urm─âtoarele s─âpt─âm├óni, de vizitele pe care ├«nt├ói Tito, apoi Ceau┼čescu le-au f─âcut ├«n Cehoslovacia, cu pu┼úin timp ├«nainte de interven┼úia militar─â.  

Ce aveau ├«n comun Ceau┼čescu ┼či Tito? 

C├ót de aproape de realitate erau aceste supozi┼úii? ├Än timpul conflictului dintre Stalin ┼či Tito, Rom├ónia luase partea Uniunii Sovietice, al─âtur├óndu-se corului celor care condamnau ÔÇ×devierea titoist─âÔÇŁ. Se pare ├«ns─â c─â Tito nu a avut resentimente fa┼ú─â de Gheorghiu-Dej deoarece, dup─â moartea lui Stalin ┼či reconcilierea sovieto-iugoslav─â, Dej ┼či Tito s-au ├«mp─âcat cu u┼čurin┼ú─â. Probabil Tito ├«n┼úelesese c─â Dej nu a avut la momentul respectiv alt─â op┼úiune.

Rela┼úiile dintre cei doi au fost din ce ├«n ce mai apropiate atunci c├ónd, la ├«nceputul anilor ÔÇÖ60, rom├ónii ├«n┼či┼či au cunoscut propriile lor divergen┼úe cu Moscova, pe tema specializ─ârii la CAER. Rela┼úiile rom├óno-iugoslave s-au ÔÇ×├«nc─âlzitÔÇŁ pe m─âsur─â ce rela┼úiile rom├óno-sovietice se ÔÇ×r─âceauÔÇŁ. Cea mai limpede expresie a acestei apropieri o reprezint─â chiar proiectul hidrocentralei Por┼úile de Fier, fa┼ú─â de care Tito a ezitat la ├«nceput, invoc├ónd costurile mari de produc┼úie, dar pe care a acceptat-o ├«n cele din urm─â. Proiectul s-a derulat cu succes ┼či a contribuit la sporirea ├«ncrederii ├«ntre Rom├ónia ┼či Iugoslavia. La moartea lui Gheorghiu-Dej, Ceau┼čescu era a┼čadar mo┼čtenitorul unei rela┼úii apropiate, pe care s-a gr─âbit s─â o cultive.

23 aprilie 1966 jpg jpeg

Rela┼úiile dintre Moscova ┼či celelalte regimuri comuniste nu erau coordonate at├ót de mult la nivel de stat, c├ót la nivel de partid. Subordonarea acestora din urm─â fa┼ú─â de Moscova fusese justificat─â ├«n trecut ├«n termeni ideologici, sus┼úin├ónd superioritatea modelului sovietic de construire a socialismului. Nikita Hru┼čciov, ├«n contextul criticilor sale ├«ndreptate contra lui Stalin, a recunoscut implicit dreptul fiec─ârui partid comunist de a construi socialismul diferen┼úiat, ├«n func┼úie de condi┼úiile specifice ale fiec─ârei ┼ú─âri, dup─â un model propriu. Era ceea ce Tito ├«nsu┼či revendicase ├«n timpul conflictului s─âu cu Stalin ┼či ceea ce Gheorghiu-Dej la r├óndul s─âu a revendicat prin ÔÇ×Declara┼úia din aprilieÔÇŁ, ├«n 1964.

Dup─â evenimentele din toamna anului 1956, culmin├ónd cu revolu┼úia maghiar─â, Hru┼čciov s-a r─âzg├óndit ├«ns─â, observ├ónd riscurile implicate de politicile sale. ├Än anii urm─âtori el a ├«ncercat s─â p─âstreze distan┼úa fa┼ú─â de Iugoslavia, acuzat─â de ÔÇ×revizionismÔÇŁ, pentru ca nu cumva sateli┼úii Moscovei s─â fie influen┼úa┼úi de ÔÇ×titoismÔÇŁ. Disputa cu China ce avea s─â izbucneasc─â c├ó┼úiva ani mai t├órziu i-a subminat lui Hru┼čciov eforturile de a p─âstra unitatea mi┼čc─ârii comuniste ÔÇô ┼či implicit controlul Moscovei. Trecerea Albaniei de partea lui Mao, precum ┼či divergen┼úele cu rom├ónii au eviden┼úiat incapacitatea lui Hru┼čciov de a reface controlul asupra mi┼čc─ârii comuniste.

