Turnul Ceasornicului din Giurgiu, locul de unde s-a scris istoria „orașului-stea”

Orașul de la granița de sud a Țării Românești și ulterior a României a avut o istorie pe cât de tumultuoasă şi spectaculoasă, pe atât de nimicitoare. Distrus şi reclădit din propria cenușă de mai multe ori, a ajuns victima planurilor regimului comunist de resistematizare. Mărețelor schimbări prin care casele boierești erau puse la pământ prin dinamitare, iar locul lor era luat de edificii socialiste nu li s-a opus nimeni, iar din „orașul-farfurie”, gândit înainte de 1900 în sistem „étoile” (stea), după modelul Parisului, au mai rămas doar câteva amintiri. În tot acest haos, un turn se încăpățânează să rămână în picioare. A avut pe rând rol militar, a găzduit pompierii şi poliția, iar în cele din urmă, doar un ceasornic. De ceva ani, în jurul turnului clădit în jurul anului 1770, singurul din țară de acest tip, monument de patrimoniu de clasă A, s-a construit, de către un consilier local care a primit locul în concesiune, o cafenea. Totul, cu girul Ministerului Culturii. Printr-un scandal tras la indigo, mult-încercatul turn a mai trecut și în anul 1906. Recuperăm istoriile turnului în cele ce urmează...

Monumentele (din) care ar putea renaște orașul. Turnul Ceasornicului și Cetatea lui Mircea cel Bătrân, despărțite de o distanță care ușor poate fi parcursă la pas, sunt obiectivele majore care ar putea face o atracție turistică din orașul-port la Dunăre, în care venitul pe cap de locuitor este unul dintre cele mai mici din țară. Calea până acolo este însă lungă, deși ceva intenții se conturează. Primăria Municipiului Giurgiu vrea să includă cetatea, cu ajutorul fondurilor europene, în circuitul turistic și are planuri mari pentru ea. „Cetatea nu avea documente, aşa că ne-am ocupat de asta. Avem în plan să o acoperim cu o membrană, să devină în timp un punct turistic. La cetate, am organizat școală de vară, cu studenți la arhitectură din București, dar și din Spania, care au oferit diferite soluţii pentru punerea ei în valoare”, ne-a spus Dana Dumitrescu, de la Compartimentul de Arhitectură Urbană şi Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului Giurgiu. De asemenea, în colaborare cu Primăria din Ruse, se are în vedere și un proiect finanțat din fonduri europene, de integrare a zonei din jurul Cetății Giurgiu într-un circuit turistic.

Celălalt punct important al oraşului, Turnul Ceasornicului, este într-o situație incertă, după ce zona din jurul turnului a fost dată în concesiune unui consilier local, care a deschis o cafenea într-o construcție făcută în jurul acestui monument. „Este în plan realizarea unui PUZ (până la finalul acestui an) pentru zona centrală a urbei (se are în vedere conservarea specificului local și a amprentei medievale de oraș-târg a zonei) și reconfigurare urbană a zonei Turnului Ceasornicului – prin amenajări menite să redea atmosfera fostei Farfurii – proiect realizat și depus pe programul INTEREG V A, ce așteaptă finanțarea”, a declarat arhitectul-șef al Primăriei Giurgiu, Anne Marie Gacichevici.

Turnul, parte a unei fortificaţii realizate de o garnizoană otomană. Istoria turnului începe pe la 1770 – pe atunci construcţia făcea parte dintr-una dintre cetățile orașului. A fost realizat de o garnizoană otomană, după planurile unui inginer european și în stilul militar al epocii. Părerea susținută adesea, că turnul a fost construit de genovezi, presupuși întemeietori ai orașului, este total greșită, spun muzeografii. Tot atât de greșită este și impresia că ar fi fost ridicat de turci ca minaret al unei geamii sau moschei.

„În istoria orașului au fost două cetăți. Acest turn nu a fost singular, cum cred mulți, este contemporan cu fortificațiile noi. La un moment dat, fortificația veche și-a pierdut forța, pentru că nu era concepută pentru artileria modernă. Turnul a fost construit în epoca războaielor ruso-austro-turce, în jur de 1770-1780. Nu există însă niciun document care să ateste anul construcției”, vine cu lămuriri muzeograful Mircea Alexa, de la Muzeul Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu. În noul sistem de cetăți la modă atunci, forța apărării stătea în bastioane, care aveau în față șanțuri cu apă, mai explică muzeograful.

