Carol cel Mare: asasin, creștin, învingător jpeg

Carol cel Mare: asasin, creștin, învingător

├Änc─â din secolul al III-lea Occidentul a suferit o v─âdit─â dec─âdere. ├Ämp─âratul Constantin a mutat capitala imperiului la Constantinopol deoarece era mai avansat, at├ót economic, c├ót ╚Öi spiritual fa╚Ť─â de ora╚Öele din Occident. Roma, vechea capital─â a imperiului, a devenit un adev─ârat viespar, ├«n care asasinatele politice erau frecvente.

C─âderea Imperiului Roman de Apus a amplificat aceast─â dec─âdere politic─â a Occidentului, chiar dac─â vizigo╚Ťii, ostrogo╚Ťii, burgunzii sau alte neamuri migratoare ╚Öi-au creat unele state efemere.[1] Dintre toate aceste popula╚Ťii migratoare, doar francii au reu╚Öit s─â re├«mprosp─âteze Occidentul. Cu ajutorul unor conduc─âtori puternici, regatul francilor a reu╚Öit s─â progreseze constant, pentru ca la sf├ór╚Öitul secolului al VIII-lea s─â devin─â o adevarat─â for╚Ť─â.

Dac─â ├«n dinastia merovingienilor regatul franc nu a progresat considerabil, aceast─â situa╚Ťie se va schimba atunci c├ónd carolingienii preiau fr├óiele puterii. Expansiunea carolingienilor a ├«nceput de timpuriu, ├«nc─â din secolul al VII-lea, c├ónd Pepin de Herstal a devenit majordomul (maiores domus) Austrasiei ╚Öi Neustriei. Puterea carolingienilor a fost amplificat─â ╚Öi de Carol Martel, care a cap─âtat un prestigiu uria╚Ö ├«n lumea cre╚Ötin─â dup─â victoria de la Moussais(├«n apropiere de Poitiers) din 732 ├«mpotriva arabilor condu╚Öi de Abd Er-Rahnam.[2] ├Äns─â ├«ntreaga putere a carolingienilor a venit f─âr─â ├«ndoial─â ├«n timpul lui Pepin cel Scund.  El a reu╚Öit s─â preia de  jure puterea regal─â, iar mai apoi s─â fie uns de pap─â.[3]

Dup─â domnia lui Pepin, teritoriul a fost ├«mp─âr╚Ťit ├«ntre fiii s─âi:Carloman ╚Öi Carol. ├Ämp─âr╚Ťirea regatului este ├«ns─â deosebit de ciudat─â:regatul lui Carol formeaz─â o semilun─â ├«n jurul celui de╚Ťinul de Carloman.[4] Celui din urm─â, ├«n v├órst─â de doar 17 ani, i-a revenit Proven╚Ťa, Estul Aquitaniei, Burgundia ╚Öi sudul Austrasiei ├«n timp ce lui Carol  i s-a dat ├«n st─âp├ónire o mare parte din Neustria ╚Öi din Austrasia, vestul Aquitaniei ╚Öi Thuringia.[5] Aceast─â ├«mp─âr╚Ťire mai poate sugera ╚Öi faptul c─â Pepin cel Scund a dorit s─â creeze un zid de ap─ârare pentru Carloman, baz├óndu-se totodat─â pe puterea militar─â a lui Carol cel Mare.

