ÔÇ×By the rivers of Babylon, there we sat downÔÇŁ  Distrugerea Ierusalimului, deportarea evreilor ┼či geopolitica Orientului Mijlociu ├«n antichitate jpeg

ÔÇ×By the rivers of Babylon, there we sat downÔÇŁ. Distrugerea Ierusalimului, deportarea evreilor ┼či geopolitica Orientului Mijlociu ├«n antichitate

­čôü Antichitate
Autor: Liviu Iancu

Pu┼úini sunt cei care nu au auzit refrenul ÔÇ×By the rivers of Babylon, there we sat downÔÇŁ, al trupei Boney M, care reproduce ├«nceputul Psalmului 137 din Biblie:ÔÇ×Pe malurile r├óului Babilonului, ┼čedeam jos ┼či pl├óngeam, c├ónd ne aduceam aminte de Sion.ÔÇŁ Dar la ce fac referire versurile at├ót de pline de durere, pe care le-am fredonat de at├ótea ori? Distrugerea Ierusalimului ┼či deportarea evreilor de c─âtre Nabucodonosor al II-lea, ├«mp─âratul Babilonului, reprezint─â f─âr─â doar ┼či poate un eveniment impresionant al istoriei Orientului Mijlociu la jum─âtatea mileniului I ├«.e.n. Biblia, t─âbli┼úele cu scriere cuneiform─â ┼či unele monumente egiptene ne spun peste veacuri c─â el a fost ├«ns─â doar unul dintre episoadele unei cr├óncene rivalit─â┼úi geopolitice. 

Prolog ÔÇô Levantul la sf├ór┼čitul epocii bronzului ┼či ├«nceputul epocii fierului

Teritoriul cuprins ├«ntre Eufrat ┼či mun┼úii Taurus la nord, Mediterana la vest, de┼čertul Arabiei la est ┼či peninsula Sinai ┼či de┼čertul Negev la sud, cunoscut ├«ncep├ónd cu Evul Mediu drept Levant, a fost din cele mai vechi timpuri ┼či p├ón─â ast─âzi un teren de confruntare al marilor puteri. Conflictele din zilele noastre din Siria, Liban, Israel sau Iordania nu ocup─â dec├ót ultimele file ale unei istorii constant s├óngeroase.

De pild─â, ├«n epoca bronzului, pentru mai bine de dou─â sute de ani, Levantul a f─âcut obiectul rivalit─â┼úii acerbe dintre Imperiul Hitti┼úilor, situat pe teritoriul de ast─âzi al Turciei, ┼či Egiptul unor faraoni precum Ramses al II-lea sau Akhenaton. Inamici┼úia dintre cei doi mari colo┼či a provocat confrunt─âri de mari propor┼úii ├«n regiune, cea mai cunoscut─â fiind b─ât─âlia de la Kadesh, din 1274 ├«.e.n., un adev─ârat Kursk-Orel al antichit─â┼úii, ├«n care locul tancurilor a fost luat de carele de lupt─â.

Migra┼úia ÔÇ×popoarelor m─âriiÔÇŁ ├«n jurul anului 1200 ├«.e.n. a provocat sl─âbirea ┼či chiar distrugerea marilor puteri rivale. Pe ruinele st─âp├ónirii egiptene ┼či hittite, dup─â dou─â veacuri ├«ntunecate ├«n care s-au produs numeroase deplas─âri de popula┼úie ┼či distrugeri, au r─âs─ârit treptat mici forma┼úiuni politice:a. regatele neo-hittite din Siria, precum Karkemi┼čul, Hamathul sau Damascul;b. cet─â┼úile feniciene din Libanul de ast─âzi ÔÇô Tyr, Sidon, Byblos, Arvad;c. cet─â┼úile-stat ale filistinilor de pe coasta sudic─â a Palestinei ÔÇô Gaza, A┼čdod, A┼čkelon, Ekron, Gaad;d. regatele lui Israel ┼či Iuda, apar┼úin├ónd evreilor, unite temporar ├«ntr-un singur stat ├«n vremea lui Saul, David ┼či Solomon;e. statele transiordaniene Ammon, Moab ┼či Edom.

