Singura explicație pentru prăbușirea trupelor sovietice în iunie 1941

Se știe din orice tratat de istorie că la 22 iunie 1941 armata germană a declanșat o puternică ofensivă împotriva Armatei Roșii și, chiar dacă era inferioară ca dotare, a reușit să obțină succese uimitoare și a putut să ajungă la porțile Moscovei și ale Leningradului. Ucraina, grânarul imperiului roșu și un generator de armament, a căzut în posesia trupelor cu steaguri roșii. Oare cum a fost posibilă această victorie incredibilă? N-au fost suficiente divizii la graniță? 

Datele publicate până acum demonstrează că Iosif Stalin a trimis efective uriașe spre vest. A fost acuzat că a decapitat armata prin tot felul de execuții și că armamentul era de slabă calitate sau învechit. Militarii erau foarte slab instruiți și au fost luați prin surprindere de viteza cu care au acționat inamicii. 

Mareșalul I. H. Bagramean, implicat în organizarea trupelor de la granița vestică, a publicat o carte de memorii în care a reușit să prezinte adevărul în limitele permise sau neobservate de aparatul de cenzură. Generalul M. A. Purkaev a fost întrebat în iunie 1941 de către comandantul Corpului 55 armată dacă să mai trimită alte trei batalioane de infanterie pentru antrenamentele de parașutism, așa cum procedase deja cu alte unități. Superiorul, pe fondul informațiilor despre pregătirile germane, i-a ordonat să păstreze trupele și să le recheme pe cele detașate deja. A fost prea târziu. Batalioanele respective au rămas undeva la mijloc și n-au mai întărit un dispozitiv defensiv coerent. 

Trebuie să remarcăm ceva foarte interesant: Iosif Stalin a dat ordin să fie transformată infanteria de linie, dotată cu armament greu, în unități de parașutiști, care au tehnică de luptă ușoară pentru a realiza manevre rapide în spatele liniilor inamice. A fost slăbită astfel capacitatea de apărare a colosului sovietic, dar se poate pune întrebarea la ce erau necesari parașutiștii, o categorie foarte costisitoare de trupe. Nu trebuie să se uite că existau deja brigăzi profesioniste de desant aerian. 

Explicația este una singură: armatele sovietice pregăteau un atac masiv și rapid cu ajutorul forțelor aeropurtate și detașamentele de profesioniști erau prea puține, utile doar în cele mai fierbinți zone. Iosif Vissarionovici Stalin s-a pregătit până-n ultimele zile pentru marea ofensivă, dar diviziile germane au atacat primele și au dat toate calculele peste cap.

Este evident că asaltul sovietic ar fi fost o variantă la o scară mai mare a ceea ce au făcut germanii în 22 iunie. Artileria ar fi deschis focul asupra obiectivelor descoperite din timp de cercetarea terestră și aeriană. Valuri de avioane ar fi bombardat aerodromurile germane și ar fi urmat aparatele lente de transport desant. Apoi ar fi intrat în acțiune și planoarele pentru aducerea de efective mai mari și de armament puternic. 

Un uriaș pod aerian ar fi fost pus în mișcare pentru a se realiza o neutralizare a punctelor de comandă, a bateriilor antiaeriene și a trupelor de pe liniile de comunicații. Cum parașutiștii nu pot rezista mult în fața infanteriei clasice, frontul german urma să fie spart de valurile de tancuri și numai Corpul 4 mecanizat avea 979 de mașini de luptă. 

Trupele sovietice au primit prea mult armament și concentrarea a mers mai greu, mai ales că distanțele de străbătut erau mai mari. Deplasările se făceau cu păstrarea secretului asupra amplorii concentrărilor și au apărut alte întârzieri din cauza mișcărilor efectuate numai în cursul nopții.

Corpul 55 armată avea o dispunere interesantă: se afla la nord de Bucovina răpită în iunie 1940. Înseamnă că putea fi dirijat îndeosebi împotriva României, stat care nu dispunea de suficientă aviație performantă și nici tunurile antiaeriene nu puteau să acopere întregul front. Un asalt masiv ar fi dus în mod sigur la ruperea apărării și la dezvoltarea unei ofensive în adâncimea teritoriului românesc. 

Calculele erau perfect făcute din punct de vedere militar. Asaltul german a dat socotelile peste cap, ofițerii sovietici fiind obligați să respecte indicațiile venite de la Moscova, ceea ce genera mari întârzieri în lanțul de decizie. Războiul modern nu are răbdare și un singur minut poate să facă diferența între victorie și înfrângere.

Teoria lui Victor Suvorov este absolut adevărată. Orice altă interpretare este doar o încercare înverșunată de camuflare a planurilor de atac ale părții sovietice. Este interesant că mareșalii Uniunii Sovietice au povestit în cărțile de memorii ceea ce s-a întâmplat în iunie 1941, datele au trecut de cenzură și totuși unii istorici de astăzi se încăpățânează să-și facă propriul trecut pentru a satisface unele cereri din partea unor centre de putere. Minciuna este foarte plăcută dacă este bine răsplătită.

Foto sus: Das Bundesarchiv Bild 101I-009-0882-04 

Bibliografie minimală

http://www.armchairgeneral.com/rkkaww2/weapons/tank_number_june01_41.htm 
Bagramean, I. H., Așa a început războiul, Editura Militară, București, 1974.
Haskew, Michael, E., Tanks Inside out, Amber Books Ltd, Londra, 2010. 
Roth, Hans, Infernul de pe Frontul de Est, Meteor Publishing, București, 2016. 
Solonin, Mark, Butoiul şi cercurile 22 iunie 1941 sau când a început Marele Război pentru Apărarea Patriei, Polirom, Iaşi, 2012.
Stănescu, Gheorghe, Vochin, Dumitru, Tancuri şi automobile, Editura Militară, Bucureşti, 1978.
Suvorov, Victor, Spărgătorul de gheață, Polirom, Iași, 1995.