├Äns─â aceast─â ├«mp─âr╚Ťire a creat ne├«n╚Ťelegeri ├«ntre cei doi fra╚Ťi, ├«ntruc├ót condi╚Ťion─ârile geopolitice ├«i obligau pe cei doi s─â ├«╚Öi orienteze politica ├«n direc╚Ťii diferite.[6] Despre aceste ne├«n╚Ťelegeri vorbe╚Öte chiar Eginhard, cronicarul de curte al lui Carol. De╚Öi sus╚Ťine c─â au existat adesea certuri, Eginhard spune c─â ÔÇ×buna ├«n╚Ťelegere s-a men╚Ťinut, de╚Öi cu mare greutate"[7] Carol cel Mare nu a mai acceptat opozi╚Ťia fratelui s─âu, iar ├«n 771 l-a asasinat. De╚Öi izvoarele vorbesc de o moarte natural─â a lui Carloman, consider c─â implicarea lui Carol ├«n moartea fratelui s─âu este mai mult dec├ót evident─â, fiind dovedit─â chiar  din relat─ârile lui Eginhard, care aminte╚Öte de fuga so╚Ťiei lui Carloman, ├«mpreun─â cu fiii s─âi ├«n Italia, pentru a se afla sub protectia regelui longobarzilor.[8] Aceast─â fug─â nu ar mai fi avut loc dac─â regele Carloman ar fi murit dintr-o moarte natural─â.

Așadar, preluarea puterii regatului franc s-a făcut cu vărsare de sânge. Totuși, moartea lui Carloman a însemnat pentru Europa de Apus o dezvoltare formidabilă, Carol cel Mare reușind să reînvie atât militar, cât și economic și spiritual Occidentul. Domnia lui Carol s-a caracterizat în primul rând printr-o activitate militară intensă. În rândurile ce urmează am să prezint succint câteva din bătăliile cele mai importante pe care acesta le-a disputat.

Una din primele confrunt─âri pe care Carol cel Mare le-a ├«ntreprins a fost cu longobarzii. Aceast─â confruntare s-a desf─â╚Öurat la ini╚Ťiativa papei Adrian I, care i-a cerut ajutorul regelui franc deoarece longobarzii i-au invadat teritoriul.[9] Acest conflict a avut ├«ns─â ╚Öi alte cauze: v─âduva lui Carloman, ├«mpreun─â cu fiii acesteia se afla la curtea lui regelui longobard Desiderius ╚Öi dorea s─â revendice pentru fiii ei mo╚Ötenirea regelui mort, de asemenea, Carol cel Mare a alungat-o pe prima lui so╚Ťie, fiica lui Desiderius, pentru c─â nu i-a putut d─ârui urma╚Öi.[10] R─âzboiul purtat cu longobarzii a fost at├ót de important pentru Carol ├«nc├ót izvoarele vorbesc de o stopare a confrunt─ârilor cu saxonii pentru a duce la cap─ât aceast─â lupt─â.[11] ├Än septembrie 773 o puternic─â armat─â franc─â a trecut Alpii. Din septembrie 773 p├ón─â ├«n iunie 774, capitala Pavia a fost asediat─â. ├Än 5 iulie 774, Carol cel Mare a luat titlul de rege al francilor ╚Öi al longobarzilor.[12]

O alt─â b─ât─âlie important─â purtat─â de puternicul conduc─âtor este, cum am amintit ╚Öi mai sus, r─âzboiul cu saxonii. Eginhard zicea despre acest r─âzboi c─â ÔÇ×niciun r─âzboi nu a fost mai lung, mai atroce si mai chinuitor pentru poporul francilor".[13] Prima expedi╚Ťie s-a desf─â╚Öurat ├«n 772, soldat─â cu distrugerea unui sanctuar religios al saxonilor.[14] Ace╚Ötia au cerut de mai multe ori pace, au dat ostatici, au primit botezul ╚Öi s-au obligat s─â accepte activitatea misionarilor, dar de fiecare dat─â c├ónd vigilen╚Ťa sc─âdea, se iscau revolte.[15] ├Än cele din urm─â teritoriul saxonilor a fost cucerit treptat, prin expedi╚Ťii periodice:774, 776, 778, 780 ╚Öi 782. ├Än anul 785, c─âpetenia saxon─â Widukind a prestat jur─âm├ónt, fapt interpretat de Carol drept o supunere complet─â. ├Än urma acestei supuneri Carol a emis un capitular prin care interzicea saxonilor s─â-╚Öi practice religia.[16] De fapt, saxonii sunt supu╚Öi unei evangheliz─âri ob╚Ťinute prin teroare:orice refuz de botezare, orice violare a bisericii sau orice atentat ne├«nsemnat la adresa religiei cre╚Ötine erau pedepsite cu moartea.[17] Revoltele au continuat, saxonii fiind integra╚Ťi definitiv ├«n regatul franc abia ├«n 797. Eginhard afirm─â c─â pentru a eficientiza acest─â integrare, zece mii de saxoni, cu femeile ╚Öi copiii lor au fost r─âzp├óndi╚Ťi pe tot ├«ntinsul Germaniei ╚Öi al Galiei.[18]