Dup─â ├«nl─âturarea lui Hru┼čciov de la putere, noul lider de la Kremlin, Leonid Brejnev, a ├«ncercat s─â refac─â unitatea mi┼čc─ârii sub conducerea Moscovei. ├Än aceast─â privin┼ú─â, at├ót Tito, c├ót ┼či Ceau┼čescu aveau motive s─â fie circumspec┼úi. Diminuarea influen┼úei Moscovei ├«n mi┼čcarea comunist─â le oferise ÔÇô ┼či Rom├óniei, ┼či Iugoslaviei ÔÇô un plus de libertate pe plan intern ┼či extern, posibilitatea pentru cele dou─â partide de a-┼či concepe propriile politici, f─âr─â imixtiuni din partea Moscovei. Niciunul dintre cei doi lideri nu dorea revenirea la situa┼úia anterioar─â. Acesta era cel mai important lucru pe care ├«l aveau ├«n comun Ceau┼čescu ┼či Tito.

Rena┼čterea Cominternului 

├Än condi┼úiile acutiz─ârii polemicii sovieto-chineze ┼či a incapacit─â┼úii Moscovei de a face ceva ├«n aceast─â privin┼ú─â, Brejnev a c─âutat s─â izoleze China. ├Än viziunea sa, acest lucru nu putea fi realizat dec├ót prin ralierea tuturor partidelor comuniste din lume la pozi┼úia sovietic─â, eventual printr-o consf─âtuire interna┼úional─â a partidelor, f─âr─â China ┼či ├«ndreptat─â ├«mpotriva Chinei. Discu┼úiile purtate de Tito ┼či Ceau┼čescu ├«ncep├ónd cu 1966 ÔÇô c├ónd s-au ├«nt├ólnit pentru prima dat─â dup─â schimbarea de conducere din Rom├ónia ÔÇô relev─â faptul c─â ambii lideri ├«n┼úelegeau ceea ce urm─ârea Moscova ┼či erau hot─âr├ó┼úi s─â fac─â tot ceea ce le st─âtea ├«n putin┼ú─â pentru a ├«mpiedica o revenire la practicile specifice Cominternului.

Tito era ├«n mod special reticent fa┼ú─â de un astfel de conclav comunist, av├ónd ├«n vedere experien┼úele sale negative din trecut. Stalin se folosise de cadrul oferit de o asemenea consf─âtuire pentru a condamna ÔÇ×devierea titoist─âÔÇŁ ┼či, mai t├órziu, ┼či Hru┼čciov a convocat consf─âtuiri interna┼úionale ale partidelor comuniste pentru a-┼či reafirma controlul asupra celorlalte partide ┼či a le distan┼úa de modelul titoist. La momentul 1966, Iugoslavia era angajat─â pe drumul unor reforme ce vizau descentralizarea deciziei ├«n economie, reforme pe care sovieticii nu le priveau cu ochi buni. De aceea, cu ocazia unei ├«nt├ólniri din decembrie 1966, Tito ├«i spunea lui Ceau┼čescu: ÔÇ×Este bine s─â vedem ce s-ar putea ob┼úine dac─â s-ar ajunge la o asemenea ├«nt├ólnire. S─â spunem c─â cineva ar ridica la o asemenea ├«nt├ólnire problema c─â ├«n Iugoslavia reforma economic─â nu are nici o valoare, c─â partidul este pe cale de dispari┼úie. Dac─â s-ar spune a┼ča ceva, i-am trimite de unde au ie┼čit. Deci, vede┼úi, aceste tendin┼úe de a se amesteca ├«n treburile interne sunt o r─âm─â┼či┼ú─â ├«nc─â de pe vremea lui Stalin. Eu am crezut c─â acest timp a trecut dejaÔÇŁ .