harta 25 jpg jpeg
Harta celor două regate evreiești înainte de cucerire

Harta celor două regate evreiești înainte de cucerire

├Äntre anul 1000 ┼či cca. 730 ├«.e.n. nicio putere str─âin─â nu a intervenit ├«n Levant, toate aceste mici forma┼úiuni politice concur├ónd pentru preeminen┼ú─â, cu succese vremelnice, f─âr─â ca vreunul s─â se poat─â impune definitiv. Apoi, ├«n doar 30 de ani, Assyria (├«n nordul Irakului de ast─âzi, ├«n afara Levantului) a reu┼čit s─â le supun─â pe toate ├«n urma unor campanii fulger:unele s-au ├«nchinat regilor assyrieni, p─âstr├óndu-┼či autonomia, precum regatul lui Iuda, altele au fost distruse ca urmare a opozi┼úiei lor ┼či transformate ├«n provincii conduse de guvernatori assyrieni, ca regatul lui Israel. 

Mai mult, Imperiul Assyriei, care st─âp├ónea la acea vreme toat─â Mesopotamia ┼či o parte din Iran, ┼či-a extins ulterior domina┼úia chiar ┼či ├«n Delta Nilului, unde doisprezece dina┼čti locali recuno┼čteau suzeranitatea marelui rege assyrian. Pentru prima dat─â de la invazia ÔÇ×popoarelor m─âriiÔÇŁ, Orientul Mijlociu se afla sub conducere politic─â unic─â.

Pr─âbu┼čirea Assyriei ┼či ciocnirea titanilor ├«n Levant

├Än mod nea┼čteptat ├«ns─â, Assyria s-a pr─âbu┼čit fulger─âtor dup─â moartea celui mai mare rege al ei, Assurbanipal, survenit─â ├«n 631 ├«.e.n. Babylonia se revolt─â sub conducerea lui Nabopolassar, un ┼čef de trib al chaldeilor p├ón─â nu demult nomazi. Din podi┼čul iranian se revars─â asupra Assyriei cetele mezilor condu┼či de Cyaxares. Un influent general assyrian se ridic─â de asemenea ├«mpotriva regelui s─âu.

├Äntr-o ├«ncercare disperat─â de a se salva, Assyria se retrage din Levant, abandon├óndu-l Egiptului ren─âscut sub domnia unuia dintre cei doisprezece dina┼čti din Delt─â, Psammetichos I, ├«n schimbul sprijinului militar al acestuia. Degeaba ├«ns─â. Capitalele assyriene Kalhu, Assur ┼či Ninive sunt cucerite, pr─âdate ┼či distruse r├ónd pe r├ónd de mezi, care se retrag apoi ├«n Iran. Assyria este ├«ncorporat─â ├«n statul babylonian condus de Nabopolassar, vasalul ei p├ón─â nu demult. Un ultim centru de rezisten┼ú─â al assyrienilor r─âm├óne la Harran, pe cursul mijlociu al Eufratului.

Acesta este momentul care decide soarta Orientului Mijlociu pentru urm─âtorii 70 de ani. T├ón─ârul faraon Necho al II-lea, care luase locul tat─âlui s─âu Psammetichos, decide c─â ultimul bastion assyrian trebuie salvat cu orice pre┼ú, pentru a p─âstra pe Eufrat un stat-tampon ├«ntre posesiunile sale levantine ┼či agresivul imperiu babylonian, crescut pe ruinele Assyriei. Dar eforturile sale au fost inutile:Harranul este cucerit de babylonieni ├«n 610 ├«.e.n., iar ├«ncercarea egiptean─â de recucerire din anul urm─âtor, condus─â chiar de faraon, e┼čueaz─â. Assyria dispare pentru totdeauna, ├«n locul ei r─âm├ón├ónd un Imperiu Babylonian du┼čman de moarte al Egiptului. 

Arena în care se ciocnesc cei doi titani va fi chiar Levantul, cu consecinţe dramatice pentru regatul lui Iuda.

Regatul lui Iuda, ├«ntre Babilonia ┼či Egipt

Semnele nefaste pentru regatul lui Iuda, care ocupa ┼úinuturile deluroase de la vest de Marea Moart─â ┼či de r├óul Iordan p├ón─â la cet─â┼úile costale ale filistinilor, au ap─ârut imediat dup─â ce assyrienii au ├«nceput s─â se retrag─â. 