image

Widuking i se supune lui Charlemagne, pictur─â de Ary Scheffer

Carol a mai purtat numeroase b─ât─âlii, dintre acestea amintim r─âzboiul cu avarii, pe care i-a ├«nvins ├«n dou─â campanii:├«n 791 ╚Öi 796 ╚Öi confrunt─ârile cu slavii.[19] Ultimii aminti╚Ťi au fost ├«nvin╚Öi dintr-o singur─â incursiune dar nu au fost integra╚Ťi ├«n regat.

Dup─â aceste confrunt─âri, Carol cel Mare a reu╚Öit s─â ├«ncorporeze ├«n posesiunea sa un teritoriu uria╚Ö. ├Än aceste condi╚Ťii era normal ca regele Carol s─â r├óvneasc─â la titlul de ├«mp─ârat. Constituirea unui al doilea imperiu al Europei (dup─â cel din r─âs─ârit) a fost favorizat ╚Öi de un context extern extrem de favorabil. Puterea lui Carol cel Mare crescuse considerabil, iar Bizan╚Ťul ╚Öi-a pierdut din prestigiul cre╚Ötin─ât─â╚Ťii odat─â cu ├«ncoronarea ├«mp─âr─âtesei Irina, care l-a destituit pe fiul s─âu, poruncind sa i se scoat─â ochii ╚Öi ╚Öi-a luat titlul de basileus, un titlu neobi╚Önuit pentru o femeie.[20]

Cum constituirea unui imperiu cre╚Ötin nu se putea realiza f─âr─â ├«ncuviin╚Ťarea papei, Carol s-a bucurat din nou de o situa╚Ťie deosebit de interesant─â. La 25 aprilie 799, la Roma, o parte a aristocra╚Ťiei s-a ridicat ├«mpotriva papei Leon al III-lea pe care l-au alungat. Papa a ajuns la curtea regelui francilor. Acesta l-a ascultat ╚Öi l-a sprijinit ├«n reluarea scaunului. Carol cel mare a ordonat plecarea la Roma pentru a-i demonstra papei nevinov─â╚Ťia. La 23 decembrie 800 s-a convocat o adunare, iar peste 2 zile papa a fost repus ├«n frunc╚Ťie. ├Än aceea╚Öi zi, Carol cel Mare a fost declarat ├«mp─ârat.[21] Potrivit izvoarelor, aceast─â ├«ncoronare l-ar fi surprins pe Carol, chiar Eginhard afirm─â c─â lui Carol nu i-a fost pe plac ├«ncoronareaÔÇ×spunea c─â n-ar fi intrat ├«n biseric─â ├«n acea zi, de╚Öi era zi de mare s─ârb─âtoare, dac─â ar fi putut cunoa╚Öte dinainte inten╚Ťiile pontificului"[22] ├Äns─â, personal, sunt de p─ârere c─â ├«ntreaga ceremonie a fost stabilit─â de timpuriu, ├«nc─â din timpul venirii papei Leon al III-lea la curtea regelui franc, iar Carol cel Mare ╚Öi-a dorit acordarea titlului de ├«mp─ârat.