Aspect din timpul vizitei neoficiale făcute de Iosip Broz Tito în România  (1 3 XII 1966) jpg jpeg

Rom├ónia nu trecuse printr-o experien┼ú─â at├ót de sever─â precum cea a excluderii ┼či condamn─ârii de ├«ntreaga lume comunist─â, cum p─â┼úise Tito ├«n 1948-1953. ├Äns─â comuni┼čtii rom├óni experimentaser─â la r├óndul lor izolarea ┼či presiunile, mai ales ├«n contextul ÔÇ×Declara┼úiei din aprilieÔÇŁ. Dup─â cum ├«i m─ârturisea Ceau┼čescu lui Tito cu prilejul aceleia┼či ├«nt├ólniri, Rom├ónia trecuse ┼či ea prin propriile dezam─âgiri ├«n privin┼úa rela┼úiilor cu sovieticii, ┼či de aceea se opunea cu at├óta fermitate ├«ntoarcerii la practicile trecutului: ÔÇ×Trebuie s─â v─â spun cinstit ÔÇô ┼či o s─â mai avem ocazia s─â mai discut─âm ÔÇô a fost o perioad─â c├ónd ┼či noi am f─âcut destule gre┼čeli ┼či priveam gre┼čit anumite probleme. Aveam ├«nc─â multe iluzii sau concep┼úii idealiste despre ceea ce ar trebui s─â fie rela┼úiile ├«ntre ┼ú─ârile socialiste ┼či ceea ce ├«nseamn─â comunismul. Via┼úa ├«ns─â a dovedit c─â e mai tare dec├ót anumite iluzii sau ├«n┼úelegerea idealist─â a problemelor ┼či ne-a ajutat s─â ├«n┼úelegem c─â pentru a ajunge la rela┼úii socialiste ┼či comuniste ├«ntre partide ┼či ├«ntre ┼ú─âri este nevoie ca fiecare comunist, fiecare partid s─â depun─â activitate ├«n acest sens, pentru c─â, din p─âcate, anumite r─âm─â┼či┼úe ale rela┼úiilor din lumea capitalist─â, care n-ar trebui s─â existe ├«n lumea socialist─â, se mai manifest─â ├«nc─â, adic─â ┼ú─ârile mari, ┼ú─ârile puternice vor s─â-┼či impun─â punctul de vedere. Asta se refer─â nu numai la Uniunea Sovietic─â, se refer─â ┼či la China ┼či dac─â vre┼úi s─â cunoa┼čte┼úi p─ârerea noastr─â, baza divergen┼úelor este tocmai lupta pentru ├«nt├óietateÔÇŁ .

ÔÇ×Cine are alt─â p─ârere trebuie executat, este ereticÔÇŽÔÇŁ 

Dincolo de faptul c─â, ├«n chestiunea rolului Moscovei ├«n mi┼čcarea comunist─â interna┼úional─â, Ceau┼čescu ┼či Tito erau ├«ntr-un deplin acord, stenogramele discu┼úiilor dintre cei doi au ┼či un alt rol, acela de a contribui la o mai bun─â ├«n┼úelegere a politicii duse de Rom├ónia fa┼ú─â de Uniunea Sovietic─â dup─â 1964, descris─â uneori ca ÔÇ×autonomieÔÇŁ, alteori ca ÔÇ×independen┼ú─âÔÇŁ.

Comuni┼čtii rom├óni au dezvoltat ├«ntr-adev─âr o rela┼úie special─â cu China, ├«n condi┼úiile disputei sino-sovietice, ├«ns─â Bucure┼čtiul nu p─ârea s─â-┼či fac─â iluzii prea mari ├«n aceast─â privin┼ú─â, dup─â cum ├«i m─ârturisea Ceau┼čescu omologului s─âu iugoslav: ÔÇ×┼×i una, ┼či alta ÔÇô spunea Ceau┼čescu despre China ┼či URSS ÔÇô au merite ├«n fa┼úa istoriei ┼či popoarelor, ├«ns─â, dup─â p─ârerea noastr─â, nici una, nici alta nu poate apela la aceste merite pentru a-┼či impune domina┼úia asupra altor ┼ú─âri socialiste, asupra altor partideÔÇŁ .

Riscul pe care ├«l implica o astfel de consf─âtuire, at├ót pentru Ceau┼čescu, c├ót ┼či pentru Tito era acela de a adopta o pozi┼úie cu caracter ideologic cu privire la modul ├«n care trebuie construit socialismul, ceea ce ar echivala cu impunerea punctului de vedere sovietic asupra celorlalte partide. Ceau┼čescu se exprima clar ├«n aceast─â privin┼ú─â: ÔÇ×Dac─â noi o s─â admitem c─â numai unii pot s─â interpreteze ce este just ┼či ce nu este just ├«n marxism-leninism, o s─â revenim nu la timpul lui Stalin, dar chiar mai r─âu, la perioada inchizi┼úiei: cine are alt─â p─ârere trebuie executat, este eretic. ├Än fond, aceasta ├«nseamn─â a ├«mpiedica dezvoltarea ┼čtiin┼úei marxist-leniniste. Sigur, nu spune nimeni c─â rom├ónii, iugoslavii, chinezii nu fac gre┼čeli. ┼×i sovieticii pot face ┼či au f─âcut gre┼čeliÔÇŁ .

