⬆

Ce mâncau locuitorii Daciei romane?

Când vorbim despre alimentație și despre modul roman de a prepara mâncarea, cei mai mulți dintre noi avem tendința să ne gândim la rețete sofisticate, gusturi puternice, mirodenii, sosuri elaborate, așa cum sunt ele cunoscute din cea mai importantă carte de bucate păstrată din perioada romană „De re coquinaria”, semnată de către Marcus Gravius Apicius.

Însă Apicius, care a trăit în vremea împăratului Tiberius (14-37 d.Hr.), prezintă gusturile culinare, câteodată de-a dreptul excentrice, ale familiilor aristocrate de la Roma și este greu să ne imaginăm că rețetele lui erau o normă pentru ceea ce a însemnat prepararea mâncării pe teritoriul întregului Imperiu Roman.

Putem să ne întrebăm, pe bună dreptate, în ce măsură dieta și tradițiile culinare ale dacilor au fost perpetuate și au influențat modul în care se raportau la acest aspect esențial al vieții locuitorii Daciei romane. Din informațiile pe care le avem la dispoziție, știm că dacii consumau fructe și legume (usturoi, bob, linte etc.), cereale sub formă de pâine sau fierte (mei, diferite soiuri de grâu etc.), produse secundare provenite de la animalele domestice și carne de vită sau de porc, preparată prin fierbere sau friptă. De asemenea, consumau vin de import, posibil și produs local, precum și bere. Este vorba despre o dietă specifică regiunilor cu climă temperată, iar același tip de alimentație l-au avut și unele dintre comunitățile de coloniști venite în Dacia după cucerire.

Pentru a înțelege ce mâncau locuitorii Daciei romane trebuie luate în considerare mai multe aspecte: caracteristicile dietei de tip mediteraneean, tradițiile culinare ale coloniștilor stabiliți în provincie și descoperirile arheologice (vasele ceramice, oasele de animale, eventualele resturi alimentare descoperite). Regimul alimentar caracteristic climei mediteraneene presupune folosirea cu predilecție a uleiului de măsline în locul grăsimilor animale și o preferință pentru fructe, legume, pește și vin, diferite sortimente de brânză (dintre care moretum, brânza amestecată cu verdețuri era foarte apreciată), alături de produse bazate pe cereale (diferite varietăți de pâine).

Tradițiile culinare au o importantă componentă culturală, sunt determinate de condițiile de mediu și, prin urmare, se schimbă mai greu. Cercetările arheologice din Dacia romană ne arată că, într-o primă fază cel puțin, coloniștii stabiliți în provincie și-au păstrat modul tradițional de preparare a mâncărurilor (bazat pe fierturi), însă au adoptat destul de repede diferitele tipuri de vase de servit romane. Cu siguranță, dieta populației din Dacia romană nu a fost una exclusiv mediteraneeană, ci o combinație de tradiții proprii și de influențe din regiunile sudice.

Elementele de dietă mediteraneeană pot fi observate încă de la începutul provinciei în mediul militar, fiind aduse de trupele dislocate din regiuni ale Imperiului care erau deja familiarizate cu bucătăria romană. În lipsa unor cantine și a unei bucătării centrale, pregătirea și consumul alimentelor erau realizate în comun de către soldați, în fiecare contubernium. Descoperirile arheologice, constând din vase ceramice, pietre de moară și alte ustensile de pregătit și servit masa, confirmă această ipoteză. Alimentația soldaților avea o importanță primordială pentru buna funcționare a armatei romane; tocmai din acest motiv, dieta lor trebuia să fie echilibrată și să acopere necesarul nutrițional zilnic.

Serviciul de vase de bronz de la Ampelum/Zlatna, judeţul Alba (din fototeca MNIT, Cluj-Napoca; fotografie realizată de Sergiu Odenie)

O reconstituire schematică a rației zilnice a soldaților, bazată pe corelarea informațiilor din diferitele tipuri de surse, cuprinde în primul rând „pâinea soldaților” (panis militaris), preparată din rațiile zilnice de cereale care le erau distribuite. Aceasta era coaptă de soldați fie în cuptoare, fie în jar. În Dacia, numărul mare de tăvi de copt descoperite în castre indică folosirea la scară largă a acestei tehnici de preparare a pâinii. Porția de cereale putea fi consumată și sub formă de fiertură (puls). Rația includea, pe lângă cereale, carne, brânză, ulei de măsline, respectiv vin sau un substitut al acestuia, de obicei posca (obținut dintr-un amestec de apă și oțet), sau bere în cazul garnizoanelor de pe frontierele nordice.

Datele arheobotanice (studiul rămășițelor vegetale) indică faptul că o altă componentă importantă a dietei era formată din leguminoase, în special fasole, năut și linte. Una dintre tehnicile culinare preferate de soldați implica prepararea sosurilor în mojare mari de ceramică sau piatră, numite mortaria. Anumite produse de bază, cum sunt uleiul de măsline, vinul, sosul de pește macerat, folosit drept condiment (garum), sau fructele exotice (smochine, curmale etc.) erau transportate pe mare, din Africa de Nord, Peninsula Iberică, Anatolia, sudul Peninsulei Balcanice sau Orientul Apropiat, fiind păstrate în recipiente de ceramică de dimensiuni mari numite amfore.

Cu siguranță, vinul a intrat în alimentația cotidiană a locuitorilor provinciei. Și, alături de sortimentele de import, el a fost produs și local. Pe lângă diferite unelte specifice viticulturii (cosoare pentru tăierea viței-de-vie), la Potaissa (Turda, județul Cluj), sediul legiunii a V-a Macedonica începând cu a doua jumătate a secolului al II-lea, a fost identificată o cella vinaria (pivniță în care se depozita vinul), care avea în apropiere un bazin special, folosit pentru a zdrobi strugurii.

Tot obiectele descoperite în urma săpăturilor arheologice ne indică diferitele maniere de preparare a vinului. Romanii nu consumau vinul ca atare, acest obicei fiind considerat barbar, ci în amestec cu apă rece sau caldă și diferite mirodenii sau miere. Vasele de import, realizate din bronz sau alamă și folosite pentru a amesteca și pentru a strecura vinul, ne indică prezența acestor practici în Dacia romană. Una dintre cele mai importante descoperiri de acest fel este reprezentată de serviciul pentru preparat calda (un sortiment de vin amestecat cu apă caldă) de la Ampelum (Zlatna, județul Alba). Acesta este compus din cinci vase: două căni din tablă de bronz folosite pentru a încălzi apa, două găleți pentru amestecat vinul și un ulcior folosit pentru a servi amestecul rezultat.

Foto sus: Bucătărie romană (ilustraţie de Cătălin Drăghici)

Acest text este un fragment din articolul „Viața cotidiană în Dacia romană", publicat în revista Historia Special nr. 32, disponibilă în format digital pe platforma paydemic.com