Câți locuitori avea România în 1925?

Adunarea Deputaților dezbătea, în iunie 1925, proiectul de lege privind unificarea administrativă a Regatului României. Cu acest prilej, sunt făcute publice noile realitățile demografice din statul român, după 1918.

Țara era împărțită în 76 de județe, cuprinzând 9.212 comune, dintre care 9.072 rurale și 150 urbane. Populația Regatului era estimată de legiuitori la cel puțin 17 milioane de locuitori, scrie Institutul de Studii Sud-Est Europene, pe pagina de Facebook a instituției.

„În comunele urbane locuiesc peste 3 milioane de locuitori, în comunele rurale locuiesc aproape 14 milioane de locuitori. Prin urmare 18% din populațiune stă în orașe, 82% în comunele rurale.

Dăm mai jos populațiunea pe orașe, chestiunea prezentând un interes din punct de vedere administrativ:

• Orașe având mai mult de 600.000 locuitori: București
• Orașe având circa 150.000 locuitori: Chișinău
• Orașe cu circa 100.000 locuitori: Cernăuți
• Orașe având între 75-100.000 locuitori: Iași, Galați, Arad, Cluj, Oradea Mare, Timișoara
• Orașe având între 50-75.000 locuitori: Ploiești, Brăila, Craiova
• Orașe având între 40-50.000 locuitori: Botoșani, Buzău, Focșani, T.-Severin, Cetatea Albă. Ismail, Tighina, Brașov, Satu Mare, Sibiu Târhu Mureș, Sighet.
• Orașe având între 30-40.000 locuitori: Giurgiu, Tulcea, Bălți, Lugoj.”

_{Foto sus: Harta României Mari (© Biblioteca Națională a României)}

Minoritățile etnice în România Mare

Lupta politică în România Mare

Ce a însemnat România Mare