Bucovină, dulce Bucovină   cum a ajuns să fie rupt din trupul Moldovei chiar locul de naștere al acesteia jpeg

Bucovină, dulce Bucovină - cum a ajuns să fie rupt din trupul Moldovei chiar locul de naștere al acesteia

ÔÇ×Astfel totdeauna c├ónd g├óndesc la tine,  

Sufletul mi-apas─â nouri de suspine,

Bucovina mea!ÔÇŁ

Mihai Eminescu

 ├Än imaginarul colectiv rom├ónesc actual, Bucovina pare adeseori a fi perceput─â ÔÇ×la pachetÔÇŁ cu cealalt─â victim─â a silniciilor ruse╚Öti, Basarabia, fapt evident incorect ╚Öi profund nedrept. Coinciden╚Ťa de traseu istoric a celor dou─â provincii rom├óne╚Öti de dup─â iunie 1940 a f─âcut s─â se nasc─â aceast─â gre╚Öit─â percep╚Ťie, uit├óndu-se faptul c─â Bucovina a fost obiectul unui rapt la fel de odios ca cel al Basarabiei din 1812, petrecut ├«ns─â cu 37 de ani ├«nainte, ├«n favoarea celeilalte mari puteri cre╚Ötine, limitrof─â Principatelor Rom├óne╚Öti, Imperiul Habsburgic. 

Bucovina, leag─ânul Moldovei istorice 

Moldova de Sus cu ╚Ťinuturile Sucevei ╚Öi Cern─âu╚Ťiului a reprezentat ├«nc─â de la ├«nceputul statalit─â╚Ťii moldovene (1359) nucleul noului voievodat. Aici vor fi primele capitale ale ╚Ť─ârii (Siret, Suceava), aici, la R─âd─âu╚Ťi, va fi necropola primilor Mu╚Öatini ╚Öi tot aici vor fi ctitorite acele unice podoabe de cultur─â ╚Öi art─â: m├ón─âstirile bucovinene, prinosul de credin╚Ť─â ╚Öi iubire de ╚Ťar─â adus de c─âtre un Alexandru cel Bun, ╚śtefan cel Mare sau Petru Rare╚Ö.

Istoriografia rus─â ╚Öi ucrainean─â vor sus╚Ťine f─âr─â niciun fel de dovezi concludente, dar cu un evident interes politic, c─â Bucovina ar fi f─âcut parte ├«n veacurile XI-XII din statul medieval kievean, iar mai apoi, dup─â destr─âmarea Rusiei kieveane, din cnezatul Haliciului. De aici decurge concluzia istoricilor ru╚Öi ╚Öi ucrainieni, transforma╚Ťi ├«n politruci de ocazie, c─â drepturile Rusiei (├«n subsidiar ale Ucrainei) se bazeaz─â pe un pretins drept istoric, invocat de altfel ╚Öi de Austria habsburgic─â la 1775, c├ónd, dup─â prima ├«mp─âr╚Ťire a Poloniei (├«n urma c─âreia ob╚Ťinuser─â fostul teritoriu al cnezatului Haliciului), au cerut Bucovina ├«n virtutea acelora╚Öi preten╚Ťii istorice. Pentru un autor ucrainean, c─âruia din decen╚Ť─â nu-i pomenim numele, dar la care entuziasmul patriotard dep─â╚Öe╚Öte cu mult canoanele probit─â╚Ťii ╚Ötiin╚Ťifice, Moldova a f─âcut parte ├«n ├«ntregime din Rusia kieveana, apoi din principatul Haliciului, care se ├«ntindea p├ón─â la Dun─âre. Chiar Gala╚Ťiul ar fi fost micul Halici (!!!).