O prim─â consf─âtuire a avut loc ├«n 1967, sub pretextul consult─ârii pe tema securit─â┼úii europene, ├«ns─â Ceau┼čescu a refuzat s─â participe, ├«n urma criticilor formulate la adresa Rom├óniei de c─âtre presa est-german─â, dup─â ce Rom├ónia stabilise rela┼úii diplomatice cu Germania de Vest, ├«n ianuarie 1967. ├Än 1968 ├«ns─â a fost convocat─â la Budapesta o comisie preg─âtitoare pentru convocarea unei consf─âtuiri interna┼úionale a partidelor comuniste, eveniment la care Rom├ónia a participat, de┼či a p─âr─âsit lucr─ârile din cauza faptului c─â unele delega┼úii puseser─â ├«n discu┼úie problema Chinei. Fusese o condi┼úie ridicat─â de Ceau┼čescu pentru participare ca nici un partid s─â nu fie luat ├«n discu┼úie ├«n absen┼ú─â. Tito, pe de alt─â parte, nu fusese invitat s─â participe. Cu acea ocazie ├«ns─â, Tito ┼či Ceau┼čescu s-au sf─âtuit, ├«ntr-o ├«nt├ólnire avut─â ├«n ianuarie 1968, cu privire la modul ├«n care ar fi trebuit ac┼úionat.

Criza cehoslovac─â 

Consolidarea ├«ncrederii rom├óno-iugoslave a fost puternic ├«ncurajat─â de criza din Cehoslovacia. Reformele ini┼úiate de liderul cehoslovac Alexander Dub─Źek ├«n prim─âvara lui 1968 au alarmat at├ót Moscova, c├ót ┼či ┼ú─ârile vecine, care se temeau de o contaminare reformist─â. ├Än acel context, sovieticii, est-germanii, polonezii, maghiarii ┼či bulgarii au exercitat presiuni mari asupra lui Dub─Źek pentru a pune cap─ât cursului reformist, ├«ns─â f─âr─â rezultate. La ├«nt├ólnirile care au avut loc ├«n perioada premerg─âtoare interven┼úiei, Ceau┼čescu nu a fost niciodat─â invitat. ├Än virtutea pozi┼úiilor sale anterioare, era u┼čor de anticipat c─â Ceau┼čescu s-ar fi exprimat ├«n favoarea dreptului cehoslovacilor de a-┼či decide singuri drumul c─âtre socialism.

Nicolae Ceau┼čescu, ├«mpreun─â cu Iosip Broz Tito, , trece ├«n revist─â garda de onoare  Por┼úile de Fier  (20 septembrie 1969) jpg jpeg

Documentele de arhiv─â relev─â ├«ns─â c─â suspiciunile referitoare la o eventual─â colaborare rom├óno-iugoslav─â pentru a atrage Cehoslovacia pe un traseu politic anti-sovietic sunt nefondate. Tito ┼či Ceau┼čescu au discutat situa┼úia din Cehoslovacia ├«n termeni generali ┼či nu exist─â date la acest moment care s─â demonstreze c─â vizitele efectuate de ei la Praga ├«n vara lui 1968 ÔÇô cu pu┼úin timp ├«naintea interven┼úiei ÔÇô ar fi fost coordonate. Mai degrab─â, acestea erau rezultatul firesc al rela┼úiilor bilaterale. La Praga, at├ót Tito, c├ót ┼či Ceau┼čescu au fost primi┼úi cu simpatie de popula┼úie ┼či ambii ┼či-au exprimat ├«ncrederea ├«n conducerea cehoslovac─â, ├«ns─â lucrurile nu au mers mai departe de at├ót.

