Artileria apare în secolul al XIV-lea

Artileria reprezintă totalul armelor de foc netransportabile şi fără autopropulsie.

Evoluţia artileriei se poate împărţi în două mari perioade:prima, începând cu secolul al XIV-lea până la jumătatea secolului al XIX-lea, priveşte armele cu ţeavă netedă, fără caneluri interioare şi care lansau proiectile sferice. A doua perioadă, până în zilele noastre, a început prin folosirea unor proiectile cilindrice prevăzute în partea anterioară cu focoase. După Al Doilea Război Mondial sunt destul de răspândite artileria automată şi dotarea cu arme balistice sol-sol şi sol-aer. În funcţie de întrebuinţare, se disting mai multe categorii:artileria de munte, de câmp, antitanc, grea, de coastă, navală, antiaeriană.