├Än sf├ór╚Öit, pe acela╚Öi t─âr├óm al abera╚Ťiilor ╚Ötiin╚Ťifice, ne ├«nt├ólnim cu vechiul nostru ÔÇ×prietenÔÇŁ Rossler, autorul teoriei imigra╚Ťioniste, care afirma nici mai mult, nici mai pu┼úin c─â Bucovina este leag─ânul poporului ucrainean ╚Öi c─â rom├ónizarea ucrainienilor s-a produs prin afluxul necontenit al rom├ónilor din Transilvania, ajun╚Öi acolo din sudul Dun─ârii (!!!). Mai mult, nu lipsesc afirma╚Ťii potrivit c─ârora celebrele m├ón─âstiri Vorone╚Ť, Humor, Arbore, Sucevi╚Ťa, cu splendidele lor fresce, ar fi opera ucrainienilor. ├Än realitate, ÔÇ×studiul detaliat al datelor de geografie istoric─â din cronicele ruse╚Öti arat─â c─â hotarele Rusiei haliciene nu dep─â╚Öeau la sud Usita ╚Öi Kucelminul, neincluz├ónd deci Moldova, ╚Öi c─â au r─âmas aproape neschimbate p├ón─â la integrarea Haliciului ├«n regatul polonez la mijlocul secolului al XIV-lea. O ocupare de c─âtre Halici a zonelor de c├ómpie nord-dun─âreane era cu totul exclus─â, fiind cunoscut c─â acestea intraser─â sub controlul politic al cumanilor, care le foloseau ca baze de atac ├«mpotriva Bizan╚Ťului ╚Öi UngarieiÔÇŁ (Victor Spinei).

Ulterior, cei 416 ani (1359-1775) de stabilitate statal─â a Moldovei de Sus ╚Öi de prezen╚Ť─â majoritar─â a popula╚Ťiei rom├óne╚Öti reprezint─â argumentele incontestabile ale faptului c─â, istorice╚Öte, Bucovina apar╚Ťine Rom├óniei. Drept urmare, ideea de a vorbi despre dou─â entit─â╚Ťi separate, Moldova ╚Öi Bucovina, este aberant─â, destinul ambelor confund├óndu-se practic p├ón─â ├«n 1775. C├ót prive╚Öte hotarele Bucovinei istorice ele sunt: Ceremus, Colacin ╚Öi Nistru. Despre Ceremus ne aminte╚Öte chiar Ion Neculce cum a fost statornicit acest hotar cu prilejul ├«n╚Ťelegerii dintre regele Poloniei ╚Öi logofatul Tautul, c├ónd acesta a fost ÔÇ×d─âruitÔÇŁ cu ╚Öase sate. ╚śi mai important este actul ├«ncheiat la 14 octombrie 1703 ├«ntre reprezentan╚Ťii Poloniei ╚Öi ai Por╚Ťii, ├«n calitate de putere suzeran─â a Moldovei, ├«n care partea polona declara: ÔÇ×Inter nos et Valachiam ipse Deus flumine Tyra dislimitavitÔÇŁ (├Äntre noi ╚Öi Moldova ├Änsu╚Öi Dumnezeu a pus grani╚Ť─â fluviul Nistru). Concluzia o vom trage ├«mpreuna cu... ├«mp─âratul Franz-Iosif al Austriei, care ├«ntr-o diplom─â din 9 decembrie 1862, adresat─â popula╚Ťiei Bucovinei afirma r─âspicat: ÔÇ×Ca parte din Dacia veche, ╚Ťara aceasta, Bucovina, se num─âra sub st─âp├ónirea domnilor Moldovei la a╚Öa-numita ┬ź╚Üar─â de Jos┬╗, mai t├órziu se numia ┬źArboroasa┬╗, ┬źPlonina┬╗ ╚Öi pe urma ┬źBucovina┬╗, dup─â p─âdurea de fagi dintre Cern─âu╚Ťi ╚Öi Vijni╚Ťa [...] sub eroul ╚śtefan cel Mare, la un m─âre╚Ť renume, pe care o dovedesc ╚Öi ast─âzi numeroasele biserici ╚Öi m├ón─âstiri ca Putna, Volov─â╚Ť, R─âd─âu╚Ťi, Suceava, Solca, Moldovi╚Ťa, Sucevi╚Ťa, Dragomirna, Prisaca ╚Öi altele mai multeÔÇŁ.