Una dintre primele reac┼úii ale lui Ceau┼čescu dup─â ce a aflat de interven┼úia militar─â ├«n Cehoslovacia a fost s─â identifice posibili alia┼úi, sprijinul extern necesar ├«n caz c─â ar fi confruntat cu o situa┼úie similar─â . Geografia f─âcea ca Iugoslavia s─â fie singura ┼úar─â vecin─â Rom├óniei care nu era membr─â a Pactului de la Var┼čovia ┼či ├«n niciun fel subordonat─â Uniunii Sovietice. La r├óndul s─âu, Tito avea motive el ├«nsu┼či s─â se team─â c─â o interven┼úie similar─â contra Iugoslaviei n-ar fi exclus─â. Istoricul Ioan Scurtu a publicat prima dat─â stenograma discu┼úiilor care au avut loc ├«ntre Tito ┼či Ceau┼čescu la c├óteva zile dup─â interven┼úie, la V├ór┼če┼ú .

Principala problem─â pe care a ridicat-o Ceau┼čescu cu acea ocazie a fost dac─â Rom├ónia putea conta pe Iugoslavia pentru aprovizionare ├«n cazul ├«n care ar fi fost invadat─â de trupele Pactului de la Var┼čovia ┼či, mai mult, dac─â armata rom├ón─â s-ar fi putut retrage pe teritoriul iugoslav pentru a continua rezisten┼úa. ├Äntreb─ârile plecau de la premisa fundamental─â c─â ÔÇô ├«ntr-o situa┼úie similar─â ÔÇô Rom├ónia ar fi opus rezisten┼ú─â armat─â, spre deosebire de Cehoslovacia. Tito a r─âspuns principial favorabil, ├«n sensul c─â ar permite aprovizionarea Rom├óniei ┼či inclusiv retragerea, ├«n acest din urm─â caz armata rom├ón─â ar trebui dezarmat─â, intr├ónd pe teritoriul iugoslav.

Tito a insistat asupra faptului c─â, de┼či era solidar cu Rom├ónia ├«n fa┼úa unui asemenea risc, era datoria sa s─â fac─â orice pentru a evita o astfel de interven┼úie ├«n Iugoslavia. Mai mult, Tito l-a sf─âtuit pe Ceau┼čescu s─â fac─â tot posibilul pentru a dezamorsa tensiunile, pentru a-i convinge pe sovietici c─â o asemenea interven┼úie nu era necesar─â. ├Äntr-o lucrare dedicat─â subiectului, istoricul Mihai Retegan aprecia c─â acesta a fost momentul cheie care a determinat revenirea Rom├óniei c─âtre o politic─â conciliatorist─â, ├«n ├«ncercarea de a tempera spiritele ┼či a-l convinge pe Brejnev de loialitatea Rom├óniei .

Paza bun─â trece primejdia rea 

Tito ┼či Ceau┼čescu s-au re├«nt├ólnit dup─â V├ór┼če┼ú abia ├«n februarie 1969, c├ónd tensiunile din rela┼úiile cu Uniunea Sovietic─â se diminuaser─â. Trecerea timpului ar─âta c─â o interven┼úie militar─â reprezenta un risc redus pe termen scurt ┼či mediu ┼či, de asemenea, ar─âta ├«n┼úelepciunea politicii de dezamorsare a tensiunilor. Cei doi au f─âcut un schimb de p─âreri cu privire la evolu┼úiile din ultimele luni. Tito ├«l informa pe Ceau┼čescu: ÔÇ×Dup─â evenimentele din Cehoslovacia, noi nu am avut nici o ├«nt├ólnire cu conduc─âtorii sovietici, de┼či noi am dat asemenea semne, ar─ât├ónd c─â noi consider─âm util s─â avem asemenea contacte. N-am spus acest lucru direct, ci ├«n mod indirect, d├óndu-le s─â ├«n┼úeleag─â c─â noi am dori s─â avem astfel de contacte, ├«ns─â aceste semne ale noastre au r─âmas f─âr─â rezultat. Dup─â evenimentele din Cehoslovacia, noi ne-am a┼čteptat la presiuni economice din partea sovieticilor, similare celor adoptate ├«n 1948. Noi am fost preg─âti┼úi pentru o asemenea reac┼úie. La ├«nceput au fost sistate livr─ârile de tehnic─â militar─â. M─â refer la ceea ce fusese contractat ┼či, deci, pl─âtitÔÇŁ .