Înclinat din construcție. Turnul, unic în țară și în sud-estul Europei, măsurând puțin peste 22 de metri, este ușor înclinat din construcție. A avut utilitate militară (punct de observație al fortificațiilor) și civilă (foișor de foc). Cea de-a treia destinație, purtător de ceasornic, datează din jurul anului 1830. A rămas cea mai înaltă clădire a orașului până în epoca comunistă, când un bloc specific regimului – Romarta sau Eva, cum este numit de localnici – l-a depășit în înălțime.

Muzeograful Mircea Alexa, de la Muzeul Județean „Teohari Antonescu”, ne arată harta veche a orașului, cu cetatea situată aproape de Dunăre

Nu s-au găsit tuneluri subterane – s-a găsit însă mecanismul vechiului ceas. O legendă care circulă printre localnici spune că există tuneluri care pleacă de la turn către fostele ziduri ale orașului (tabii). Teoria a fost infirmată de specialiști la ultima restaurare prin care a trecut turnul și care a avut loc în intervalul 2001-2007. „Am vrut să cercetăm această teorie, așa că am obținut aprobarea să facem o săpătură la baza turnului, să vedem dacă pleaca tuneluri de aici. Așa că l-am chemat pe colonelul Dan Căpățână, arheolog și fost șef de secție la Muzeul Militar. Nu am gasit nicio dovadă”, povestește muzeograful Mircea Alexa.

Dezamăgirea a trecut repede pentru că în turn au găsit o adevărată comoară. „După multe insistențe am putut merge în vârful turnului. Am urcat pe o scară putredă de lemn. Când am ajuns pe mica platformă de sus, îmi zice un meșter:«Luați-l de acolo, că scrie pe el fier vechi». Era mecanismul vechiului ceas al turnului – nu știu dacă cel de dinante de Primul Război sau mai nou. După 1980, la ceas s-a montat un mecanism electric care este și acum funcțional, iar cel mecanic a fost abandonat. În ciuda greutății (50 de kg avea doar gongul ceasului), pe răspunderea mea, cu băieții de la muzeu, ne-am luat inima în dinți să cărăm pe scările șubrede de lemn mecanismul și gongul și le-am dus la muzeu, unde sunt expuse publicului”, rememorează muzeograful.

Organizarea în stea a oraşului, inspirată de modelul Parisului. Cea mai veche imagine care s-a păstrat cu turnul este un desen al francezului Auguste Raffet, publicat în lucrarea asupra expediției prințului rus Demidoff, apărută în 1878 la Paris, precizează muzeograful. Din timpul Războiului Crimeii cunoaștem două gravuri:una care înfățișează armata rusă la Giurgiu, în plin centrul oraşului (1853), și alta care ne prezintă tabăra turcească din Ostrovul Ramadam, prima linie de telegraf din Principate, și turnul profilat în zare.

Sistematizarea modernă a orașului Giurgiu, croită după planurile polcovnicului rus Nilson și ale inginerului austriac Moritz von Ott, a avut în vedere punerea în valoare a turnului. „Comandanții ruși, plus inginerii care erau austrieci și care văzuseră cum se organizează un oraș în vestul Europei, au început modernizarea și la Giurgiu. Era la modă sistemul în étoile văzut la Paris. Așa că se ia turnul ca reper și se deschid străzi din care pleacă toate arterele orașului. Avem mai întâi piața circulară din jurul turnului, care de-a lungul timpului a purtat nume diferite – Piața Carol 1, Piața Carol al II-lea, Piața Unirii –, care avea farfuria mică drept promenadă. Urmau un cerc pentru mașini și promenada comercială, unde erau toate prăvăliile”, detaliază muzeograful Mircea Alexa. Modernizarea se pune în practică pe la 1877, așa că în ajun de Primul Război Mondial avem fotografii cu orașul organizat după „model stea”.