├Äncoronarea lui Carol a provocat reac╚Ťia ├«mp─âratului din Bizan╚Ť, care se considera adev─âratul mo╚Ötenitor al Romei. Cronica de la Saint-Denis aminte╚Öte de negocierile purtate cu ├«mp─âratul Constantinopolului, Nikephoros, de refuzul acestuia ╚Öi ├«n final de acceptul noului ├«mp─ârat din Imperiul Bizantin, Mihail I , s─â ├«l recunoasc─â pe Carol cel Mare, basileus. [23]

A╚Öadar, Carol cel Mare a reu╚Öit s─â devin─â st─âp├ónul Europei Apusene prin foarte mult noroc, prin inteligen╚Ť─â ╚Öi nu ├«n ultimul r├ónd prin s├ónge rece. Carol este ├«nv─âluit ├«n lumini ╚Öi umbre; el este responsabil de moartea fratelui s─âu dar tot el este un ap─âr─âtor al cre╚Ötin─ât─â╚Ťii. Prin multitudinea realiz─ârilor pe care le-a f─âcut poate fi apreciat ca un ÔÇ×p─ârinte al Europei Apusene".

           

Bibliografie:

 Barbero, Alessandro-Carol cel Mare, un p─ârinte al Europei, ed.All, Bucure╚Öti, 2005

Berstein  Serge, Milza Pierre, Istoria Europei, vol II, De la Imperiul Roman la Europa(Secolele V-XIV), ed.Institutul European, Iasi, 1997

 Eginhard, Vita Karoli Magni, Viata lui Carol cel Mare, ed.Vremea, Bucure╚Öti

Renne Musot, Goulard, Carol cel Mare, ed. Corint, București, 2004

Platon Alexandru Florin, Radvan Lauren╚Ťiu, Maleon Bogdan Petru, O istorie a Europei de Apus ├«n Evul Mediu, ed. Polirom, Bucure╚Öti, 2010

Idem, De la cetatea lui Dumnezeu la Edictul din Nantes, ed.Polirom, Iași, 2005

[1] Renne Musot, Goulard, Carol cel Mare, ed. Corint, București, 2004, p.6

[2] Ibidem, p.13

[3] ├Än leg─âtur─â cu ungerea si cu preluarea puterii regale a  lui Pepin cel Scund sunt mai multe ipoteze, cronica franc─â sustine c─â a fost uns ├«n 751, totu╚Öi cel mai probabil a fost uns ├«n 753 sau 754.

[4] Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol II, De la Imperiul Roman la Europa(Secolele V-XIV), ed.Institutul European, Iasi, 1997, p.76

[5] Alexandru Florin Platon, Lauren╚Ťiu Radvan, Bogdan Petru Maleon, O istorie a Europei de Apus ├«n Evul Mediu, ed. Polirom, Bucure╚Öti, 2010, p.94

[6] Alessandro Barbero, Carol cel Mare, un părinte al Europei, ed.All, București, 2005, p.26

[7] Eginhard, Vita Karoli Magni, Viata lui Carol cel Mare, ed.Vremea, București, 2001, p.61

[8] Ibidem

[9] Alexandru Florin Platon, Lauren╚Ťiu Radvan, Bogdan Petru Maleon, op.cit.1, p.94

[10]  Alessandro Barbero, op.cit, p.29

[11] Alexandru Florin Platon, Lauren╚Ťiu Radvan, Bogdan Petru Maleon, De la cetatea lui Dumnezeu la Edictul din Nantes, ed.Polirom, Ia╚Öi, 2005, p.42

[12] Renne Musot, op.cit., p.27

[13]  Eginhard, op.cit., p.69

[14] Renne Musot, op.cit., p.30

[15]   Alessandro Barbero, op.cit, p.46

[16] Eginhard, op.cit., p.30

[17]Serge Berstein, Pierre Milza, op.cit.p.78

[18] Eginhard, op.cit., p.73

[19] Slavii erau numi╚Ťi de c─âtre franci wilzi.

[20] Alexandru Florin Platon, Lauren╚Ťiu Radvan, Bogdan Petru Maleon, op.cit.1, p.97

[21] Eginhard, op.cit., p.78

[22] Ibidem, p.131

[23] Florin Platon, Lauren╚Ťiu Radvan, Bogdan Petru Maleon, op.cit.2, p.57