Castrele romane ╚Öi re╚Ťeaua de drumuri din Dacia png

Castrele romane ╚Öi re╚Ťeaua de drumuri din Dacia

­čôü Dacia antic─â
Autor: Eduard Nemeth

Unit─â┼úile militare care sta┼úionau ├«n provincii ├«┼či ridicau ele ├«nsele fortifica┼úii numite castre (lat. castra, un plural perpetuu). Aceste fortifica┼úii erau ├«n general patrulatere, ├«nconjurate de unul sau mai multe ┼čan┼úuri paralele ┼či de un val de p─âm├ónt b─ât─âtorit, rezultat din s─âparea ┼čan┼úului/┼čan┼úurilor.  

Dac─â era vorba de un castru temporar (lat. castra aestiva), de popas nocturn al unei armate ├«n expedi┼úie sau care asedia o a┼čezare inamic─â (castre de mar┼č, castre de asediu), ├«n interiorul patrulaterului protejat de val, ┼čan┼ú ┼či un fel de palisad─â din suli┼úe se g─âseau corturile comandantului ┼či solda┼úilor. ├Än cazul unor castre care erau menite s─â dureze un timp ├«ndelungat, incinta era o palisad─â din trunchiuri ┼či nuiele de copaci ├«mpletite, ├«nfipt─â ├«n valul de p─âm├ónt ├«nconjur─âtor, iar cl─âdirile din interior erau construite din lemn. Cu timpul, atunci c├ónd castrele din lemn ┼či p─âm├ónt durau destul de mult ca lemnul de construc┼úie s─â se degradeze, se lua adeseori decizia reconstruirii incintei ┼či a cl─âdirilor din interior din piatr─â legat─â cu mortar de var.  

De multe ori, castrele de legiune (evident mai mari dec├ót cele de trupe auxiliare, de circa 20-24 ha, datorit─â efectivului mare al unei legiuni) aveau zidurile de incint─â din pietre t─âiate regulat paralelipipedic, tip de zid care se numea ├«n latin─â opus quadratum. Aceast─â tehnic─â de construc┼úie era rar─â ├«n cazul castrelor de trupe auxiliare (mai mici, desigur, de circa 1-6 ha), care utilizau cel mai adesea pietre nefasonate ┼či mortar, tip de zid numit ├«n latin─â opus incertum.  

Vedere panoramic─â asupra unui castru roman de legiune. Castrul, ├«nconjurat de ┼čan┼úuri de ap─ârare, era baza militar─â roman─â ┼či con┼úinea cl─âdirea comandamentului (principia)├«n centru, cu locuin┼úa comandantului (praetorium) ├«n vecin─âtatea comandamentului, caz─ârmile solda┼úilor (centuriae), hambare (horrea) etc. 

PicsArt 09 27 08 48 55 jpg jpeg

Castrele, fie ele de legiune sau de trupe auxiliare, aveau ├«n general patru por┼úi, c├óte una pe fiecare latur─â: pe latura din fa┼ú─â era poarta pretorian─â (porta praetoria), utilizat─â extrem de rar, doar ├«n cazul unor evenimente speciale. Por┼úile laterale erau numite por┼úi principale de st├ónga ┼či de dreapta (porta principalis sinistra, porta principalis dextra), unde st├ónga ┼či dreapta erau determinate av├ónd privirea ├«n interiorul castrului spre poarta pretorian─â. Poarta de pe latura din spate era poarta decuman─â (porta decumana) ┼či era adesea cea folosit─â pentru aprovizionare ┼či alte treburi curente.  

La col┼úurile castrelor erau ridicate turnuri de paz─â, dar ┼či por┼úile aveau de regul─â c├óte dou─â turnuri de o parte ┼či de cealalt─â a accesului. Destul de des g─âsim turnuri ┼či ├«n anumite puncte intermediare de-a lungul incintei.  

├Än interior, orice castru avea o re┼úea de drumuri ┼či alei care se ├«ncruci┼čau ├«n unghiuri drepte, form├ónd un grid de patrulatere, elemente care au fost luate din arhitectura civil─â a multor ora┼če romane ┼či, ├«nainte de acestea, a multor ora┼če elenistice. Construirea oric─ârui castru pornea prin vizarea, m─âsurarea ┼či trasarea celor dou─â axe principale, perpendiculare una pe cealalt─â, numite, ca ┼či la ora┼če, cardo maximus ┼či decumanus maximus. Aceste axe devin drumurile majore din castru.  

