Alsacia Lorena, sursa disputei franco germane jpeg

Alsacia-Lorena, sursa disputei franco-germane

├Än a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea, teritoriile germane se aflau ├«ntr-un proces de unificare, condus ╚Öi controlat de mult mai dezvoltata Prusie. Ascensiunea unei noi mari puteri ├«n centrul continentului i-a alertat pe francezi, ace╚Ötia tem├óndu-se c─â o Germanie unificat─â ar putea pune ├«n pericol echilibrul geopolitic stabilit ├«n 1815 prin Pacea de la Viena. Acesta este fundalul pe care, ├«n 1870, izbucne╚Öte r─âzboiul franco-prusac, pe care Fran╚Ťa ├«l pierde.

Bismarck se opune anex─ârii

Una din cele mai importante clauze ale tratatului de pace semnat la Paris ├«n mai 1871 a fost anexarea unor teritorii din Alsacia-Lorena de c─âtre noul Imperiu German. Aceast─â anexare, v─âzut─â drept o clauz─â punitiv─â ├«mpotriva francezilor care declan╚Öaser─â r─âzboiul (pe care, ├«ns─â, germanii ╚Öi-l doreau), a st├órnit multe controverse chiar ╚Öi ├«n Germania. Pe de o parte, cancelarul Bismarck s-a opus ideii, realiz├ónd c─â anexarea teritoriilor franceze va reprezenta o permanent─â surs─â de conflict ├«ntre Fran╚Ťa ╚Öi noul stat german, d├ónd na╚Ötere unui puternic curent revizionist la Paris (ceea ce se va ╚Öi ├«nt├ómpla). Pe de alt─â parte, ├Ämp─âratul Wilhelm I a luat partea Armatei prusace, (cel mai puternic curent de opinie venind din partea lui Helmuth von Moltke), care era de p─ârere c─â o ├«mpingere spre Vest a grani╚Ťei franco-germane era necesar─â din mai multe motive.

├Än fa╚Ťa opiniei publice, anexarea a fost justificat─â prin argumentul demografic:├«n teritoriile anexate, marea majoritate a popula╚Ťiei era vorbitoare de dialecte germane. Mai important a fost ├«ns─â argumentul militar:├«mping├ónd frontierea mai departe de Rin, anexarea oferea germanilor un avantaj strategic important. Germanii ob╚Ťineau controlul asupra fortifica╚Ťiilor de la Metz ╚Öi asupra resurselor de fier din regiune, esen╚Ťiale pentru industria militar─â.

Un rol semnificativ ├«n aceast─â decizie l-a jucat ╚Öi politica intern─â a Imperiului German. De╚Öi era condus efectiv de Prusia (regele Prusiei mo╚Ötenea Coroana Imperiului, iar premierul prusac devenea Cancelar), noul imperiu german era, totu╚Öi, o structur─â descentralizat─â, care avea c├óteva probleme cu administrarea celor mai noi teritorii imperiale (Baden ╚Öi Bavaria), aflate la grani╚Ťa de Vest.

Cite╚Öte ╚Öi Desfiin╚Ťarea Prusiei ca stat 

Aceste dou─â state germane fuseser─â, p├ón─â ├«n 1866, inamici ai Prusiei, iar dup─â integrarea lor ├«n imperiu ob╚Ťinuser─â concesii substan╚Ťiale cu privire la autonomia local─â (inclusiv ├«n probleme militare, ceea ce ├«i nemul╚Ťumea pe generalii prusaci). De aceea, Statul Major prusac era de p─ârere c─â ar fi mai bine dac─â noua frontier─â franco-german─â s-ar afla sub controlul direct al Imperiului. A╚Öadar, era necesar ca frontiera s─â fie ├«mpins─â spre Vest, pentru a dep─â╚Öi grani╚Ťele statelor Baden ╚Öi Bavaria. De aceea, noile teritorii anexate au fost organizate ├«ntr-un Reichsland(teritoriu imperial);de╚Öi acesta nu era integrat, oficial, teritoriului Prusac, el era pus sub administra╚Ťia imperial─â central─â, put├ónd fi controlat de la Berlin.

451px Alsace lorraine JPG jpeg

Mi╚Öcarea RevancheÔÇô curent revizionist din Fran╚Ťa celei de-a Treia Republici care cerea o politic─â extern─â concentrat─â asupra recuper─ârii Alsaciei ╚Öi Lorenei.

├Änainte de r─âzboiul franco-prusac, Fran╚Ťa nu avea o reputa╚Ťie prea bun─â ├«n teritoriile germane, ÔÇ×gra╚ŤieÔÇŁ amintirilor r─âzboaielor napoleoniene. Germanii ├«i considerau pe francezi agresivi ├«n materie de politic─â extern─â ╚Öi se temeau de tendin╚Ťa lor expansionist─â. Pe bun─â dreptate:francezii visau de mult la o frontier─â estic─â pe Rin ╚Öi nici p├ón─â ├«n 1870 nu renun╚Ťaser─â la aceast─â idee. Putem spune c─â, cel pu╚Ťin p├ón─â la momentul izbucnirii r─âzboiului franco-prusac, germanii se temeau mai mult de francezi, dec├ót invers.