Vizita oficială în România a lui Leonid Ilici Brejnev, secretar general al C C  al P C u S  (22 26 noiembrie 1976) jpg jpeg

Tito era de p─ârere c─â sovieticii fuseser─â cel mai mult deranja┼úi de m─âsurile de ├«narmare luate de Iugoslavia, prin constituirea de g─ârzi muncitore┼čti ├«narmate, lucru pe care ├«l f─âcuse, de altfel, ┼či Ceau┼čescu. Sovieticii au r─âmas cu impresia, ├«i spunea Tito lui Ceau┼čescu, c─â aceste m─âsuri luate de Iugoslavia sunt ├«ndreptate contra lor. Cu toate acestea, conducerea iugoslav─â era hot─âr├ót─â s─â fac─â tot posibilul pentru ├«nl─âturarea unui asemenea risc pe c─âi pa┼čnice, diplomatice: ÔÇ×├Än ce ne prive┼čte, nu am f─âcut nimic pentru a dezvolta ├«n r├óndul poporului ura ├«mpotriva Uniunii Sovietice, pentru c─â noi facem distinc┼úie ├«ntre conduc─âtorii sovietici ┼či popoarele Uniunii Sovietice, iar poporul nostru ├«n┼úelege acest lucru. Nici ├«n viitor nu vom face nimic pentru a ap─ârea noi vinova┼úi, ├«ns─â vom r─âspunde la toate atacurile ├«ndreptate ├«mpotriva noastr─â ┼či aceasta de pe o pozi┼úie principal─âÔÇŁ .

Ceau┼čescu i se pl├óngea lui Tito c─â ┼či Rom├ónia se confruntase cu ├«nt├órzieri similare ├«n privin┼úa livr─ârilor sovietice de m─ârfuri, ├«ns─â, la fel ca ┼či Iugoslavia, Rom├ónia ac┼úionase pentru detensionarea situa┼úiei: ÔÇ×dup─â ce lucrurile s-au mai lini┼čtit ÔÇô relata Ceau┼čescu ÔÇô ├«ntr-un anumit sens, noi nu am mai pus aceast─â problem─â public, pentru c─â am considerat c─â trebuie s─â ac┼úion─âm ├«n direc┼úia cre─âri unor condi┼úii de normalizare a rela┼úiilor ┼či nu de agravare a lor. Am considerat c─â, indiferent de deosebirile de p─âreri ├«n ce prive┼čte situa┼úia din Cehoslovacia, trebuie s─â ac┼úion─âm ├«n direc┼úia ├«mbun─ât─â┼úirii rela┼úiilor cu Uniunea Sovietic─â ┼či cu celelalte ┼ú─âriÔÇŁ .

De altfel, acesta nu ├«nsemna nici pe departe o renun┼úare la pozi┼úiile principiale sus┼úinute anterior de Rom├ónia. ├Än luna martie a lui 1969 a avut loc o ├«ntrunire a Consiliului Politic Consultativ al Pactului de la Var┼čovia, chiar pe fondul ciocnirilor armate care surveniser─â la grani┼úa sovieto-chinez─â. ├Än aceste condi┼úii, Leonid Brejnev era probabil convins c─â va avea ┼čanse mai mari s─â conving─â ÔÇ×┼ú─ârile prieteneÔÇŁ de necesitatea unei pozi┼úii comune ├«mpotriva Chinei, ├«ns─â s-a ├«n┼čelat. La ├«ntrunirea men┼úionat─â, Ceau┼čescu ÔÇô ├«n ciuda interesului s─âu obiectiv de reconciliere cu Brejnev ÔÇô nu a f─âcut nici o concesie ├«n problema Chinei. Rom├ónia a refuzat s─â semneze orice document care condamna China, spre iritarea lui Brejnev. Mai mult, ├«n vara aceluia┼či an, Ceau┼čescu a fost ├«n centrul unei sfid─âri mult mai mari adresate Moscovei: vizita lui Nixon la Bucure┼čti. ├Än acela┼či timp ├«ns─â, Ceau┼čescu a f─âcut mai multe drumuri la Moscova, unde a ascultat cu stoicism criticile sovietice, ├«n ├«ncercarea de a le c├ó┼čtiga bun─âvoin┼úa. A┼čadar, politica lui Ceau┼čescu dup─â interven┼úia din Cehoslovacia a fost ├«ntr-adev─âr una de reconciliere cu sovieticii, ├«ns─â f─âr─â a abandona pozi┼úiile principiale din politica extern─â a partidului.