La intersec┼úia lor se ridica cl─âdirea comandamentului unit─â┼úii (principia), cu o curte interioar─â (atrium), iar pe laturi cu birouri, depozite de arme, sala de adunare, tribunalul ┼či, mai ales, camera central─â din spate, care era camera stindardelor, ce mai con┼úinea un altar dedicat de obicei lui Iupiter Optimus Maximus (zeul suprem al statului roman) ┼či ad─âpostea ├«n subsol tezaurul trupei (aerarium). Celelalte cl─âdiri din castru erau locuin┼úa de serviciu a comandantului (praetorium), caz─ârmile solda┼úilor (centuriae), hambare (horrea), ateliere (fabricae), infirmeria (valetudinarium) etc.  

Re┼úeaua de drumuri din provincie 

Traseele re┼úelei de drumuri din Dacia roman─â ┼či plasarea fortifica┼úiilor militare (castre de legiuni ┼či trupe auxiliare) din aceast─â provincie reflect─â destul de fidel modul concret ├«n care acest teritoriu a fost cucerit de c─âtre romani. Ne referim aici la drumurile care pornesc de la Dun─âre spre nord ┼či care sunt, de fapt, direc┼úiile de mar┼č ale diferitelor corpuri de armat─â roman─â ├«n interiorul regatului dacic al lui Decebal: Lederata-Tibiscum, Dierna-Tibiscum (jonc┼úiune), apoi continu├ónd spre Z─âvoi-Ulpia Traiana Sarmizegetusa-Apulum-Potaissa-Napoca-Porolissum.  

10 Reteaua de drumuri Drumuri si castre din Dacia Romana jpg jpeg

Mai la est era drumul de la Drobeta-C─âtunele-Bumbe┼čti-Ulpia Traiana. Privind mai departe spre est g─âsim drumul de pe valea Oltului: Islaz-Sl─âveni-Romula-Stolniceni-Bivolari-Racovi┼úa-Boi┼úa-Apulum. La Boi┼úa acest drum se ramifica spre poalele Carpa┼úilor Orientali, spre Feldioara-Hoghiz-S├ónpaul-Br├óncovene┼čti-Orgeiul Bistri┼úei etc. ├Än fine, cel mai estic drum care porne┼čte de la Dun─âre este cel numit ÔÇ×transalutanÔÇŁ de la Fl─âm├ónda-B─âneasa-Urluieni-Albota-C├ómpulung-Ruc─âr-Bre┼úcu (cel mai estic castru roman din provincia Dacia).  ├Än ceea ce prive┼čte direc┼úia dinspre vest, g─âsim drumul care venea dinspre Pannonia, pornind de la Dun─ârea pannonic─â, la Lugio ┼či trec├ónd pe la Partiscum, pe Tisa, continua de-a lungul Mure┼čului, ca s─â ajung─â, prin castrul de la Micia, la marele castru de legiune de la Apulum.  

Fiecare dintre aceste drumuri din provincie a fost, foarte probabil, ini┼úial un drum de ├«naintare al c├óte unui corp de armat─â ├«n timpul r─âzboaielor lui Traian cu dacii lui Decebal. De-a lungul acestor drumuri au fost plasate castrele care ad─âposteau armata roman─â din noua provincie a Imperiului.  Desigur, de-a lungul timpului au ap─ârut modific─âri ┼či ├«n aceast─â distribu┼úie a trupelor din Dacia roman─â. De exemplu, dup─â un conflict major cu sarma┼úii iazigi de la vest de Dacia, din anii 117-119, legiunea a IV-a Flavia Felix de la Berzobis a fost retrimis─â, sub ├«mp─âratul Hadrian, ├«n provincia de unde fusese adus─â de Traian, adic─â Moesia Superior. Celelalte castre de pe sectorul de drum care venea de la Dun─âre spre Berzobis (V─âr─âdia, Surducu Mare) au fost ┼či ele abandonate de c─âtre unit─â┼úile lor militare, fiind de acum lipsite de polul esen┼úial al prezen┼úei militare a legiunii.  

Acest text este un fragment din articolul ÔÇ×Armata roman─â din provincia DaciaÔÇŁ ap─ârut ├«n revista Historia Special nr. 32. ├Än acest articol pute╚Ťi afla mai multe despre componen╚Ťa armatei romane r─âmase ├«n Dacia (comanda╚Ťi, trupe auxiliare ÔÇô ale, cohorte etc), puterea militar─â ├«n Dacia, contigentele de mauri ╚Öi palmireni din Dacia ╚Öi multe altele. Revista Historia Special, o edi╚Ťie de colec╚Ťie ├«ntr-un format de 100 de pagini, poate fi g─âsit─â la orice punct de distribu╚Ťie a presei (punctele Inmedio, chio╚Öcuri de ziare, benzin─ârii) ├«n perioada 25 septembrie ÔÇô 20 decembrie 2020, dar ╚Öi ├«n format digital, pe platforma paydemic.com

Cump─âr─â Acum

Historia special coperta jpg jpeg