T├ón─ârul rege Iosia, ├«nsc─âunat ├«n 641 ├«.e.n., a reu┼čit s─â reformeze religia iudaic─â, ├«ndep─ârt├ónd idolii venera┼úi sub influen┼úa Assyria. Mai mult, a ├«ncercat s─â profite ┼či teritorial de retragerea assyrienilor, extinz├óndu-┼či domina┼úia spre coast─â ┼či spre nord. Biblia ├«i cinste┼čte memoria ca fiind un rege mare ┼či drept:ÔÇ×el a f─âcut ce este bine ├«naintea Domnului ┼či a umblat ├«n toat─â calea tat─âlui s─âu David;nu s-a ab─âtut de la ea nici la dreapta, nici la st├óngaÔÇŁ (2 Regi 22:2).

Ambi┼úia sa de a-┼či extinde regatul l-a costat ├«ns─â via┼úa. Atunci c├ónd m─âr┼č─âluia spre Harran spre a salva Assyria, faraonul Necho a poruncit ca Iosia s─â fie ucis, consider├óndu-l periculos pentru domina┼úia Egiptului asupra Levantului. 

Mai mult, la ├«ntoarcerea dup─â campania nereu┼čit─â de recucerire a Harranului, Necho l-a chemat la Riblah, ├«n Siria, pe fiul ┼či succesorul lui Iosia, Iehoahaz, ┼či l-a luat prizonier, chibzuind probabil c─â nu este de ├«ncredere, mai ales acum c├ónd r─âzboiul cu babylonienii pentru Levant p─ârea iminent. Pe tronul de la Ierusalim, faraonul l-a a┼čezat pe fratele vitreg al lui Iehoahaz, Ioiachim, un pro-egiptean veritabil. Iehoahaz a fost dus ├«n robie ├«n Egipt, de unde nu s-a mai ├«ntors niciodat─â.

Sor┼úii nu erau ├«ns─â favorabili nici Egiptului, nici pro-egipteanului Ioiachim. Patru ani mai t├órziu, ├«n 605 ├«.e.n., energicul prin┼ú mo┼čtenitor al Babiloniei, Nabu-kudurri-usur sau Nabucodonosor, ├«n forma greceasc─â a numelui s─âu, a reu┼čit s─â oblige armata egiptean─â de pe Eufrat s─â lupte ├«n condi┼úii strategice total nefavorabile. La Karkemi┼č (actualul Jerablus, unde ├«n zilele noastre sunt confrunt─âri ├«ntre Statul Islamic, turci ┼či kurzi), oastea egiptean─â, format─â ├«n mare parte din mercenari greci, fenicieni ┼či iudei, a┼ča cum indic─â at├ót descoperirile arheologice din regiune, c├ót ┼či profetul Ieremia, care aminte┼čte de ÔÇ×simbria┼čii ca ni┼čte vi┼úei ├«ngr─â┼ča┼úiÔÇŁ, a fost ├«nfr├ónt─â categoric de babilonieni. Nu mult dup─â aceea, Nabucodonosor ob┼úine o nou─â victorie r─âsun─âtoare, distrug├ónd ultimele r─âm─â┼či┼úe ale for┼úelor militare egiptene din Levant, aflate ├«n retragere. Cronica babylonian─â ├«nregistreaz─â sec:ÔÇ×trupele babiloniene i-a prins din urm─â ┼či i-a ├«nvins astfel ├«nc├ót niciun b─ârbat nu a sc─âpat ├«n ┼úara sa.ÔÇŁ

captu jpg jpeg
Capturarea ╚Öi distrugerea Ierusalimului de c─âtre Nabucodonosor ÔÇô pictur─â spaniol─â realizat─â de Juan de la Corte (1580 - 1663)

Capturarea ╚Öi distrugerea Ierusalimului de c─âtre Nabucodonosor ÔÇô pictur─â spaniol─â realizat─â de Juan de la Corte (1580-1663)

├Än doar doi ani dup─â cele dou─â victorii categorice, ├«ntregul Levant se supunea lui Nabucodonosor, urcat ├«ntre timp pe tron, al doilea rege din istoria milenar─â a Babiloniei care s─â poarte acest nume. ├Än afara Egiptului, doar ora┼čul filistin A┼čkelon a ├«ndr─âznit s─â se ├«mpotriveasc─â, fiind ├«ns─â ras de pe fa┼úa p─âm├óntului. Cu toate preferin┼úele sale egiptene, Ioiachim s-a ├«nchinat ├«mp─âratului Babilonului.