  Nori negri deasupra Moldovei  

Asediul Vienei (1683) reprezint─â momentul de maxim─â expansiune a Imperiului Otoman ├«n Europa, iar ├«nfr├óngerea suferit─â de marele vizir Kara-Mustafa sub zidurile capitalei habsburgice marcheaz─â apari╚Ťia a╚Öa-zisei ÔÇ×probleme orientaleÔÇŁ, de fapt succesiunea pentru imensele teritorii de╚Ťinute de turci ├«n sud-estul european ╚Öi nu numai. Ini╚Ťial, Austria imperial─â p─ârea a fi favorit─â la preluarea celei mai mare p─âr╚Ťi a mo╚Ötenirii r─âmase de pe urma ÔÇ×bolnavului EuropeiÔÇŁ, cum ├«ncepe s─â fie din ce ├«n ce mai des apreciat─â Sublima Poarta. ├Än urma p─âcii de la Karlowitz (1699), Habsburgii ocup─â Ungaria, Slovacia ╚Öi Transilvania, iar dup─â un nou r─âzboi victorios (1716-1718), imperialii ob╚Ťin la Passarowitz (1718) nordul Serbiei, Banatul ╚Öi Oltenia. Vor fi ├«ns─â ultimele achizi╚Ťii majore ale Vienei ├«n spa╚Ťiul dun─ârean, pierdute ╚Öi acelea (cu excep╚Ťia Banatului) prin pacea de la Belgrad (1739), consecutiv─â unui alt conflict austro-turc. P├ón─â la congresul de la Berlin (1878), c├ónd Austro-Ungaria prime╚Öte administrarea Bosniei ╚Öi Her╚Ťegovinei, anexate imperiului ├«n 1908, Viena va fi mult mai interesat─â de stoparea av├óntului rusesc spre Str├ómtori ╚Öi vechiul Bizan╚Ť dec├ót de noi c├ó╚Ötiguri teritoriale ├«n zon─â.

image

Primele ini╚Ťiative ale ╚Ťarului Petru cel Mare (1682-1725) spre valorificarea statutului Moscovei de cea de-a treia Rom─â, urma╚Öa legitim─â a Bizan╚Ťului ortodox, nu sunt ├«ncununate de succes. De╚Öi primul r─âzboi ruso-turc (1695-1700) se soldeaz─â cu ocuparea Azovului ╚Öi Taganrogului de c─âtre ru╚Öi, cel de-al doilea conflict (1710-1711), printre ai c─ârui protogani╚Öti s-a num─ârat ╚Öi Dimitrie Cantemir, se ├«ncheie cu ├«nfr├óngerea de la St─ânile╚Öti, urmat─â de pacea de la Vadul Hu╚Öilor (23 iulie 1711) prin care Rusia retrocedeaz─â Azovul, se oblig─â s─â nu se amestece ├«n treburile interne ale Hanatului Crimeii ╚Öi Poloniei ╚Öi s─â demoleze o serie de fort─âre╚Ťe. Un nou r─âzboi austro-ruso-turc (1736-1739) conserv─â posesiunile ╚Öi influen╚Ťa otoman─â ├«n zona de nord a M─ârii Negre, permi╚Ť├ónd totu╚Öi ru╚Öilor s─â-╚Öi construiasc─â o cetate pe Don, dar interzic├ónd accesul marinei comerciale moscovite ├«n Marea Azov ╚Öi Marea Neagr─â. ├Äns─â, ├«n a doua jum─âtate a veacului, benefiicind de efectele reformelor lui Petru I ╚Öi sub impulsul ambi╚Ťioasei ╚Ťarine Ecaterina a II-a (1762-1796), Rusia pare decis─â s─â tran╚Öeze definitiv ├«n favoarea ei, soarta ÔÇ×omului bolnavÔÇŁ al Europei.

