Amintirea lui Mihai Viteazul în cronicile din secolul al XVII-lea

Miron Costin

Şi era aşa de groaznic Mihai-vodă şi vestit de războaie în toate aceste părţi, cât, îndată ce au sosit la Suceava, i s-au închinat şi cetatea Sucevei şi a Neamţului, la cetăţi punând oşteni de ai săi pedestraşi […].

Singur Mihai-vodă, ca un leu în fruntea războiului şi au fost războiul câteva ceasuri, până au sosit şi husarii.

Nedeprinsă oastea lui Mihai-vodă cu acel fel de oaste, ce s-au pomenit husarii […].

I-au dat ştire lui Mihai-vodă de pedestrimea lui că s-au spart de la vad, şi acolo iarăşi nu era putinţă să se înfrângă oastea leşească, numai ce au căutat a da dos oştilor lui Mihai-vodă.Însă nu de tot se risipeau, ci cu tocmeală, întorcându-se singur Mihai-vodă cu capul său unde era greul. Şi tot aşa au mers apărându-se până la un oraş ce se zice Târgşor.

Ştiind Zamoyschii de Mihai-vodă cine este la războaie, […] temându-se cumva în goană de sminteală au trimis trâmbiţaşi de au zis de întorsul oştii şi porunca la capete, numai să seîntoarcă. Şi s-au întors oastea leşească.

[…] O! nesăţioasă hirea domnilor spre lăţire şi avuţie oarbă! Pe cât să mai adauge, pe atâta râvneşte. Poftele domnilor şi a împăraţilor n-au hotar. Având mult, cum n-ar avea nimic le pare. Pe cât îi dă Dumnezeu nu se satură. Având domnie, cinste şi mai mari şi mai late ţări poftesc. Având ţară, şi ţara altuia a cuprinde cască, şi aşa lăcomind la altuia, sosesc de pierd şi al său. Multe împărăţii în lume, vrând să ia alte ţări, s-au stins pe sine. Aşa s-au stins împărăţia lui Darie-împărat de Alexandru Machidon, vrând să supună ţările greceşti şi toată Machidonia Darie au stins împărăţia sa, de au căzut pe mâinile lui Alexandru Machidon. Aşa împărăţia Cartaghinii, vrând să supună Râmul, au căzut la robia râmlenilor. Aşa Pir-împărat, vrând să ia Italia, au pierdut ţările sale. Aşa şi Mihai-vodă, vrând sa hie [fie] crai la unguri, au pierdut şi domnia Ţării Munteneşti […].

(Costin, I, p.16, 19, 20, 96–97)

Letopiseţul cantacuzinesc

Iar Mihai vodă iar strânse a doua oară sfat şi-şi aduseră aminte cum întâi era ţara ocolită de vrăjmaşi, iar acum au dat Dumnezeu de este domn a două ţări. Şi-i plecară mintea lui Mihaivodă a nu se pleca celui mai mare, ci ziseră că nu va avea nevoie de împăratul, ci-l va lăsa de va ţine Ardealul […].

Iar Mihai vodă nu-şi mai aduse aminte de cea de apoi, cum că nu-şi va lăsa împăratul nemţesc cuvântul să stea în deşert, ci-şi înălţă Mihai vodă sfatul şi mintea de om neînţelept şi de pizma cea de demult a Irimiei vodă, ce să sfătuise cu Batâr Andreiaş spre răul lui Mihai vodă. Iar Mihai vodă se ridică asupra Ieremiei vodă cu oşti mari la mai 6 […]. Şi intră Mihai vodă cu oşti în Moldova.[…].

Şi căzu trupul lui frumos ca un copaci, pentru că nu ştiuse, nici să împrilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Şi-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că aşa au lucrat pizma încă din începutul lumii. Că pizma au pierdut pe mulţi bărbaţi fără de vină ca şi acesta.

Căci era ajutor creştinilor şi sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cât făcuse pe turci de tremura de frica lui. Iar diavolul, cel ce nu v[re]a binele neamului creştinesc;nu l-au lăsat, ci iată că meşteşugurile lui au întrat prin inima celor răi hicleni, până îl deteră şi morţii. Şi rămaseră creştinii şi mai vârtos Tara Românească, săraci de dânsul. Pentru aceasta dar, cade-se să blestemăm toţi creştinii pe neamul unguresc, mai vârtos, căci sunt oameni răi şi ficleni [vicleni], încă de felul lor. Aşijderea şi pe Başta Giurgiu, căci au ascultat pre domnii ungureşti, de au ucis pe Mihai vodă fără de nici o vină.

(Letopise]ul cantacuzinesc, p.76–77, 82)

Nota Bene:De remarcat consensul dintre cronicarii de secol XVII:apreciere pentru calităţile militare ale lui Mihai şi pentru succesele sale împotriva otomanilor, dar şi critică de inspiraţie moral-creştină pentru încercarea sa de a se înstăpâni în Transilvania şi în Moldova.

sursa:Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte