Procesul Slánský, sau epurările din Partidul Comunist Cehoslovac

Procesul Slánský, denumit oficial Procesul conspirației antistatale din jurul lui Rudolf Slánský, a fost unul dintre cele mai cunoscute procese-spectacol din blocul sovietic. El a avut loc în Cehoslovacia anului 1952 și a fost direcționat împotriva unor elemente din Partidul Comunist Cehoslovac care ar fi adoptat o „politică de tip titoist”.

Pe 20 noiembrie 1952, Rudolf Slánský, Secretarul General al Partidului și alți 13 lideri comuniși sau funcționari de rang înalt au fost acuzați și condamnați că ar fi participat la o conspirație troțkisto-titoisto-sionistă. Conform acuzațiilor, Slánský servise drept spion într-o conspirație organizată de capitaliștii occidentali ce avea ca scop subminarea socialismului. 11 dintre acuzați au fost executați, iar ceilalți trei au fost condamnați la închisoare pe viață.

11 dintre acuzați erau de origine evreiască, fapt pe care propaganda de partid nu a ezitat să-l sublinieze în presă. Ca și în celelalte cazuri în care oficiali evrei au fost epurați din partidele comuniste din Europa, era vorba de oameni care-și abandonaseră identitatea evreiască în numele cauzei comuniste în care credeau. Ca și alții, ei fuseseră atrași de partea comunismului tocmai datorită faptului că, în teorie, această ideologie nu ține cont de aspectele rasiale.

Procesul era rezultatul unei rupturi apărute în interioriul conducerii comuniste din Cehoslovacia asupra unei chestiuni destul de delicate:în ce măsură statul trebuia să concureze cu Uniunea Sovietică. Cazul Slánský a făcut parte dintr-un val mai mare de epurări staliniste ce avea ca țintă elementele „neloiale” din partidele comuniste din Europa Centrală și de Est, precum și din procesul de epurare a evreilor din conducerea respectivelor partide. În acest sens, în cazul României ne putem referi la epurarea grupului Pauker-Teohari-Georgescu din PMR în același an, 1952, sau eliminarea lui Lucrețiu Pătrășcanu.

Se pare că Gottwald, președintele Cehoslovaciei și liderul Partidului Comunist, se temea că și el ar putea fi eliminat din partid și a decis să-l sacrifice pe Slánský, un vechi colaborator și prieten apropiat. Ceilalți au fost aleși pentru a întâri ideea că exista o amenințare clară din partea diverselor grupuri din birocrația de stat. Unii dintre ei(precum Švába sau Reicin) erau cunoscuți ca fiind niște personaje sadice și foarte brutale, astfel că au fost aleși pentru a da o tentă mai realistă procesului.

Unii istorici au sugerat însă că exista o mai veche rivalitate între Gottwald și Slánský, apărută după lovitura de stat de la începutul lui 1948. Slánský a început atunci să-și consolideze poziția și autoritatea în Secretariatul de Partid și și-a plasat fidelii în poziții guvernamentale, punând astfel în pericol puterea lui Gottwald ca președinte. Slánský a avut de suferit și din cauza imaginii sale oarecum cosmopolite. Gottwald și aliatul lui Antonín Zápotocký au profitat de acest fapt și l-au acuzat pe Slánský că ar aparține de fapt burgheziei.

De asemenea, unii istorici au considerat că Stalin a ales să-l sprijine pe Gottwald în favoarea lui Slánský deoarece primul ar fi avut șanse mai mari de a consolida economia cehoslovacă;creșterea economică a Cehoslovaciei îl interesa în mod direct pe Stalin deoarece Uniunea Sovietică ar fi putut beneficia de pe urma acesteia prin intermediul importurilor.

„Slánský a fost ales tocmai pentru că fusese atât de loial lui Stalin. Pentru că omorându-l pe el, mesajul lui Stalin către restul conducătorilor comuniști din Europa de Est era «dacă el poate să moară, dacă nici el nu e în siguranță, atunci nimeni nu e».”

La urma urmei, e oarecum inutil să căutăm astăzi o explicație rațională pentru epurarea și eliminarea unor oameni care își dovediseră timp de atâția ani loialitatea față de cauza comunistă. Istoricul Igor Lukeš consideră că nu putem găsi o explicație satisfăcătoare pentru eliminarea lui Slánský, însă el crede că un rol important în soarta acestuia l-a jucat credința lui Stalin în principiul de origine machiavelică potrivit căruia un lider trebuie mai degrabă temut decât iubit. „De fapt, mie îmi pare că Slánský a fost ales tocmai pentru că fusese atât de loial lui Stalin. Pentru că omorându-l pe el, mesajul lui Stalin către restul conducătorilor comuniști din Europa de Est era «dacă el poate să moară, dacă nici el nu e în siguranță, atunci nimeni nu e». Poate că principala motivație din spatele acestui proces, precum și al altor procese-spectacol care au împânzit Europa de Est, a fost să-i terorizeze pe șefii comuniști și de a-i aduce într-o stare de supunere absolută, totală.”