image

Dac─â Austria ╚Öi Rusia, c─ârora li se va ad─âuga ├«n cur├ónd ╚Öi Prusia lui Frederic cel Mare (1740-1786), sunt puterile ce vin din urm─â, energice ╚Öi agresive, victimele istorice ale epocii sunt alte trei for╚Ťe, aflate ├«ntr-un accentuat declin, dup─â ce ├«╚Öi tr─âiser─â clipele lor de m─âre╚Ťie ├«n urm─â cu un veac sau dou─â: Polonia, Suedia ╚Öi Imperiul Otoman. Suedia ├«╚Öi pierduse statutul de mare putere ├«n urma tratatului de la Nystadt (1721) prin care ceda Rusiei, Estonia, Livonia ╚Öi o parte din Carelia. ├Än urma acestui succes, Petru cel Mare prime╚Öte din partea Senatului titlul de ├«mp─ârat, Rusia fiind proclamat─â oficial imperiu. Imperiul Otoman, de╚Öi pierduse ├«n ultimii ani ai veacului al XVII-lea ╚Öi ├«n prima jum─âtate a veacului al XVIII-lea ├«ntinse teritorii, se dovedea totu╚Öi o nuc─â greu de spart, victoria de la St─ânile╚Öti ╚Öi pacea de la Belgrad dovedind c─â otomanii mai au resurse s─â reziste ╚Öi s─â ├«mpiedice accesul puterilor cre╚Ötine ├«n Balcani. R─âm├ónea Polonia, un stat mare, av├ónd aproape un milion de kilometri p─âtra╚Ťi, dar aflat ├«ntr-o stare de endemic─â anarhie, provocat─â ├«n plan intern de acel total ineficient sistem al ÔÇ×liberumului vetoÔÇŁ ÔÇô prevedere prin care dac─â un singur deputat din Seim se opunea unei hot─âr├óri, aceea c─âdea ÔÇô ╚Öi ├«n plan extern de intrigile ├«ntre╚Ťinute cu abilitate de Moscova, Berlin ╚Öi Viena. Conflictul ruso-turc (1768-1774), jalonat de succesele cov├ór╚Öitoare ale armatelor ╚Ťariste, a alimentat temerile Austriei, dar ╚Öi ale Angliei, privitoare la expansiunea ne├«ngr─âdit─â a Moscovei spre Str├ómtori. ├Än aceste condi╚Ťii, Frederic cel Mare, regele Prusiei, propune mai ├«nt├ói Mariei-Tereza, ├«mp─âr─âteasa Austriei, ulterior ╚Öi ╚Ťarinei Ecaterina a II-a, ├«mp─âr╚Ťirea Poloniei, ca mijloc de compensare pentru eventualele renun╚Ť─âri f─âcute de c─âtre cele dou─â puteri ├«n Balcani. ÔÇ×Cum Rusia nu se putea aventura ├«ntr-o campanie balcanic─â av├ónd ├«n spate ╚Öi ├«n flanc o Polonie apt─â de o eventual─â ripost─â, fie ea ╚Öi debil─â, destinul ei era prefiguratÔÇŁ (Leonid Boicu). Negocierile dintre cele trei puteri absolutiste, Prusia, Austria ╚Öi Rusia, s-au concretizat cu acordul din 25 iulie 1772, prin care Imperiul Habsburgic ob╚Ťinea o suprafa╚Ť─â de 83.000 de km2, dens populat─â ╚Öi cu multe bog─â╚Ťii subterane, Frederic lua 36.000 de km2 printre care ╚Öi gurile Vistulei, excep╚Ťionale din punct de vedere comercial, iar Rusia acapara un teritoriu de 93.000 de km2. ÔÇ×Istoriografia european─â a condamnat actul din 1772, dar unii autori, cu toate c─â-l consider─â o ac╚Ťiune dintre cele mai odioase ale politicii marilor puteri ├«n veacul al XVIII-lea, caut─â s─â justifice prezen╚Ťa Imperiului Habsburgic la ├«mp─âr╚Ťirea Poloniei prin faptul c─â Viena nu putea admite o extindere a Rusiei ╚Öi Prusiei ╚Öi, ├«n consecin╚Ť─â, participarea ei al─âturi de celelalte dou─â state ar fi reprezentat un act logicÔÇŁ (Nicolae Ciachir). ├Änsemn─âtatea primei ├«mp─âr╚Ťirii a Poloniei (vor mai urma dou─â, ├«n 1793 ╚Öi 1795) pentru destinul ulterior al Bucovinei este esen╚Ťial─â, deoarece valoarea de ├«ntrebuin╚Ťare a col╚Ťului nord-vestic al Moldovei va cre╚Öte ├«n ochii Vienei, ca teritoriu ce f─âcea mai lesnicioas─â legatura dintre Transilvania ╚Öi nou alipita Gali╚Ťie.