Viitoare cooperare ├«n domeniul produc┼úiei de tehnic─â militar─â 

├Än cadrul aceleia┼či ├«nt├ólniri cu Tito din februarie 1969, cooperarea rom├óno-iugoslav─â a progresat mult, cei doi lideri ├«n┼úeleg├óndu-se ├«n privin┼úa unei viitoare colabor─âri ├«n produc┼úia de tehnic─â militar─â. ├Än cadrul unei convorbiri secrete ├«ntre Tito ┼či Ceau┼čescu, consemnat─â ulterior ├«n scris de c─âtre translator, Tito ┼či-a exprimat ├«ngrijorarea cu privire la unele manevre ale Pactului de la Var┼čovia care urmau s─â aib─â loc ├«n Rom├ónia ┼či a vrut s─â ┼čtie dac─â acestea aveau loc ├«n preajma grani┼úei rom├óno-iugoslave. Ceau┼čescu i-a oferit ├«ns─â asigur─âri c─â aceste manevre nu implicau deplas─âri de trupe ┼či ├«n niciun caz nu era vizat─â vreo zon─â din prejma grani┼úei .

Mai departe, cei doi au discutat despre m─âsurile de ap─ârare care au fost luate sau sunt necesare ├«n lumina schimb─ârilor impuse de interven┼úia din Cehoslovacia. Tito l-a informat pe Ceau┼čescu c─â: ÔÇ×pentru nevoile ├«narm─ârii, au fost prev─âzute sume suplimentare ├«n bugetul ┼ú─ârii. Iugoslavia consider─â c─â este necesar ca tot armamentul de care are nevoie s─â fie produs ├«n ┼úar─â. Aceasta pentru c─â, ├«n caz de r─âzboi, furnizorii externi nu ar mai livra piese de schimb, ceea ce a face inutilizabil armamentul respectiv. ├Än acest context, pre┼čedintele I.B. Tito a ar─âtat c─â numeroasele ├«ntreprinderi iugoslave au trecut sau sunt pe cale de a trece la produc┼úia de armament. Iugoslavia produce aproape ├«ntreaga gam─â a armamentului de care are nevoie, inclusiv tancuri ┼či avioaneÔÇŁ .

├Än acest cadru, Tito a ridicat problema unei viitoare cooper─âri rom├óno-iugoslave ├«n domeniul produc┼úiei de tehnic─â militar─â: ÔÇ×O asemenea cooperare, a continuat pre┼čedintele I.B. Tito, ar fi util─â ambelor ┼ú─âri ┼či ar u┼čura mult eforturile fiec─âreia. ├Äntreb├ónd dac─â tovar─â┼čul Nicolae Ceau┼čescu este de acord cu stabilirea unei asemenea cooper─âri mai str├ónse, pre┼čedintele I.B. Tito a men┼úionat c─â domeniile concrete ale cooper─ârii ar putea fi fixate. A ad─âugat doar c─â Iugoslavia ar avea nevoie doar de laminate, ar putea coopera la producerea unor transportoare, a unor motoare, ┼č.a Apoi, pre┼čedintele I.B. Tito s-a interesat dac─â Rom├ónia produce sau inten┼úioneaz─â s─â produc─â avioane cu reac┼úie supersonice. Dup─â ce tovar─â┼čul Nicolae Ceau┼čescu a ar─âtat c─â partea rom├ón─â a purtat unele tratative cu partea francez─â pentru cump─ârarea licen┼úei avionului Mirage, tratative care au fost ├«ntrerupte ┼či c─â, ulterior, a fost cerut─â Uniunii Sovietice licen┼úa pentru producerea avionului Mig, pe care sovieticii ÔÇô se pare ÔÇô nu vor s─â o dea ┼či c─â ÔÇô ├«n aceast─â situa┼úie ÔÇô partea rom├ón─â inten┼úioneaz─â s─â reia tratativele cu partea francez─â, pre┼čedintele I.B. Tito, a ar─âtat c─â ┼či Iugoslavia este pe punctul de a ├«ncepe tratative cu Fran┼úa pentru procurarea licen┼úei avionului MirageÔÇŁ .

