Spiritul Solidarității este necesar astăzi Europei moderne

Relațiile dintre țările europene sunt modelate în conformitate cu principiul solidarității. Este o garanție reală pentru construirea unui viitor mai bun al Europei. Cu 40 de ani în urmă, în lunile fierbinți de vară ale anului 1980, Europa arăta complet diferit de cea de astăzi. La acea vreme, continentul era împărţit de Cortina de fier, care nu era doar o linie metaforică a diviziunii politice. Ȋn realitate, a separat statele libere și democratice de cele private de suveranitate și complet dependente de imperiul sovietic.

Printre țările rămase după război sub protectoratul autorităţilor comuniste s-a aflat și patria mea - Polonia. Polonia, care în urma celui de-al Doilea Război Mondial, a pierdut aproape 6 milioane de cetățeni, dintre care jumătate erau cetățeni polonezi de origine evreiască. A fost o catastrofă după care era pur şi simplu puţin probabil să ne revenim.

Și totuși am încercat. În vremurile de subjugare postbelică, cunoscută drept perioada Republicii Populare Poloneze, polonezii nu au renunțat la eforturile lor de a-și realiza visele de autodeterminare, libertate și independență. Nu ne-am împăcat niciodată cu sentinţa nedreaptă a istoriei. De aceea, în Polonia s-au făcut tentative succesive de revolte împotriva regimului dependent de Moscova. Din păcate, fără efecte. Guvernul comunist a înnăbuşit în mod sângeros toate protestele sociale, a supravegheat societatea sau a cenzurat manifestările de libertate în artă și literatură. Cu fiecare izbucnire succesivă, s-au adăugat mai multe victime, dar chiar și în aceste condiţii, speranța nu s-a stins.

Rezultatul acestei speranțe a fost luna August '80, un adevărat punct de cotitură. A fost un fenomen de neimaginat la nivelul întregului bloc sovietic. Ceva care a provocat uimire și, în același timp, admirație la nivel mondial. După o serie de greve ale muncitorilor din șantierele navale și din alte fabrici din Polonia, despoticul partid comunist a trebuit în cele din urmă să se înduplece. Şi-a dat atunci consimțământul înființării primului sindicat independent de autorităţi și autoguvernat din istoria statelor blocului sovietic.  

Astfel s-a născut „Solidaritatea”. În mod oficial a fost o organizație sindicală, dar de fapt a fost o mișcare socială la nivel național care a unit milioane de polonezi într-o singură comunitate plină de încredere. De unde a izvorât această încredere? A izvorât şi izvorăşte încă şi astăzi dintr-o tradiție politică veche de secole - iubirea de libertate și democrație. Din atașamentul față de Europa, în care Polonia este o parte activă de mii de ani. Și, de asemenea, din inspiraţia pe care a trezit-o în societatea poloneză Papa Ioan Paul al II-lea - alegerea sa în Sfântul Scaun a fost pentru polonezi o sursă constantă de speranță și forţă. 

Astăzi, după trecerea anilor, este foarte clar că „Solidaritatea” a fost pietricica care a provocat avalanșa și, în consecinţă, căderea Cortinei de fier în 1989. Mulţumită „Solidarității”, Polonia s-a eliberat de sfera de influență sovietică, iar Europa a putut să redevină un întreg.

Deși au trecut patruzeci de ani de la nașterea „Solidarității”, idealurile acesteia încă sunt și ar trebui să fie pentru noi vii. Noi, polonezii, le-am păstrat nu ca pe exponatele de muzeu, ci ca valori care definesc standardul în viața publică, un model la care aspirăm. Dar solidaritatea este mai mult decât un postulat socio-politic. Această formă de existență este prezentă și în gesturile și comportamentele de zi cu zi. „Nu există libertate fără solidaritate” - ne amintim de cuvintele lui Ioan Paul al II-lea. Și ne amintim, de asemenea, că nu există solidaritate fără iubire, iar fără acestea două - nu există nici viitor.  

