Niciun stat, niciodată în istoria lui, nu a trăit pierderi precum cele provocate de vestitul plan ceauşist de sistematizare, care a dus la dispariţia a peste 40.000 de construcţii-locuinţe, edificii administrative, monumente de artă şi cultură, mânăstiri şi biserici.

Au existat iniţiative de succes care au reuşit să mai salveze de sub lama buldozerului câteva dintre bisericile încărcate de istorie. Inginerului Eugen Iordăchescu este cel care a coordonat mutarea a opt biserici din Capitală, dintre cele 11 cărora le-a fost schimbat amplasamentul.

Demolările au început după cutremur.Nicolae Ceauşescu a ordonat distrugerea a 20 de lăcaşe de cult, cele mai multe din categoria monumentelor istorice

Bucureşteanul nu va scăpa însă de rana provocată de punerea la pământ a numeroase lăcaşuri de rugăciune. Prima pe lista roşie a partidului comunist a fost Biserica Enei. Ctitorită în 1611, lăcaşul a marcat începutul unei epoci de construcţie, definită mai târziu ca „stilul brâncovenesc“. Era anul 1977, iar haosul de după cutremur şi indiferenţa autorităţilor au dus la suprimarea primului lăcaş de cult din dureroasa listă a sistematizarii. „A existat o reacţie puternică din partea Comisiei Monumentelor Istorice, iar ca răspuns, Ceauşescu dizolvă Comisia“, susţine consilierul patriarhal Florin Şerbănescu.

Mai târziu, în 1984, demolările au continuat. Biserica-monument istoric Albă Postăvari, atestată documentar în 1595, era al doilea lăcaş de cult ca vechime din Bucureşti. Legenda spune că, în drum spre călău, Mihai Viteazul s-a oprit aici pentru a se ruga. Atât de ascultată i-a fost rugăciunea, încât călăul, şocat, nu a mai putut să execute sentinţa şi, astfel, Mihai Vodă a scăpat. În martie 1984, era pusă la pământ sub ochii enoriaşilor. „A fost un moment zguduitor pentru tatăl meu, care a slujit toată viaţa lui aici. Avea să-l marcheze pentru totdeauna“, povesteşte părintele Serbănescu.

Anul 1986 a marcat un alt moment tragic în vieţile bucureştenilor. Două lăcaşuri istorice aveau să fie dărâmate.

Una dintre cele mai cunoscute biserici din Bucureşti, Biserica Sfânta Vineri, adăpostea icoana Sfintei Cuvioase Parascheva, icoana pictată la Viena, în 1748. Martorii oculari ai demolării au povestit despre o ploaie cu bucăţi de gheaţă pornită din senin chiar în mijlocul operaţiunii.

Mânăstire, închisoare, ruine

Mânăstirea Văcăreşti a fost construită de domnitorii din familia Mavrocordat, Nicolae-tatăl şi Constantin-fiul, 1722, şi a reprezentat exprimarea desăvârşită a artei româneşti din acel secol, fiind încorporată marelui ciclu brâncovenesc. Aici se afla o bibliotecă celebră, ce adăpostea cărţi rare adunate în mare parte de Stolnicul Constantin Cantacuzino şi colecţia de documente a lui Nicolae Mavrocordat. În 1848 este transformată în închisoarea revoluţionarilor. Declinul a continuat, iar în anul 1868 devine închisoare permanentă. Timp de peste un veac, până în 1973 când este desfiinţată închisoarea, Mânăstirea a lipsit complet din viaţa culturală a românilor. Sfârşeşte în anul 1987.

Reparaţie morală

Cinci lăcaşuri de cult au căzut pradă sistematizării, atunci când Nicolae Ceauşescu a decis să construiască colosala clădire Casa Poporului. Catedrala Mântuirii Neamului, care se ridică chiar pe dealul din spatele Parlamentului, va avea cinci altare. „Catedrala reprezintă o preluare a ştafetei de la vechile lăcaşuri care au fost demolate în zonă. Cele cinci altare care vor fi construite sunt simbolul renaşterii vechilor biserici“, susţine părintele Florin Şerbănescu, consilier patriarhal.

Cele mai multe dintre bisericile demolate erau monumente culturale cu o istorie de câteva veacuri. Distrugerea lor a însemnat suprimarea subită a unui patrimoniu naţional care cu greu va putea fi recuperat.