Odăile de la baza turnului au adăpostit de-a lungul timpului Pompierii, Poliția și Primăria. Din 1906 până la Primul Război Mondial au găzduit o berărie (ilustraţie de secol XIX)

Concesionarea cu scandal de la 1906

De-a lungul timpului, turnul nu a rezistat în totalitate, iar vârful lui a tot fost distrus și reconstruit în mai multe forme. Înainte de Primul Război Mondial se realizează şi prima construcție în jurul turnului.

Muzeograful Mircea Alexa reconstituie rolurile şi utilitatea turnului, înainte de a ajunge la scandalul din 1906:„Mai întâi au fost găzduiți în aceste odăi pompierii, fiind cea mai înaltă clădire din oraș. A doua importanță a turnului a fost cea de ceas public. Când s-a pus ceasul, s-a decupat din turn pentru el. Inițial, ceasul a fost un clopot:un funcționar al primăriei suna, era o funcție foarte importantă. La final de secol XIX se aduce un ceas”. Apoi, în construcția de la baza turnului a avut sediul poliția, iar după anumite izvoare, ar fi fost și primărie.

În anul 1906, un primar al orașului care se numea Parizianul concesionează spațiul din jurul turnului unui individ din București, pentru ca acesta să facă aici berărie;comerciantul se angajează şi să modernizeze zona. „S-a iscat atunci un scandal mare cu negustorii din zonă, care au simțit concurența neloială. Să fie scandalul și mai mare, s-a concesionat unui consilier local să facă tot în zona turnului o tutungerie – şi toți tutungii vechi din zonă au explodat. Cu tot scandalul, berăria și tutungeria intră în peisaj”, deapănă firul muzeograful.

1916:bulgarii au intrat în oraș și l-au distrus demonstrativ

Intrarea României în război, în 1916, înseamnă și distrugerea orașului Giurgiu, în bună parte. „Armatele Puterilor Centrale ocupă Bucureștiul și toată partea de sud a țării. Comanda supremă o aveau germanii, însă în sud trupa și ofițerii inferiori erau bulgari. Aceștia din urmă s-au purtat oribil, considerând orașul vinovat de Războiul Balcanic, când am luat Cadrilaterul. Rezistența armată locală a fost simbolică. Nu au fost lupte de stradă. Bulgarii au intrat în oraș și l-au distrus demonstrativ. Puțini oameni au mai rămas”, conform istoricului Mircea Alexa. Inclusiv profesorul Nicolae Cartojan, director al celei mai importante școli din oraș, a fost pe punctul de a fi împușcat de bulgari. „Au avut loc niște scene groaznice. Directorul liceului din Rusciuc (Ruse) și cu elevii lui au venit la Giurgiu să ia tot ce puteau din școli ca reparație de război pentru așa-zise jafuri românești din 1913... Au cerut chiar ca toate pianele din România să fie duse în Bulgaria. În 1918, soldații au plecat, însă au lăsat în urmă un oraș mort. Giurgiu a fost decorat de delegația statului francez, care a venit pentru încoronarea lui Ferdinand, la Alba Iulia, cu Crucea de Război, expusă acum într-una dintre sălile muzeului județean”, punctează Mircea Alexa. În 1932, turnul rămăsese din nou fără acoperiș. După încheierea crizei economice, edilii orașului au încredințat restaurarea edificiului arhitectului Horia Teodoru. Consolidarea s-a încheiat în 1934. În cărțile poștale ulterioare, turnul apare fără clădirea înconjurătoare, care fusese demolată.

Turnul si Pavilionul Muzical. Acesta din urmă a fost mutat în Parcul Aleii, aflat la mică distanță

Expertizat și restaurat după Revoluție. Imediat după Revoluție, reprezentații Muzeului Județean „Teohari Antonescu” au cerut la Direcția Monumentelor Istorice să se expertizeze situația turnului. Expertiza s-a realizat în anul 1996. Lucrările de consolidare-restaurare au început în 2001 și s-au finalizat în 2007, lucrări ce au constat în consolidarea fundațiilor prin realizarea unei subzidiri și a unui radier, consolidarea structurii prin realizarea unei structuri de beton armat interioare, reconstrucția turnulețului de la partea superioară.