De╚Öi istoriografia austriac─â folose╚Öte pentru ├«nglobarea Bucovinei ├«n cadrul imperiului habsburgic termenii de ÔÇ×besitzergreifungÔÇŁ (luare ├«n st─âp├ónire) sau ÔÇ×vereinigungÔÇŁ (unire), ├«n realitate avem de-a face cu o anexare sau o r─âpire ├«n toat─â regula, ├«n dispre╚Ťul oric─âror norme de drept interna╚Ťional. Un rapt bazat pe falsuri, corup╚Ťie ╚Öi crim─â.

Bucovina, victima principiului echilibrului de for╚Ťe 

Succesele ru╚Öilor pe frontul antiotoman, ├«n b─ât─âliile terestre de la Larga ╚Öi Cahul (1770) ╚Öi cea naval─â de la Cesme din acela╚Öi an, maximizeaz─â preten╚Ťiile ╚Ťarinei ce vizau acum stabilirea grani╚Ťelor imperiului turcesc pe Dun─âre, fapt ce ├«nsemna practic intrarea Moldovei ╚Öi ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti ├«n sfera de influen╚Ť─â ruseasc─â. Acest lucru era inacceptabil pentru austrieci, deoarece ar fi ├«nsemnat practic blocarea pentru Imperiul Habsburgic a Dun─ârii de Jos ╚Öi ar fi oferit Rusiei drum deschis spre Constantinopol. Iosif al II-lea, viitorul ├«mp─ârat, declara de altfel c─â: ÔÇ×nici el, nici mama sa (├«mp─âr─âteasa Maria-Tereza, n.n.) nu vor accepta vreodat─â ca ru╚Öii s─â r─âm├ón─â ├«n posesia Moldovei ╚Öi ValahieiÔÇŁ. Nu doar diploma╚Ťia vienez─â era ├«ngrijorat─â de marile succese militare ruse╚Öti ╚Öi de posibilitatea colapsului Por╚Ťii Otomane, ci aproape toate marile puteri europene. Perspectiva expansiunii ne├«ngr─âdite a Rusiei punea ├«n pericol principiul de baz─â al stabilit─â╚Ťii ÔÇ×b─âtr├ónului continentÔÇŁ, cel al echilibrului. Pus ├«n practic─â pentru prima dat─â ├«n plan regional prin pacea de la Lodi (1454) dintre principalele state italiene, principiul echilibrului a fost reiterat la nivel european ├«n 1559, c├ónd Fran╚Ťa, Anglia ╚Öi Imperiul German ├«ncheie tratatul de la Chateau-Cambresis, prin care se ├«ncerca stabilirea unei juste balan╚Ťe ├«ntre principalele puteri europene. ├Än numele acestui principiu, al c─ârui principal garant a fost Anglia, nicio putere europen─â nu putea s─â dep─â╚Öeasc─â un anumit maxim de influen╚Ť─â, f─âr─â a risca coalizarea celorlalte state europene ├«mpotriva ei. Victime ale nerespect─ârii acestei reguli de aur a diploma╚Ťiei europene au fost r├ónd pe r├ónd, imperiul ce se dorea universal al lui Carol Quintul, Spania lui Filip al II-lea, Fran╚Ťa lui Ludovic al XIV-lea, mai t├órziu imperiul napoleonian sau Germania wilhemian─â. Acum, la ├«nceputul anilor 1770, pericolul cel mare venea din partea Rusiei Ecaterinei a II-a. Anglia, Fran╚Ťa, Prusia, dar mai cu seam─â Austria considerau necesar─â supravie╚Ťuirea Imperiului Otoman, v─âzut ca o pav─âz─â ├«n fa╚Ťa ├«naint─ârii ne├«ngr─âdite a puterii moscovite spre Str├ómtori ╚Öi spre Constantinopol, ora╚Öul despre care Napoleon afirma c─â este ÔÇ×cheia lumiiÔÇŁ.