Din acest moment, ├«ntreaga istorie a regiunii a stat sub semnul ├«ncerc─ârilor lui Nabucodonosor de a-┼či ├«nt─âri st─âp├ónirea ├«n Levant ┼či de a invada Egiptul, pentru a-l lichida, ├«n timp ce preocuparea faraonilor a fost aceea de a submina domina┼úia babilonian─â ├«n Palestina, Liban ┼či Siria. Regatul lui Iuda a c─âzut victim─â ├«ncle┼čt─ârii dintre cele dou─â puteri.

Prima c─âdere a Ierusalimului ┼či primii zece mii de deporta┼úi

├Änst─âp├ónit asupra Levantului, Nabucodonosor a ├«ncercat s─â invadeze Egiptul ├«n iarna anilor 601-600 ├«.e.n., dar oastea ref─âcut─â a faraonului Necho, asistat─â acum ┼či de o flot─â impresionant─â construit─â de greci ┼či de fenicieni, a respins invazia babilonian─â ├«n apropiere de Suez (Herodot 2.159). ÔÇ×├Än lupt─â deschis─â s-au lovit piept ├«n piept ┼či mare pierzanie ┼či-au f─âcut unul altuiaÔÇŁ, spune cronica babilonian─â despre cei doi conduc─âtori, continu├ónd mai apoi:ÔÇ×Regele Akkadului ┼či trupele sale s-au retras ┼či s-au ├«ntors la Babilon.ÔÇŁ 

Imediat, dina┼čtii din Levant, printre care ┼či regele lui Iuda, au ├«nceput s─â unelteasc─â. Ioiachim, imprudent, a sistat chiar plata tributului c─âtre Babilonia. Graba lui a fost ├«ns─â aspru pedepsit─â:armata babilonian─â s-a ref─âcut mult mai repede dec├ót se a┼čtepta Ioiachim, ┼či, total surprinz─âtor pentru regele lui Iuda, faraonul Egiptului nu a ie┼čit din ┼úara sa pentru a-i sprijini pe r─âscula┼úi. 

Ierusalimul a fost degrab─â ├«mpresurat, iar r─âzvr─âtirea lui Ioiachim, mort ├«naintea de sosirea babilonienilor, a fost pl─âtit─â de fiul s─âu, Ioiachin. El s-a predat asediatorilor pe 2 martie 598 ├«.e.n., a┼ča cum ne informeaz─â cronica babilonian─â, ┼či a fost dus ├«mpreun─â cu mama lui, cu slujitorii, c─âpeteniile ┼či dreg─âtorii s─âi la Ierusalim (2 Regi 24:12). Nabucodonosor nu s-a mul┼úumit ├«ns─â ca Necho, alt─âdat─â, s─â ├«l ia ├«n robie doar pe rege ┼či pe apropia┼úii s─âi. Al─âturi de Ioiachin, la Babilon au fost deporta┼úi nu mai pu┼úin de zece mii de oameni din Ierusalim, ÔÇ×toate c─âpeteniile ┼či to┼úi oamenii viteji ... cu to┼úi teslarii ┼či ferarii:n-a mai r─âmas dec├ót poporul s─ârac al ┼ú─âriiÔÇŁ, iar toate bog─â┼úiile templului au fost pr─âdate (2 Regi 24:13-14). Num─ârul deporta┼úilor era unul impresionant pentru acea vreme, ├«n care ├«ntreaga popula┼úie a regatului lui Iuda a fost estimat─â la 150.000 de persoane.

O confirmare nea┼čteptat─â a deport─ârii a venit chiar de la Babilon, unde arheologii germani, s─âp├ónd ├«ntre 1899 ┼či 1917 palatul lui Nabucodonosor, au descoperit o arhiv─â a ra┼úiilor de ulei ├«mp─âr┼úite de st─âp├ónire solda┼úilor, servitorilor ┼či prizonierilor. Nu mic─â a fost mirarea asirologului german Ernst Weidner c├ónd, printre beneficiarii ra┼úiilor de ulei din 592 ├«.e.n., i-a descoperit pe Jau-kinu, regele ┼ú─ârii Jahudu ÔÇô Ioiachin, regele ┼ú─ârii lui Iuda, ┼či pe cei cinci fii ai acestuia.

