Aurel Vlaicu concurează împotriva lui Roland Garros
Evenimentul excepțional al anului 1912 l-a constituit pentru ing. Aurel Vlaicu participarea la Concursul Aeronautic Internațional de la Aspern „Săptămâna aeronautică vieneză”, primul de acest fel organizat în Austria, care s-a desfășurat în perioada 23-30 iunie 1912. (...)
Avionul „A. Vlaicu nr. II” a intrat în competiție chiar din prima zi a concursului, la proba de aruncare la țintă din zbor, clasându-se pe primul loc, Vlaicu aruncând „bomba”, un săculeț cu nisip, la o distanță de 29,50 metri față de centrul țintei. Pe locul al doilea se clasa aviatorul francez Roland Garros, care realizase 33,85 metri.
Ziua de 14/27 iunie 1912 a fost una dintre cele mai importante ale concursului, întrucât se desfășura proba de viraj strâns, pe care concurenții trebuiau să-l execute în fața tribunei, în jurul unui pilon. Pilotul francez Roland Garros a efectuat un zbor cu mare precizie, fiind aclamat de public. Vlaicu s-a rotit aproape la verticală, încât membrii juriului și spectatorii au rămas uimiți la avionul care părea legat de pilon, atât de strânse și de perfecte erau cercurile descrise. De subliniat că în viraje Vlaicu a fost neîntrecut, acestea nu mai erau niște simple rotocoale cu raze mari sau mici, ci adevărate întoarceri de „stânga’mprejur”. Chiar și peste un an, când se va afirma acrobația aeriană realizată de francezul Adolph Pégoud prin mișcări îndrăznețe cu avionul, până la Vlaicu nimeni n-a reușit să execute viraje așa de strânse precum acelea pe care le făcuse acesta la concursul de la Aspern. Virajele lui se asemănau cu figura zisă „răsturnare”, ce s-a impus ulterior în acrobația aeriană. Vlaicu poate fi considerat, astfel, și precursor al acrobației aeriene.
La proba de viraj, Vlaicu a obținut locul al doilea, clasându-se înaintea lui Garros și primind ca premiu suma de 1.500 de coroane. Locul I a revenit pilotului francez Leon Bathiat, cu un timp de 13 secunde. Vlaicu realizase zborul în 16 secunde.
În ziua de 16/29 iunie 1912 a avut loc proba de aterizare la punct fix în prezența a peste 50.000 de spectatori care sosiseră cu 6.000 de automobile. Pe câmpul de zbor se marcase cu panouri albe un triunghi. Concurentul trebuia să aterizeze în centrul triunghiului pentru a obține un premiu. Garros a realizat, de la început, această performanță, Vlaicu a venit la aterizare cu motorul oprit și a rulat elegant până când a ajuns cu roțile chiar în centrul triunghiului, exact în același loc ca Roland Garros. Juriul a fost pus în dificultate; după măsurătorile făcute, unii l-au considerat pe Vlaicu câștigător, alții, pe aviatorul francez.
Până la urmă, juriul i-a acordat lui Garros premiul I și premiul al doilea lui Vlaicu, fiind recompensat cu 2.000 de coroane. Referitor la premiul al II-lea acordat lui Aurel Vlaicu la proba a treia, în cartea lui Jacques Quellenec Memoire de Roland Garros, Editura Hachette, Paris, 1966, p. 199, carte premiată de Asociația piloților francezi cu premiul „Georges Guynemer”, tipărită postum, cităm declarația lui Roland Garros, scrisă cu o obiectivitate ce-i face cinste: „Juriul mi-a recunoscut o prioritate de câțiva centimetri. Dar nu a avut dreptate. Cu avionul pe care îl avea Vlaicu, trebuia să fiu considerat de departe învins. Dar justiția nu Evenimentul excepțional al anului 1912 l-a constituit pentru ing. Aurel Vlaicu participarea la Concursul Aeronautic Internațional de la Aspern „Săptămâna aeronautică vieneză”, primul de acest fel organizat în Austria, care s-a desfășurat în perioada 23-30 iunie 1912. (...)aparține acestei lumi, iar cei modești sunt întotdeauna sacrificați”.
„C’est une mouche folle!” (Este o muscă nebună!)
Același mare aviator al lumii, deținător al mai multor recorduri despre care Jacques Mortane, istoric de aviație, spunea că „nu era doar un aviator, era aviația însăși”. Privind zborul și virajele unice cu care Vlaicu delecta publicul, Mortane a exclamat admirativ: „C’est une mouche folle!” (Este o muscă nebună!).