Când societăţile noastre sunt lovite de dezastre naturale - inundații, cataclisme, incendii, tornade - solidaritatea devine nu numai unul dintre principiile directoare ale acţiunilor noastre, ci pur și simplu o condiție pentru supraviețuire. Am observat acest lucru și continuăm să îl observăm în lupta împotriva pandemiei de coronavirus. Dovezi de ajutor necondiționat, sacrificiu pentru salvarea celorlalți, altruism sincer, empatie, respingerea fricii și a egoismului - astfel de modele au fost reprezentate în cele mai dificile momente de către medici, paramedici, servicii militare, farmaciști, dar și de către vânzători, profesori, antreprenori și sute de mii de cetățeni obișnuiți. Datorită atitudinii lor, am putut vedea ce este solidaritatea în practică.

Cu toate acestea, solidaritatea este prea valoroasă pentru a ne aminti de ea doar în vremuri de criză. Idealurile ei ar trebui să se regăsească și în conținutul vieții cotidiene, manifestat în fiecare zi prin bunătate, ospitalitate, deschidere și înțelegere. Pentru a le descoperi, este suficient să acordăm o atenție profundă propriei noastre existențe, să cunoaștem mai bine toate aceste calități nobile ale personalității noastre. 

Oricine persoană care găsește spiritul solidarităţii în sine va înțelege că acesta nu se poate limita doar la sfera individuală. Solidaritatea are nevoie de comunitate pentru că numai acolo se poate realiza pe deplin. Prin urmare, ar trebui să o adoptăm ca regula fundamentală a vieții noastre colective. Ne convingem de acest lucru în special astăzi, când milioane de polonezi, ca și locuitorii altor țări europene, se luptă cu consecințele economice ale pandemiei. Reducerea semnificativă a răspândirii virusului și introducerea rapidă a unei strategii îndrăznețe anti-criză, protejând atât antreprenorii, angajații, familiile lor, cât și întregi comunităţi locale - toate acestea nu ar fi posibile dacă nu am fi ghidați în acțiunile noastre de principiul solidarității.

Același spirit este necesar și Europei moderne. Împreună ne aflăm la un punct de cotitură și împreună trebuie să ne descurcăm - ca o comunitate. Acesta este motivul pentru care este atât de important ca, într-un moment de încercare, capacitatea de cooperare să învingă egoismul. Ne dorim o Europă puternică, la fel cum ne dorim o Polonie puternică. Sunt convins că vom putea să ne modelăm viitorul comun atâta timp cât moștenirea „Solidarității” va constitui un fundament al acțiunilor noastre.

Acesta este motivul pentru care astăzi, la patruzeci de ani după memorabilul august ’80, sarcina noastră principală este să ne asigurăm că, mai ales în ochii lumii, „Solidaritatea” nu va rămâne doar o pagină în istoria națiunii poloneze.

Trebuie să facem din solidaritate un proiect pentru întreaga Europă, motiv pentru care solidaritatea este propunerea noastră pentru următoarele decenii de dezvoltare.

Relațiile dintre țările europene - indiferent de mărimea și potențialul lor economic - ar trebui să aibă ca model relațiile interpersonale. Acestea, la rândul lor, sunt formate, în mod natural, tocmai conform principiului solidarității. Este o garanție reală pentru construirea unui viitor mai bun pentru Europa.

Foto sus: Greva din august de la șantierul naval “Lenin” din Gdansk. Vedere de sus a Porții nr. 2 și a cetățenilor și lucrătorilor șantierului naval adunaţi sub ea. Deasupra porții, există un banner cu sloganul „PROLETARI DIN TOATE FABRICILE, UNIŢI-VĂ”, iar pe acoperișul cabinei de pază sunt pancarte cu cele 21  de revendicări (©Fot. Zenon Mirota/ECS)

Mateusz MORAWIECKI este premierul Republicii Polone, istoric şi economist. Textul este publicat simultan în lunarul polonez „Wszystko Co Najważniejsze”.