Prin spoliere ┼či prin ├«nl─âturarea elitei iudaice, Nabucodonosor spera s─â ├«ngenuncheze rezisten┼úa evreilor, a┼ča cum au sperat ┼či al┼úi despo┼úi de-a lungul istoriei cu alte popoare, martori t─âcu┼úi fiind de pild─â groapa comun─â de la Katyn sau p─âdurile Siberiei. ┼×i, la fel ca de at├ótea ori ├«n istorie, ├«mp─âratul Babilonului a sperat s─â ├«┼či asigure lini┼čtea ├«n ┼úara lui Iuda urc├ónd pe tron un rege favorabil sie┼či, din dinastia domnitoare la Ierusalim, cobor├ótoare din marele David:pe Eliakim, redenumit Zedekiah, unchiul deportatului Ioiachin ┼či fratele fo┼čtilor regi Iehoahaz ┼či Ioiachim.

A doua c─âdere a Ierusalimului ┼či marea deportare

Planurile lui Nabucodonosor al II-lea nu s-au ├«mplinit. ├Än ciuda avertismentelor repetate ale profetului Ieremia, care ├«n┼úelesese c─â balan┼úa de putere ├«n Orientul Mijlociu ├«nclina ├«n favoarea Babiloniei, Zedekiah a ├«nceput s─â comploteze ├«mpotriva st─âp├ónului s─âu, fiind ├«ncurajat de izb├ónzile faraonului Psammetichos al II-lea ├«mpotriva Etiopiei ┼či probabil de promisiunile de sprijin ale acestuia, dar ┼či de problemele cu care se confrunta Nabucodonosor al II-lea ├«n alte p─âr┼úi ale imperiului. 

Nu doar Zedekiah spera la respingerea babilonienilor dincolo de Eufrat, ci ┼či ceilal┼úi regi ai Levantului, din Fenicia p├ón─â dincolo de Iordan ┼či de Marea Moart─â, ├«n Ammon ┼či Moab, care ┼či-au trimis cu to┼úii emisarii la Ierusalim pentru a urzi revolta ├«mpotriva lui Nabucodonosor al II-lea ├«nc─â din 593 ├«.e.n (Ieremia 27:3)

Nu se ┼čtie exact c├ónd a izbucnit revolta, deoarece cronica babilonian─â se ├«ntrerupe tocmai acum, iar Biblia nu ofer─â informa┼úii de ajutor. Cert este c─â ├«n 589 sau 588 ├«.e.n., armata babilonian─â a plecat spre Ierusalim, pe care l-a asediat timp de doi ani. ├Än pofida ├«ncerc─ârilor faraonului Apries (Hophra ├«n Biblie) de a ├«nl─âtura ├«mpresurarea babilonian─â, asediul a continuat neab─âtut p├ón─â la capitularea capitalei iudaice, ├«n 587 sau 586 ├«.e.n., survenit─â ├«n urma spargerii zidurilor.

De aceast─â dat─â, babilonienii au fost necru┼ú─âtori. Fiii lui Zedekiah au fost uci┼či ├«n fa┼úa p─ârintelui lor, care a fost apoi orbit ┼či dus ├«n captivitate la Babilon. Preo┼úii templului din Ierusalim, care instigaser─â la lupt─â spun├ónd c─â Dumnezeu nu ├«┼či va abandona ora┼čul, au fost la r├óndul lor executa┼úi, iar templul a fost distrus din temelii. ├Äntreg ora┼čul a fost d─âr├ómat, iar cea mai mare parte a locuitorilor lui, un num─âr neprecizat de aceast─â dat─â, au fost du┼či ├«n robie la Babilon.

Iuda ┼či iudeii ├«n timpul deport─ârii

Mult─â vreme s-a crezut c─â cea mai mare parte a iudeilor a fost deportat─â ┼či c─â regatul lui Iuda a r─âmas o ┼úar─â aproape pustie. Cercet─ârile recente asupra Bibliei, dar mai ales s─âp─âturile arheologice, au demonstrat ├«ns─â c─â doar Ierusalimul a avut serios de suferit:nordul Iudeei, ├«n ┼úinutul tribului lui Beniamin, precum ┼či unele zone din sud, din jurul Bethleemului, nu au fost afectate aproape deloc de ac┼úiunile babiloniene. 

