Care a fost prima arenă modernă de sport din România?
Deschis la Bucureşti, în septembrie 1896, Velodromul Român a fost ani buni punctul zero al sportului şi distracţiei bucureştenilor. Articolul își propune să recupereze istoriile, faptele inedite, de pionierat, cursele importante, curiozităţile şi anecdotele din primul sezon competiţional, transportând cititorul ‒ pe două roţi, fireşte ‒ în atmosfera întrecerilor cicliste din epocă. Însoţim textul de ilustraţii inedite şi publicăm chiar aici, în debut, fotografia unei piese rare, din argint, aflate în colecţia autorului: medalia care se oferea câştigătorilor curselor în anul 1896. Pe locuri, fiţi gata, start!
După arenele sportive dedicate ciclismului inaugurate la Cluj în 1884 şi 1889, după deschiderea Velodromului „Victoria” la București, în 1895, și a Velodromului „Mureșanu și Piffl” la Craiova, în 1896, în ziua de 14 septembrie 1896, a fost inaugurat la Bucureşti „Velodromul Român”, considerat prima arenă modernă de sport din România ‒ un velodrom similar din punctul de vedere al construcției și al dotărilor celor existente în alte țări, în care ciclismul luase deja avânt.
Piatra de temelie fusese pusă de Luigi Cazzavillan, directorul și proprietarul cotidianului de mare tiraj „Universul”, în anul 1893, la Rondul II, „pe primul colț de teren, în dreapta, pe rondul Arcului de Triumf de pe Șoseaua Kiseleff”.
Realizarea arenei n-a fost însă lipsită de probleme, mai cu seamă de ordin financiar. Se discutase chiar varianta abandonării proiectului: „Aflăm cu părere de răŭ că nu se va maǐ procede la construirea unuǐ velodrom pe șoseaua Kiseleff […] Nădăjduim însă că până la urmă tot se va găsi un consorțiu de capitaliștǐ, carǐ să reia planurile și să le ducă la bun sfârșit”, se menţiona într-un articol din „Revista sportivă” în martie 1896.
O soluție privind finanțarea proiectului a avut în vedere implicarea și a altor investitori privați, Cazzavillan cerând ajutor în luna iunie: „Trebuind a face o pistă de lemn la Velodromul român, Șoseaua Kisselef, reondul al II-lea, doritoriǐ a lua în întreprindere această lucrare sunt rugați a se adresa cât de curênd la administrația ziarului Universul, unde pot vedea planul și’și pot face ofertele”.
Cu toate dificultățile, construcția velodromului a fost în cele din urmă finalizată, costurile totale însumând aproximativ 100.000 de lei. Inaugurarea, preconizată a avea loc pe 8 septembrie, a fost mutată pe data de 14, iar „Universul” îşi ţinea cititorii în priză: „Peste 200 de oamenǐ lucrează necontenit în fiecare zi spre a termina până la acea dată toate lucrările”. Cronicarii erau mai degrabă pesimişti: „Cu toate că la Velodromul Român aŭ lucrat necontenit, chiar în fiecare Duminică, peste 200 de lucrătorǐ, e imposibil să fie isprăvit pentru a fi inaugurat Duminică. Pista este însă gata și maǐ mulțǐ velocipediștǐ, făcênd încercărǐ au rĕmas nespus de mulțumițǐ. Acum se lucrează la ridicarea tribunelor”.
Dar s-a reușit: Velodromul Român a fost inaugurat în ziua de 14 septembrie 1896 și, odată cu deschiderea lui, ciclismul și afacerile din jurul lui au luat şi ele startul.
„Totul calculat inginereşte şi executat în mod desăvârşit”
Construcția fusese realizată din lemn și dotată cu toate instalațiile și utilitățile necesare unei arene sportive moderne, după planurile inginerului Bianchi din Milano, directorul tehnic al „renumitului stabiliment ciclistic Prinetti Stucchi & Co.”. Execuția pistei, realizată sub coordonarea „talentatuluǐ constructor d. Brunetti, în urma ultimelor perfecționărǐ introduse în asemenea contrucțiunǐ, e aptă a permite alergătorilor o repeziciune de 60 km pe ceas”. „Vastele tribune construite în mod că fiecăreǐ persoane, printr’o singură privire iǐ este permis să îmbrățișeze imensul spațiŭ al Pisteǐ, sunt astfel încât pot încăpea un public fie el cât de numeros”, nota „Universul”.
Membru fondator al Federației Societăților de Sport din România (FSSR), avocatul George Costescu a notat în volumul Douăzeci și cinci de ani de viață sportivă în România: velodromul „era o lucrare de artă, fiind tot construit în lemn și având toate încăperile și instalațiile necesare unei asemenea construcții pur sportive; se asemăna velodromului de la Milano ca și concepție și executare, având urma de alergare într-o elipsă de 330 metri lungime cu o lăţime variind de la liniile plate de 6 metri la virajele de 9 metri – totul calculat inginereşte şi executat în mod desăvârşit”.