Procesul-și teroarea care a urmat în Cehoslovacia – a fost orchestrat la ordinul Moscovei prin intermediul consilierilor sovietici aflați în țară. În mod ironic, aceștia fuseseră invitați în Cehoslovacia de Rudolf Slánský și Gottwald după un alt proces faimos, cel al lui László Rajk, organizat în Ungaria, în septembrie 1949.

Acuzații și-au recunoscut vinovăția pentru toate crimele de care au fost învinuiți (în urma presiunilor și torturii la care au fost supuși). În timp ce se afla în închisoare, Slánský a încercat să se sinucidă. Între timp, acuzatorii strângeau semnături din partea populației pentru condamnarea la moarte a așa-zișilor trădători.

Ca și în cazul proceslor de la Moscova de la sfârșitul anilor '30, care au fost sursa de inspirație pentru toate epurările ce au avut loc în blocul sovietic după război, acuzații au fost forțați să-și recunoască vina și să ceară să fie condamnați la moarte pentru faptul că au trădat cauza comunistă. Slánský a fost găsit vinovat pentru activități de sorginte troțkisto-titoisto-sionistă în serviciul imperialismului american, fapt pentru care a fost spânzurat pe 3 decembrie 1952.

După moartea lui Stalin, în marie 1953, persecuțiile au scăzut în intensitate, iar victimele acestui proces au fost reabilitați, inclusiv cei trei care scăpaseră de pedeapsa cu moartea. Ulterior, istoriografia oficială a Partidului Comunist a trecut în umbră povestea procesului, spunând în mod vag că procesul a fost o eroare rezultată dintr-un cult al personalității.

Antonín Novotný (Secretar General al Partidului Comunist Cehoslovac în perioada 1953 1968 și președinte între anii 1957-1968) l-a considerat pe Slánský vinovat pentru introducerea în Cehoslovacia a metodelor staliniste de interogare. Însă tot în vremea sa, Slánský și celelalte victime ale procesului din 1952 au fost reabilitate. După 1989, noul președinte ale Cehoslovaciei, Havel, l-a numit pe fiul lui Slánský ambasador al Cehoslovaciei în Uniunea Sovietică.

Exemplu de interogatoriu în sala de judecată:

Judecătorul: De ce naționalitate sunteți?

Geminder: Cehă.

Judecătorul: Puteți vorbi limba cehă bine?

Geminder: Da.

Judecătorul: Doriți un interpret?

Geminder: Nu.

Judecătorul: Puteți înțelege întrebările și veți putea răspunde la ele în limba cehă?

Geminder: Da.

Judecătorul: Sunteți pe deplin conștient de crima de care ați fost acuzat [...]?

Geminder: Da, pledez vinovat la fiecare acuzație.

Procurorul: Care a fost atitudinea dvs. față de muncitorii din Cehoslovacia?

Geminder: Am fost indiferent față de interesele poporului ceh și nu am avut niciodată vreun fel de afinitate pentru el. Interesele sale naționale mi-au fost întotdeauna străine.

Procurorul: Ce școală ați frecventat?

Geminder: Am fost la școala germană din Ostrava. Am părăsit Cehoslovacia în 1919 și mi-am terminat studiile secundare la Berlin, de unde mi-am luat certificatul. La sfârșitul studiilor, am frecventat cercuri mic-burgheze, cosmopolite și sioniste, unde am întâlnit oameni de naționalitate germană. Toate astea contribuie la faptul că nu cunosc limba cehă prea bine.

Procurorul: În tot acest timp nu ați învățat cu adevărat să vorbiți limba cehă bine, nici măcar în 1946 când ați venit în Cehoslovacia și ați ocupat poziții importante în Partidul Comunist?

Geminder: Nu, nu am învățat să vorbesc cehă cum trebuie.

Procurorul: Ce limbă puteți vorbi la perfecție?

Geminder: Germana.

Procurorul: Chiar puteți vorbi germana cum trebuie?

Geminder: Nu am mai vorbit-o de mult, dar o știu bine.

Procurorul: Puteți vorbi germana la fel de bine ca ceha?

Geminder: Da.

Procurorul: Deci de fapt nu puteți vorbi nicio limbă cum trebuie. Sunteți un cosmopolit tipic. Astfel v-ați strecurat în Partidul Comunist.'

Geminder:Am intrat în Partidul Comunist Cehoslovac în 1921 și am rămas membru până când am fost demascat, în 1951.

Lista acuzaților

Surse:

Helaine Blumenthal, Communism on Trial:The Slansky Affair and Anti-Semitism in Post-WWII Europe