Este drept c─â Nabucodonosor al II-lea fusese probabil exasperat de repetatele revolte ┼či c─â, spre deosebire de prima parte a domniei sale, adoptase o nou─â strategie:aceea de eradicare a regatelor autonome din Levant, ai c─âror regi din vechi dinastii locale complotau invariabil cu faraonul Egiptului. Dar planurile ├«mp─âratului babilonian prevedeau ├«nlocuirea regatelor cu provincii conduse de guvernatori locali, superviza┼úi de func┼úionari ┼či militari din Babilon. Astfel, ├«n locul regatului lui Iuda a r─âmas o provincie cu centrul la Mizpah, ├«n nordul ┼ú─ârii, ├«n mod considerabil sl─âbit─â de distrugerea Ierusalimului ┼či de infiltr─ârile de seminomazi arabi din sud, dar tocmai din aceast─â cauz─â fidel─â Babilonului.

imagiii jpg jpeg

Despre evreii deporta┼úi la Babilon se cunosc ┼či mai pu┼úine dec├ót despre cei r─âma┼či ├«n ┼úara lui Iuda, dar probabil imaginea p─âstrat─â ├«n cartea biblic─â a lui Daniel, care aminte┼čte deopotriv─â prigoniri ┼či oportunit─â┼úi de avansare, pare s─â fie realist─â. Documentele babiloniene din arhivele publice ┼či private, multe nepublicate deocamdat─â, vor putea aduce ├«n viitor mai mult─â lumin─â asupra vie┼úii evreilor deporta┼úi ├«n Babilonia. P├ón─â acum, ele au relevat existen┼úa ├«n Mesopotamia a unui sat al iudeilor ÔÇô Al Yahudu ┼či mai multe contracte ├«ncheiate de ace┼čtia ├«ntre ei, dar ┼či cu babilonieni. Imaginea cumplit─â de jale descris─â ├«n Psalmul 137 trebuie f─âr─â doar ┼či poate ┼či nuan┼úat─â, evreii urm├ónd sfaturile profetului Ieremia de a se adapta traiului din Babilonia, f─âr─â a uita totu┼či de ┼úara lor.

Epilog

R─âzboaiele dintre Babilonia ┼či Egipt au mai continuat o vreme, Nabucodonosor al II-lea av├ónd ├«nc─â o tentativ─â de invazie a ┼ú─ârii faraonilor, la b─âtr├óne┼úe, ├«n 568/567 ├«.e.n. Dup─â moartea sa din 562 ├«.e.n., conflictul dintre cele dou─â superputeri se stinge, ba chiar mai t├órziu se pare c─â fac front comun ├«n fa┼úa unui nou pericol:Imperiul Persan. 

Cyrus, marele rege al per┼čilor, cucere┼čte ├«n 539 ├«.e.n. Babilonul, iar fiul s─âu, Cambyses, ocup─â 14 ani mai t├órziu Egiptul. Este vremea ├«n care iudeii ├«ncep s─â se ├«ntoarc─â ├«n ┼úara lor, ipotetica lor for┼ú─â de rezisten┼ú─â nemaiav├ónd nicio valoare ├«ntr-un Orient Mijlociu cu o situa┼úie geopolitic─â total schimbat─â. 

Experien┼úa traumatizant─â a exilului a r─âmas totu┼či definitorie pentru cultura ebraic─â, devenind un reper important ┼či adeseori reactualizat ├«n con┼čtiin┼úa colectiv─â sub impresia unor noi ┼či noi evenimente tragice:distrugerea templului de c─âtre romani, prigonirile din partea cre┼čtinilor ┼či musulmanilor ├«n Evul Mediu, Holocaustul ├«n epoca contemporan─â.

Bibliografie:

Lipschits, Oded, The Fall and Rise of Jerusalem:Judah Under Babylonian Rule, Winona Lake, Eisenbrauns, 2005.

NaÔÇÖaman, Nadav, ÔÇ×The Kingdom of Judah under JosiahÔÇŁ, ├«n Tel Aviv, nr. 18, 1991, 3-71.

Stern, Ephraim, Archaeology of the Land of the Bible, Volume II:The Assyrian, Babylonian and Persian Periods, 732-332 BCE, New York, Doubleday, 2001.

Weidner, Ernst, ÔÇ×Jojachin, K├Ânig von Juda, in babylonischen KeilschrifttextenÔÇŁ, ├«n Me╠ülanges syriens offerts a╠Ç monsieur Rene╠ü Dussaud:secre╠ütaire perpe╠ütuel de l'Acade╠ümie des inscriptions et belles-lettres, vol. II, Paris, P. Geuthner, 1939, 923-935, pls. I-V.

Wiseman, D.J., Chronicles of Chaldean Kings (626-556 B.C.) in the British Museum, Londra, The Trustees of the British Museum, 1956.