├Än acest context, Anglia, care ini╚Ťial sprijinise flota rus─â din Marea Mediteran─â, ├«╚Öi retrage ajutorul, iar Austria ├«ncheie ├«n iulie 1771 un acord secret cu sultanul, promi╚Ť├óndu-i ajutor militar ├«n schimbul ced─ârii Olteniei sau Serbiei. Confruntat─â cu opozi╚Ťia puterilor europene ╚Öi mul╚Ťumit─â de acapararea unor ├«ntinse teritorii poloneze, Ecaterina a II-a renun╚Ť─â la ideea ocup─ârii Principatelor Rom├óne╚Öti ╚Öi ├«ncheie la 10 iulie 1774 pacea de la Kuciuk-Kainargi cu Poarta. Prin acest tratat, pentru prima dat─â dup─â 1475, hanatul Crimeii va fi scos de sub suzeranitatea turceasc─â fiind declarat independent. Independen╚Ť─â ce va dura exact 9 ani, ├«n 1783, Rusia ocup├ónd Crimeea ╚Öi transform├ónd-o ├«n provincia Taurida, aflat─â ├«n subordinea unui guvernator trimis direct de la Sankt-Petersburg. Nu e lipsit de interes s─â amintim, av├ónd ├«n vedere evenimentele actuale ce se desf─â╚Öoar─â ├«n proximitatea ╚Ť─ârii noastre, c─â provincia Crimeea a f─âcut parte din Rusia ╚Ťarist─â, ulterior din U.R.S.S p├ón─â ├«n 1954, c├ónd Nikita Hru╚Öciov ├«ntr-un gest spectaculos (at├ót de tipic liderului sovietic) de m─ârinimie fa╚Ť─â de Ucraina, al c─ârei prim-secretar fusese ├«ntre 1938-1947, face cadou fostei sale feude de partid aceast─â peninsul─â cu ocazia ├«mplinirii a trei sute de ani de la unirea Ucrainei cu Rusia din 1654. ╚śi iat─â cum decizii luate ├«n urm─â cu decenii sau secole, ├«╚Öi pun pecetea pe destinul lumii de azi. ÔÇ×Exist─â dou─â realit─â╚Ťi a c─âror imens─â, zdrobitoare greutate nu o sim╚Ťim, dar f─âr─â de care nu putem tr─âi: aerul ╚Öi istoriaÔÇŁ (Lucian Blaga).

Odat─â ├«ncheiat─â pacea dintre Rusia ╚Öi Turcia, nes─â╚Ťioasa monarhie habsburgic─â s-a g├óndit c─â ar putea scoate un oarece profit de pe urma sl─âbiciunii Por╚Ťii ╚Öi a rolului jucat de Viena ├«n domolirea ambi╚Ťiilor ruse╚Öti. Ini╚Ťial, Austria ar fi dorit s─â ocupe Oltenia, ├«n baza precedentului din anii 1718-1739, dar ├«n urma unei c─âl─âtorii efectuate incognito de c─âtre viitorul ├«mp─ârat Iosif al II-lea (1780-1790), fiul Mariei-Tereza, pe valea Oltului, renun╚Ť─â la acest proiect av├ónd ├«n vedere s─âracia provinciei. ├Än acela╚Öi timp, metodica ╚Öi minu╚Ťioasa birocra╚Ťie vienez─â evalueaz─â prin colonelul Carol Enzenberg valoarea nordului Moldovei la 21 de milioane de florini.

