Cât de crunt erau pedepsite în Evul Mediu românesc violul, sodomia şi răpirea virginelor

Legile din secolele trecute ofereau pedepse cumplite celor acuzaţi de violuri şi de batjocorirea unor femei şi copii.

Pravilele din vremea voievodului moldovean Vasile Lupu au reglementat în detaliu pedepsele pe care bărbaţii le puteau primi pentru batjocorirea sau rănirea femeilor. Legiuitorul de la mijlocul secolului al XVII-lea prevedea pedepse foarte aspre pentru infracţiunile de natură sexuală, mai ales pentru cele incriminate de biserică. Pedepsele erau bazate pe răzbunare, iar unele dintre represiunile la care erau supuşi cei condamnaţi pentru acte de violenţă asupra femeilor erau cumplite.

Cei care răpeau femei şi aveau relaţii sexuale cu ele erau pedepsiţi cu moartea. „Răpitoriu se cheamă ceia ce vor apuca de vor răpi muierea cuiva cea de cinste de-şi vor râde de dânsa sau vreo fecioară, văduvă, călugăriţă, sau vreun copil, când vor lua pe fiecare cu de-a sila şi o vor duce dintr-acel loc, unde le va fi voia, de se vor mesteca trupeşte”, arătau pravilele din vremea lui Vasile Lupu, citate în volumul „Carte românească de învăţătură – 1646” (Ediţia critică publicată de Editura Academiei RPR, Bucureşti 1961).

Slujitorii arşi pe rug pentru răpirea fecioarelorPedepsele aplicate oamenilor de rând şi slujitorilor erau şi mai aspre. „Oricare rob sau nămit sau slugoiu de va răpi vreo femeie nu se va certa numai cu moartea, ce-l vor arde şi în foc”, arăta pravila.

Şi femeile care răpeau bărbaţi erau pedepsite. Şi „muierea ce va răpi pre altă femeie pentru zburdăciunea trupului ca un răpitoriu se va certa”. Iar „oricine va răpi cucoană tinerea care nu va fi încă de vârstă de bărbat şi de îi va strica fecioria, să se certe cu cumplită moarte”, informa Cartea de învăţătură din secolul al XVII-lea.

Cei ce răpeau călugăriţe erau ucişi, iar averea lor ajungea la mănăstire, la fel şi cei care aveau relaţii sexuale cu călugăriţe.

Violatorii primeau pedepse în funcţie de statutul social. „Cela ce va face silă vreunei fecioare şi îi va strica fecioria, de va fi bogat să piardă jumătate din avuţia lui, iar de va fi sărac, să-l bată şi să-l gonească din locul lui. Robul sau sluga de va face silă fetei stăpânului său să-l arză în foc de viu, iar de va fi fost cu voia fetei, să-i facă moarte şi ei”, arată pravilele din vremea lui Vasile Lupu. Cu moartea erau pedepsiţi şi cei care violau femei sub ameninţarea vreunei arme sau însoţiţi de alţi violatori. Femeile puteau dovedi că au fost batjocorite cu ajutorul martorilor sau arătând semne ale agresiunii. „Arată-se cum s-au stricat fecioria fetei pre sânge, ce se va arăta pe hainele ei şi pre cămaşa fetei”, informau pravilele.

Sodomia aducea cele mai aspre pedepseCei care siluiau femei erau pedepsiţi cu moartea, iar trupurile le erau arse. „Nu se va putea în nici într-un chip să se mai micşoreze certarea ce se dă la sodomie, ce de pururea le va tăia capetele şi îi va arde în foc” arătau pravilele din vremea lui Vasile Lupu, citate în volumul „Carte românească de învăţătură – 1646” (Ediţia critică publicată de Editura Academiei RPR, Bucureşti 1961).

Cei care practicau sodomia erau judecaţi şi de biserică. „Giudeţul bisericii îl afuriseşte, giudeţul cel mirenesc îi face moarte şi după moarte trupul lui îl arde în foc”. Dovedirea sodomiei era bazată, la fel ca în cazul violului, pe mărturii şi semne.