„Această arenă, care era una dintre cele mai frumoase podoabe a Capitalei noastre de-atunci, avea la fața dinspre «Șosea» o poartă monumentală de zid cu încăperi clădite lateral, o urmă eliptică de 330 metri lungime (măsurată «pe coardă»), cu viraje ridicate până la 7 metri înălțime din podium de scânduri cătrănite, lat de 6 metri pe liniile drepte și plane și de 9 metri în virajele ce erau mărginite cu pălimare de grinzi, cu cabine pentru cicliști și cu dușuri de apă; iar pentru tribunele cu locuri de stat, încăpătoare pentru aproape 4000 de spectatori”, se precizează în Anuarul Sporturilor. 1939-1940. Conform datelor identificate pe site-ul oficial al Federaţiei Române de Ciciclism, velodromul măsura 333,33 metri și avea o lățime de 6 metri.
Cursele din ziua inaugurării
În data de 14 septembrie 1986, cu începere de la ora „3 p.m. precis”, urmau să fie organizate mai multe curse cicliste, sub numele de „Alergări Naționale” (în realitate, cursele au început la ora 15:30). Prețul biletelor a fost de 20 de lei la lojă, 3 lei în stalul 1 și 2 lei în stalul 2, 1 leu în spațiul din interiorul pistei ovale, unde spectatorii stăteau în picioare, și 50 de bani la galerie.
Întrecerile erau promovate prin intermediul ziarului „Universul”, biletele putând fi cumpărate de la sediul administrației ziarului, din strada Brezoianu nr. 11 și din Calea Victoriei nr. 102, de la ziarul „L’Indépendance Roumaine” sau de la sediul velodromului, în ziua cursei. Concurenții se puteau înscrie la curse la sediul administrației ziarului „Universul”. Organizatorii ofereau spectatorilor muzică de fanfară și transport gratuit pe distanța Piața Sf. Gheorghe – Piața Victoriei. Ulterior, prețurile au fost modificate, pentru locurile de la lojă oferindu-se și varianta de 15 lei.
„Înștiințăm pe toate persoanele carǐ doresc să asiste la marile alergărǐ de azǐ, duminică de la VELODROMUL ROMÂN, de pe șoseaua Kiseleff, rondul al II-lea, că va fi un serviciŭ regulat de tramcare, de la sft. Gheorghe și de la capul Caleǐ Victoria. Taxa de la sft.Gheorghe este de 40 banǐ și de la capul Poduluǐ 20 banǐ. Începutul la orele 3 și jum. p.m.”
Ştiaţi că Ştefan Luchian „a fost câtva timp un temut concurent biciclist”?
La primele curse au participat nume cunoscute ale sportului cu pedale de atunci: Jean Mihăescu și Dimitrie Vlădoianu, campioni ai României, E. Montezzi, „trecut de curând la profesionalǐ”, C. Cantilli (ciclist pasionat, cicloturist de cursă lungă, scriitor, director de ziar), Alois Pucher (printre primii sportivi cicliști români al căror nume a depășit granițele țării, concurent la titlul de fondator al primei școli de biciclete din România) şi Ștefan Luchian. Chiar el, pictorul.
„Luchian a fost câtva timp un temut concurent biciclist. Celebritatea îi era disputată de un singur velocipedist, Dumitrescu, un mare pasionat de velocipedie, profesor de scrimă și as. […] Ștefan Luchian pedala pe un vehicul cu o roată mare și alta mai mică, pe aleea de la Șosea, anume rezervată noului sport adoptat curând și de demimondenele Bucureștiului, protagonista fiind renumita «Mița biciclista»...”
Cea mai așteptată a fost cursa națională de biciclete, cursă de fond pe distanța de 15.000 de metri, în 45 de tururi, dotată cu premiul I ‒ 300 de lei, premiul II ‒ 125 de lei și premiul III ‒ 75 de lei. Au participat C. Cantilli, A. Pucher, Dim. Vlădoianu și A. Ariton („Cantilli e bun fondist, Pucher are viteța la ultimul ocol și Vlădoyanu e cel mai slab, căcǐ dacă cursele ar fi fost conduse cu o maǐ mare iuțélă ar fi fost de sigur dublat”). Cursa a fost câștigată de Vlădoianu, urmat de Pucher. Cantilli și Ariton au abandonat „deoarece lǐ s’aŭ rupt mașinele în timpul alergăriǐ”.
Totalul premiilor oferite a fost de 1.400 de lei.
Premieră: întreceri cicliste cu participare internaţională
Cu ocazia desfășurării curselor de a doua zi, 15 septembrie, trebuie consemnată organizarea pentru prima oară în România a întrecerilor cicliste cu participare internațională: „Mâine Duminică, vor avea loc marǐ alergărǐ internaționale. Maǐ mulți cicliștǐ, carǐ aŭ avut marǐ succese pe pistele din strĕinătate, s’aŭ înscris la aceste curse, unicele până acum în țara noastră. La această alergare, care va avea loc tot la orele 3 p.m., se vor împărți premiǐ în sumă de leǐ 1075”, notează „Universul”.
(...)
Fragmentul face parte dintr-un text publicat în numărul 288 al revistei „Historia” (revista:288), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 ianuarie - 14 februarie, și în format digital pe platforma paydemic.
FOTO: ARHIVA ADRIAN HUBCA, WIKIMEDIA COMMONS, CABINETUL DE STAMPE AL BIBLIOTECII ACADEMIEI ROMÂNE