image

├Än septembrie 1774, cancelarul Mariei-Tereza, Kaunitz, ├«l informeaz─â pe internun╚Ťiul Thugut, ambasadorul austriac la Istanbul, c─â Viena s-a decis s─â ocupe nordul Moldovei, considerat punct strategic prin care se putea realiza mai u╚Öor leg─âtura dintre teritoriile acaparate ├«n 1772 ╚Öi Transilvania. Totodat─â, Kaunitz ├«i furniza lui Thugut ╚Öi pseudoargumentul istoric conform c─âruia Moldova de Nord apar╚Ťinuse ├«n trecut Pocu╚Ťiei (fost─â provincie polonez─â, devenit─â acum austriac─â) ╚Öi care ar fi trebuit, ├«n virtutea acestui a╚Öa-zis drept istoric, s─â revin─â Habsburgilor. Baronul Thugut era sf─âtuit ├«n acela╚Öi timp s─â fac─â toate demersurile necesare pentru a calma autorit─â╚Ťile otomane, c─ârora trebuia s─â li se reaminteasc─â c─â fostul sultan, Mustafa al III-lea (1757-1774), promisese austriecilor Valahia Mica (Oltenia), ca pre╚Ť al bunelor oficii efectuate ├«n cursul tratativelor ruso-turce. Ca s─â fie ╚Öi mai conving─âtor, trimisul vienez la Poart─â era ├«ndemnat s─â nu precupe╚Ťeasc─â niciun efort, inclusiv financiar, pentru ca tranzac╚Ťia s─â se perfecteze c├ót mai repede. Con╚Ötiincios, Thugut se execut─â, neuit├ónd s─â trimit─â cancelarului ÔÇ×lista de cheltuieliÔÇŁ necesar─â ob╚Ťinerii bun─âvoin╚Ťei ├«nal╚Ťilor dreg─âtori ai Por╚Ťii: 10.312 piastri da╚Ťi marelui dragoman Constantin Moruzi ╚Öi 3.100 de piastri oferi╚Ťi lui Tahir Aga, cel ├«ns─ârcinat cu trasarea viitoarelor grani╚Ťe ale nou anexatei provincii. ├Än acela╚Öi timp, este mituit ╚Öi feldmare╚Öalul rus Piotr Alexandrovici Rumian┼úev, ├«nving─âtorul de la Cahul ╚Öi comandantul trupelor ╚Ťariste din Moldova, care, ├«n schimbul a 5.000 de duca╚Ťi aur ╚Öi a unei tabachere de aur ├«ncrustat─â cu briliante, va permite intrarea trupelor austriece ├«n Bucovina, ├«nainte chiar de semnarea conven╚Ťiei din 7 mai 1775, prin care era consfin╚Ťit─â ├«n plan diplomatic r─âpirea Bucovinei.

ÔÇ×Acest domn nu voia cu niciun pre╚Ť s─â consimt─â la cesiunea Bucovinei ├«n favoarea AustrieiÔÇŁ 

Singurul care se opune acestei oneroase tranzac╚Ťii turco-austriece cu complicitatea ru╚Öilor, este domnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica (1774-1777) care ├«n decembrie 1774, protesteaz─â vehement la Poart─â ├«mpotriva smulgerii Bucovinei din trupul Moldovei, amintind c─â respectivul teritoriu nu a f─âcut niciodat─â parte din Pocu╚Ťia, iar ocuparea sa nu poate fi considerat─â un ÔÇ×act amicalÔÇŁ din partea Austriei. ├Än acela╚Öi timp, domnitorul amenin╚Ťa voalat Poarta suger├ónd c─â dac─â turcii nu se vor opune anex─ârii Bucovinei, atunci moldovenii s-ar putea adresa unei alte puteri, care evident nu putea fi dec├ót Rusia. Aceast─â ferm─â pozi╚Ťie a lui Grigore al III-lea Ghica va fi de altfel ╚Öi factorul determinant al mor╚Ťii sale. ├Än a sa documentat─â Istorie a Bucovinei, Ion Nistor reproduce ├«nsemn─ârile unui corespondent din Istanbul, datate la 19 noiembrie 1777, privind cauza asasin─ârii domnitorului Moldovei din ordinul sultanului: ÔÇ×districtul Bucovinei a fost principala cauz─â a asasin─ârii principelui Ghica. Acest domn nu voia cu niciun pre╚Ť s─â consimt─â la cesiunea Bucovinei ├«n favoarea Austriei. Precum se vede, el se comporta ca un suveran independentÔÇŁ.

image

Cel mai grav ├«ns─â era faptul c─â Turcia, pentru a doua oar─â ├«n istorie, dup─â cedarea Olteniei c─âtre aceia╚Öi austrieci ├«n 1718, dispunea de teritoriul ╚Ü─ârilor Rom├óne ca de propriul s─âu teritoriu. ╚śi aceasta, ├«n pofida capitula╚Ťiilor ├«ncheiate de-a lungul secolelor ├«ntre voievozii rom├óni ╚Öi Poart─â ├«n care ÔÇ×una din func╚Ťiile de baz─â ale acestor acte consta ├«n garantarea integrit─â╚Ťii hotarelor ╚Ť─âriiÔÇŁ (Mihai Maxim). Str─âlucitul istoric ╚Öi profesor la ÔÇ×College de FranceÔÇŁ, Edgar Quinet, va sintetiza cel mai bine abuzul de drept pe care turcii l-au f─âcut consim╚Ťind la anexarea unor regiuni ce nu le apar╚Ťineau: ÔÇ×P─âm├óntul rom├ónesc r─âm├ón├ónd p─âm├ónt cre╚Ötin, urmarea juridic─â era c─â niciun musulman nu putea s─â fie proprietar pe cuprinsul lui, s─â posede un ogor, o cas─â sau m─âcar s─â locuiasc─â pe el. [ÔÇŽ] Provinciile Dun─ârene nu apar╚Ťin a╚Öadar Islamului; de unde rezult─â tot at├ót de limpede c─â Islamul nu are niciun drept s─â cedeze, s─â ├«nstr─âineze sau s─â dea vreo parte din el. Cum de mahomedanismul a putut ceda Bucovina ÔÇô Austriei ╚Öi Basarabia ÔÇô Rusiei?ÔÇŁ