O nouă cafenea cu iz de scandal

Decizia luată după restaurare, de a permite funcționarea unei cafenele într-o construcție realizată la baza turnului, a stârnit scandaluri ca și în 1906, când a fost prima dată acceptată deschiderea unei berării în clădirea din jurul turnului. Unul dintre senatorii de Giurgiu, Nicolae Bădălău, a făcut în primăvara acestui an o interpelare în Parlament către Ministerul Culturii, care vizează această construcție, și a cerut ca monumentul să fie redat orașului. Redăm în cele ce urmează apelul senatorului, care reconstituie şi istoria turnului în ultimii ani:

„Domnule Ministru,

Prin această interpelare mă fac ecoul cetăţenilor municipiului Giurgiu care speră să le «redaţi» unul dintre cele mai importante şi mai dragi monumente ale acestui loc, Turnul Ceasornicului. Turnul este un monument de tip A, adică «monument istoric de valoare națională și universală», fiind înscris în Lista monumentelor istorice. Începând cu anul 2003, acest monument a intrat într-o adevărată zodie neagră, după ce Primăria a elaborat un proiect de refacere a piaţetei din jurul Turnului şi a construcţiilor adiacente acestuia, proiect care a obţinut un aviz favorabil (Nr. 181/14.07.2003) din partea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Conform acestui proiect, spaţiile ce urmau să fie construite în jurul turnului aveau destinaţii muzeale şi stand de vânzare a biletelor pentru vizitarea turnului, cu mic comerţ complementar şi cafenea. Numai că acest proiect al primăriei ascundea un interes pur comercial, beneficiarul lucrărilor fiind unul dintre consilierii locali, rămas «beneficiar» până în ziua de astăzi, deoarece se pare că a şi concesionat terenul (!?). Bineînţeles că proiectul nu a fost respectat şi comisia sosită de la Ministerul Culturii la data de 10.11.2005 a constatat grave nereguli în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor prevăzute în Certificatul de Urbanism, a avizelor emise de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, dar şi nerespectarea Legii 422/2001 privind protecţia monumentelor istorice, cu privire la situaţia juridică a terenului.

După Primul Război Mondial, turnul a rămas fără vârf; a fost restaurat în 1934

După Primul Război Mondial, turnul a rămas fără vârf;a fost restaurat în 1934

Ca urmare a celor constatate, Ministerul Culturii a sistat lucrările până la reglementarea situaţiei. Cum s-a reglementat situaţia, se poate vedea şi astăzi, după mai bine de zece ani de la începerea proiectului:la baza turnului este un bar în care se vând băuturi alcoolice, răcoritoare şi cafea, băuturile fiind depozitate pe rafturi prinse de piatra turnului, iar în afară, spaţiul din jurul lui este amenajat ca terasă a barului. Societatea comercială care îşi desfăşoară activitatea aici a început, de curând, extinderea construcţiei din jurul monumentului cu o terasă acoperită, o construcţie pe piloni de lemn. Având în vedere diferenţele dintre proiectul acceptat de Ministerul Culturii şi aspectul construcţiei actuale, dar şi începerea unor noi construcţii ilegale în perimetrul monumentului, vă solicit cu respect, domnule ministru, înfiinţarea unei comisii care să verifice în ce măsură actuala construcţie respectă avizul dat de Ministerul Culturii, dar şi modul în care este respectată legea privind regimul monumentelor istorice”.

Între blestem, kitch și renașterea unui oraș

La petiția de mai sus, adresată Ministerului Culturii în martie 2015, nu s-a primit încă răspuns, precizează senatorul, care adaugă:„Orașul ăsta este blestemat. Ce s-a construit în jurul turnului este un adevărat kitch. Nu e posibil să transformi în așa ceva cel mai important punct din oraș”. Până la închiderea ediţiei, Ministerul Culturii nu a răspuns nici solicitării revistei „Historia” de a lămuri motivele pentru care s-a aprobat construcția unei cafenele în jurul unui monument de clasă A și în ce măsură se respectă destinația aprobată inițial.

La extinderea terasei din jurul turnului s-a renunțat în cele din urmă, după proteste publice. Rămâne însă întrebarea dacă un astfel de monument nu ar putea fi mai bine folosit pentru a ajuta la renașterea unui oraș pe care l-a slujit de când a fost construit.