În total, Vlaicu a participat la patru probe, ocupând locul 9 în clasamentul individual neoficial, după suma premiilor câștigate, 5.750 de coroane, iar în cadrul clasamentului țărilor participante va ocupa locul 4, după Franța, Austria și Rusia, deci înaintea Germaniei, care ocupă locul 5. Acest clasament a avut la bază valoarea sumei premiilor câștigate de concurenții din țara respectivă.
În concluzie, ing. av. Aurel Vlaicu a câștigat la acest concurs următoarele premii: locul I la aruncarea la țintă (29,50 m), locul II la concursul de aterizare forțată (14,39 m), primind un premiu de 2.000 de coroane, locul I la aruncarea la țintă (10 m de la țintă) - a doua etapă, premiul primit fiind de 1.500 de coroane, și locul II (16 secunde) la proba „zbor în cerc”, primind ca premiu 2.000 de coroane.
Succesul inginerului aviator Aurel Vlaicu a fost cu atât mai important cu cât „într-o vreme când nici germanii, nici austriecii, nici ungurii, nici rușii nu aveau încă un aeroplan național, Vlaicu născocește o mașină proprie întemeiată pe principii ingenioase; își stăpânește mașina în zboruri îndrăznețe; câștigă admirația întregii lumi și premii însemnate la concursul aviatic de la Aspern; răscolește sufletul ardelenilor prin triumfalnicele lui zboruri de dincolo”, nota revista ,,Flacăra”.
În cartea scrisă de John W.R. Taylor și Kenneth Munson History of Aviation, New English Library, London, 1972, la p. 88, autorii afirmă: „Atât de mare a fost succesul atins până în anul 1912, încât Vlaicu a obținut primul loc la un mare concurs internațional de zbor, deși concura cu Roland Garros, unul dintre cei mai mari piloți ai tuturor timpurilor. Așa că, putem afirma fără exagerare, că nu știi ce să admiri mai mult – cunoscând viața și opera ing. av. Aurel Vlaicu, ingeniozitatea invenției, dibăcia execuției sau arta de a zbura”.
Aeroplanul inginerului român a atras atenția reprezentanților firmei engleze „Marconi Wireless Telegraph.Co.Ltd.” din Chelmsford. Inginerul Wells, în urma unor discuții cu Vlaicu, îi propunea acestuia să meargă în Anglia să-și fabrice aeroplanele. Deși la început a refuzat, la sfârșitul anului 1912 încheie un contract cu această întreprindere pentru construirea avionului „Vlaicu nr. III”, în Anglia, cu condiția ca piesele fabricate după desenele sale, în Anglia, să se fabrice la București. Judecând profund, și-a dat seama că oferta făcută de englezi era unică pentru a-și realiza proiectul avionului biloc, urmând ca reprezentanții firmei să se deplaseze la București pentru detalii.
Românii din Austria l-au omagiat, o primă sărbătorire a avut loc chiar la Viena, după concurs, printr-un banchet de onoare organizat în saloanele Hotelului „Riedhof” de comunitatea românească, manifestare prezidată de dr. Ciurcu.
Participând la Concursul Aeronautic de la Aspern, Vlaicu a demonstrat superioritatea aparatului său de zbor, devenind cunoscut în țările din vestul continentului nostru ca unul dintre cei mai importanți constructori de avioane și piloți ai timpului. Ziarul „Românul” sublinia marea personalitate a tânărului inginer ardelean, care făcuse cunoscută în lume capacitatea de creație tehnică a românilor. Într-un articol publicat în ziua de 26/8 iulie 1912, ziarul nota:
„Aurel Vlaicu este bărbatul fericit care, în zilele memorabile de la Aspern și-a impus numele prin succesele sale răsunătoare, de la pomposul Palat regal, până la ultima colibă de cioban. De regulă, numai după o muncă de o viață întreagă ajung oamenii a vedea fructul faptelor sale, recunoscute celor mai mulți chiar abia după moarte, li se precizează meritele. Aurel Vlaicu, însă, s-a născut sub o stea norocoasă și îi dorim ca splendoarea razelor acestei stele să crească neîncetat spre binele și gloria neamului său. Noi, care am văzut la Viena pe Vlaicu zburând și am avut fericirea de a privi mai de aproape în inima lui, suntem convinși că el nu se va lăsa amețit de gloria câștigată, cât și de admirația sinceră de care a avut parte, ci cu îndemn nou, se va pune la lucru, ca să-și vadă cât de curând întrupat aeroplanul ,,A. Vlaicu nr. III”.
Ediția de vară a „Historia Special“ vă propune o incursiune detaliată în viața, realizările și sfârșitul tragic al aviatorului român. Descoperiți istoria lui Aurel Vlaicu în numărul 43 al revistei „Historia Special”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 iunie - 25 septembrie 2023, și în format digital pe paydemic.com.