Nu mai pu╚Ťin sugestiv este comentariul perfect ipocrit al principalei beneficiare al acestui rapt mi╚Öelesc, ├«mp─âr─âteasa Maria-Tereza, care, ├«ntr-o scrisoare adresat─â cancelarului Kaunitz, afirma la 4 noiembrie 1774: ÔÇ×ÔÇŽ├«n chestiunea moldoveneasc─â n-avem deloc dreptate (n.n.). Trebuie s─â m─ârturisesc c─â nu ╚Ötiu cum ne vom descurca, ├«ns─â, cu greu, ├«ntr-o manier─â onorabil─â ╚Öi aceasta m─â ├«ntristeaz─â nespus de multÔÇŁ. Dincolo ├«ns─â de lacrimile de crocodil ale urma╚Öei lui Carol Quintul, austriecii reu╚Öesc prin corup╚Ťie, ╚Öantaj ╚Öi intimid─âri s─â for╚Ťeze Imperiul Otoman s─â semneze, la 7 mai 1775, conven╚Ťia, compus─â din patru puncte, prin care nordul Moldovei, cu vechea capital─â Suceava ╚Öi morm├óntul marelui ╚śtefan de la Putna, intra ├«n componen╚Ťa Imperiului Habsburgic. Ignoran╚Ťa ╚Öi venalitatea func╚Ťionarilor otomani, ├«n frunte cu deja mituitul Tahir Aga, ├«ns─ârcina╚Ťi cu delimitarea hotarului au facilitat anexarea ├«n plus a ├«nc─â 30 de sate, acest nou abuz al Vienei fiind parafat cu un acord adi╚Ťional la Conven╚Ťia din 7 mai 1775, ├«ncheiat la 12 mai 1776 la Istanbul, ├«n baza c─âruia frontiera dintre Moldova ╚Öi Imperiul Habsburgic era stabilit─â pe r├óul Suceava, la confluen╚Ťa acestuia cu Siretul.

├Än ultim─â instan╚Ť─â, r─âpirea Bucovinei nu face dec├ót s─â se ├«nscrie ├«n lungul sir de ÔÇ×├«nt├ómpl─âriÔÇŁ istorice, menit s─â demonstreze dispre╚Ťul marilor puteri fa╚Ť─â de ╚Ť─ârile mici, lipsa de principii atunci c├ónd e vorba de interese majore, singurul ╚Öi hot─âr├ótorul argument ├«n rela╚Ťiile dintre state fiind for╚Ťa. ╚śi astfel prea catolica suveran─â a Imperiului Romano-German ├«n c├órd─â╚Öie cu ÔÇ×umbra lui AllahÔÇŁ pe p─âm├ónt, sultanul otoman, cu asentimentul tacit al cuvioasei Ecaterina aII-a, ╚Ťarina Rusiei, au dispus de soarta a 70.000 de suflete obidite de rom├óni. ÔÇ×F─âr─â de lege nepomenita uneltire mi╚Öeleasc─â, afacere dintre o muiere desfr├ónat─â (Maria-Tereza, n.n.) ╚Öi ├«ntre pa╚Öii din Bizan╚Ť, v├ónzarea Bucovinei va fi o ve╚Önic─â pat─â pentru ├«mp─âr─â╚Ťia vecin─â, de-a pururea o durere pentru noiÔÇŁ (Mihai Eminescu).