Sosirea la Timi┼čoara a pre┼čedintelui R S F  Iugoslavia , Iosip Broz Tito, care, la invita┼úia lui Nicolae Ceau┼čescu, se  1 II 1969  (1 februarie 1969) jpg jpeg

Procurarea unor licen┼úe pentru tehnica militar─â de pe pia┼úa occidental─â era extrem de complicat─â, nu doar din cauza costurilor mari ├«n valut─â, c├ót mai ales din cauza complica┼úiilor politice. La nivelul NATO existau reglement─âri ferme cu privire la exportul de m─ârfuri strategice c─âtre ┼ú─ârile comuniste. Pe de alt─â parte, procurarea lor din Uniunea Sovietic─â implica alte complica┼úii politice, cel pu┼úin la fel de mari, ce derivau din re┼úinerea sovietic─â de a oferi tehnic─â militar─â avansat─â unor ┼ú─âri ca Rom├ónia ┼či Iugoslavia, mai ales dac─â acestea erau hot─âr├óte s─â coopereze ├«n produc┼úie. Sigur, Moscova s-ar fi ├«ntrebat ├«mpotriva cui ar fi avut nevoie Ceau┼čescu ┼či Tito de asemenea tehnic─â. Tito i-a lansat lui Ceau┼čescu propunerea de a colabora pentru procurarea de licen┼úe de pe pia┼úa occidental─â ┼či Ceau┼čescu a acceptat imediat, conform notei secrete ├«ntocmite cu acea ocazie: ÔÇ×Pre┼čedintele I.B. Tito a ar─âtat c─â dac─â ┼či Rom├ónia ┼či Iugoslavia doresc s─â procure licen┼úa avionului Mirage, ar putea fi stabilit─â o colaborare ┼či cooperare ├«n acest sens care ar fi util─â ┼či avantajoas─â ambelor ┼ú─âri. Tovar─âsul Nicolae Ceau┼čescu s-a declarat de acord ├«n principiu cu stabilirea unei cooper─âri mai str├ónse rom├óne-iugoslave ├«n producerea armamentului de care au nevoie cele dou─â ┼ú─âri. ├Än acest context, a men┼úionat c─â poate fi examinat─â ┼či problema procur─ârii ┼či producerii avionului Mirage. Dup─â stabilirea acestui acord de principiu, pre┼čedintele I.B. Tito a ar─âtat c─â va da indica┼úii organelor militare iugoslave s─â stabileasc─â domeniile ┼či propunerile concrete de cooperare ┼či s─â ia contact cu organele similare rom├óne pentru a se trece la concretizarea celor convenite ├«n principiuÔÇŁ .

Acest acord verbal ├«ntre cei doi lideri reflecta nivelul ridicat de ├«ncredere la care ajunseser─â rela┼úiile rom├óno-iugoslave. ├Än anii urm─âtori, cooperarea ├«n produc┼úia de tehnic─â militar─â s-a desf─â┼čurat cu succes, de┼či fusese inexistent─â ├«nainte de 1968. Aceasta dovede┼čte c─â apropierea Tito-Ceau┼čescu a fost mult facilitat─â de circumstan┼úele similare ├«n care s-au g─âsit cele dou─â ┼ú─âri dup─â interven┼úia din Cehoslovacia.

├Än loc s─â descurajeze ini┼úiative ├«ndreptate contra domina┼úiei sovietice, interven┼úia militar─â din Cehoslovacia nu a f─âcut dec├ót s─â le accelereze. Tito ┼či Ceau┼čescu au fost mult mai apropia┼úi dup─â evenimentele din Praga dec├ót ├«naintea acestora, a┼ča cum se exprimase Walter Ulbricht. De astfel, interven┼úia din Cehoslovacia a mai ├«ndep─ârtat ┼či alte partide comuniste de Moscova, nu doar pe cele din Rom├ónia ┼či Iugoslavia. Partidele vest-europene au c─âutat tot mai intens o cale proprie, specific─â condi┼úiilor ├«n care activau, ceea ce a dus la apari┼úia euro-comunismului. La r├óndul s─âu, China a optat pentru reconcilierea cu americanii. De┼či aceasta a fost un proces foarte lung ┼či care a implicat multe cauze, este cunoscut faptul c─â teama Chinei c─â Uniunea Sovietic─â ar putea s─â intervin─â inclusiv ├«mpotriva sa a fost unul dintre factorii care au ├«nclinat balan┼úa ├«n favoarea reconcilierii cu Statele Unite ale Americii.