Victimele agresiunilor sexuale aveau dreptul să îşi ucidă violatorii, pentru a se apăra. La fel şi rudele acestora. „Cela ce va ucide pre cela ce-i umblă cu muierea-şi şi pre muiare, ales când se va prileji să fie boier singur mai marele lui, acela nicio certare să nu aibă. Însă aceasta se înţelege când îi va fi făcut silă acelei muieri şi va fi făcut fără voia ei de va fi curvit. Atunci boiariul sau şi domnul, făcând silă cuiva, se schimbă din stăpân cel de sus în cel de jos şi din domn se face rob şi din boier rămâne o slugă. Pentru aceea sscre: cine-l va găsi curvind cu femeia-şi să nu aibă nicio certare, de-l va putea ucide”, arătau pravilele de la mijlocul secolului al XVII-lea.

„Oricare fecioară sau şi văduvă curată şi de cinste de va ucide pe acela ce va să-i facă silă şi să-i strice fecioria sau să o ruşineze nu se va certa nici cu un fel de certări, însă de-l va ucide într-acel ceas ce au vrut să îi facă silă, iar nu de altă dată. Pe cela ce face silă fetei, poate şi fratele şi tatăl fetei să-l omoare în acea vreme când îi va face silă”, arată o altă pravilă din Cartea de învăţături de la 1646.

Bărbatul care îşi prindea femeia în flagrant, în timp ce avea relaţii sexuale cu un alt bărbat, avea drept de viaţă şi de moarte asupra celro doi. „Bărbatul care va avea muiere curvă poate să o ucidă şi pre muiere şi pre acela care curveşte cu ea, când îi va găsi împreună pe amândoi, unul pre celălalt, în casa lui, iar nu în casă străină”, informau pravilele. Nici femeia care îşi găsea bărbatul împreună cu altă femeie nu se va certa, dacă îi va ucide pe amândoi, arătau legiutorii din secolul al XVII-lea.

Pedepse crunte le erau rezervate şi proxeneţilor, numiţi hotri în Moldova secolului al XVII-lea. „Hotrul se cheamă acela care are muieri la casa lui de le ţine pentru dobânda lui, care îşi dau trupurile de le spurcă bărbaţii cei răi şi fără omenie, pentru puţină pierzătoare de suflet dobândă. Şi cel „ce/şi dă roabele şi slujnicele să dezmierde barbaţii pentru dobândă. O seamă de pravile scriu să se taie capul hotrului, mai ales când va umbla hotrind de faţă, de-l vor vedea toţi şi nu o dată, ci de-a pururea. Alte pravile zic să gonească hotru din acel oraş sau sat unde va fi făcând hotria. Hotrul vreunei muieri cu bărbat sau a vreunei muieri de cinste, când îl vor prinde întâia dată, să-l poarte pe uliţe şi să-l bată, cu pielea prin tot târgul, iar a doua oară să facă tot aşa şi să-i taie nasul”, informau legiutorii din timpul domniei lui Vasile Lupu.

Pedepsele cumplite nu s-au aplicat nepotului domnitorului

Părinţii care îşi obligau fiicele şi fii să se prostitueze erau pedepsiţi cu moartea. Paul de Alep, un cleric sirian care a călătorit la mijlocul secolului al XVII-lea în Ţara Românească şi Moldova, relata în jurnalul său de călătorie că în timpul domniei de aproape 23 de ani a lui Vasile Lupu au fost condamnaţi la la moarte peste 14.000 de infractori. "El nu osândea la moarte pe un vinovat de la prima sa crimă. Mai întâi punea să-l bată şi să-l însemne cu fierul roşu, făcea cunoscut în mod public crima lui, apoi îl slobozea.

Pentru a doua faptă, punea să i se taie o ureche. A treia oară, cealaltă ureche. A patra oară punea să îl execute”, adăuga Paul de Alep, în jurnalul său de călătorie. Afirmaţiile sale sunt considerate exagerate de unii istorici.

Însă, potrivit arhidiaconului sirian, nici familia domnitorului nu s-a ţinut departe de infracţiuni, iar un nepot al domnitorului ar fi săvârşit numeroase violuri. „Acesta stricase patru mii de fete, iar când părinţii lor se plângeau împotriva lui, nu puteau să-l dovedească vinovat, pentru că el pătrundea pe neaşteptate prin case, lua fetele cu de-a sila şi altele la fel.

Timp de trei ani, el a folosit numai vicleşuguri tainice pentru a-şi atinge ţelul, prin uneltiri chiar la Istanbul şi turcilor nu le-a plăcut asceasta”, afirma Paul de Alep, potrivit autorilor volumului VI, din seria „Călători străini în Ţările Române” (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976).