Noua grani╚Ť─â dintre Fran╚Ťa ╚Öi Germania a fost trasat─â, cu pu╚Ťine excep╚Ťii, respect├ónd diviziunea lingvistic─â dintre dialectele germanice ╚Öi romane. Astfel, doar c├óteva zone ├«n care predomina limba francez─â (ora╚Öul Metz, o regiune din Mun╚Ťii Vosgi ╚Öi zona Ch├óteau-Salins ÔÇô toate av├ónd o ├«nsemn─âtate strategic─â) au trecut sub administra╚Ťie german─â. Potrivit unor statistici din 1900, doar 11.6% din popula╚Ťia teritoriilor anexate ├«n 1871 vorbea franceza ca limb─â matern─â. Administra╚Ťia imperial─â a fost destul de tolerant─â fa╚Ť─â de locuitorii de limb─â francez─â, aceasta fiind p─âstrat─â ca limb─â oficial─â.

Potrivit tratatului de la Frankfurt, locuitorilor din teritoriile anexate ╚Öi se d─âdea posibilitatea ca p├ón─â la 1 octombrie 1872 s─â decid─â dac─â vor s─â emigreze ├«n Fran╚Ťa, sau s─â r─âm├ón─â acolo ca cet─â╚Ťeni germani. P├ón─â ├«n 1876, circa 100.000 de oameni (sau 5% din popula╚Ťie) emigraser─â ├«n Fran╚Ťa.

Teritoriile anexate au fost integrate în provincia imperială Elsass-Lothringen, administrată de guvernul imperial de la Berlin.

├Än timpul Primului R─âzboi Mondial, Alsacia-Lorena a devenit ╚Ťinta principal─â a confrunt─ârii franco-germane. Imediat dup─â izbucnirea r─âzboiului, ambele state au luat m─âsuri referitoare la aceast─â regiune, unele dintre ele fiind controversate. Spre exemplu, alsacienii reziden╚Ťi ├«n Fran╚Ťa au fost aresta╚Ťi ╚Öi ├«nchi╚Öi ├«n lag─âre. De cealalt─â parte, autorit─â╚Ťile germane, con╚Ötiente fiind de predominan╚Ťa sentimentelor antigermane din regiune, au trecut la m─âsuri brutale ├«mpotriva popula╚Ťiei, pentru a preveni orice tentative de revolt─â. ├Än plus, administra╚Ťia imperial─â a adoptat imediat o politic─â de germanizare a regiunii. ├Än Metz, ora╚Ö ├«n care predomina franceza, numele str─âzilor erau p├ón─â atunci erau afi╚Öate ├«n ambele limbi. ├Äncep├ónd din 14 ianuarie 1915, limba francez─â este scoas─â de pe toate marcajele;╚Öase luni mai t├órziu, germana era proclamat─â unica limb─â oficial─â a regiunii.

Germanii interzic limba francez─â

Front page Le Petit Journal 8 December 1918 jpg jpeg

Aceste m─âsuri de germanizare for╚Ťat─â au dus la ├«nstr─âinarea popula╚Ťiei de autorit─â╚Ťi. Oamenii, obi╚Önui╚Ťi s─â tr─âiasc─â ├«ntr-o lume bilingv─â, au fost exaspera╚Ťi de schimb─âri. Pentru rostirea unui simplu Bonjour, puteai primi o amend─â, iar germanii non-nativi erau gata oric├ónd s─â mearg─â la autorit─â╚Ťi s─â denun╚Ťe pe cineva.  Astfel, dintr-o dat─â, popula╚Ťia majoritar─â francez─â a ajuns s─â fie controlat─â ╚Öi aproape terorizat─â de minoritatea german─â. Nu e de mirare c─â aceste m─âsuri s-au ├«ntors ├«mpotriva autorit─â╚Ťilor germane, ele duc├ónd la rena╚Öterea patriotismului francez.

Pentru a evita posibilele confrunt─âri cu rude din Fran╚Ťa, solda╚Ťii din Alsacia-Lorena au fost trimi╚Öi pe Frontul de Est sau ├«nrola╚Ťi ├«n Marin─â.

Reanexarea

În toamna anului 1918, imediat după capitularea germană, teritoriile pierdute în 1871 reintră în posesia statului francez, anexare recunoscută prin tratatul de la Versailles din 1919.

Sub noua administra╚Ťie francez─â, Alsacia-Lorena a fost ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n trei departamente (Haut-Rhin, Bas-Rhin ╚Öi Moselle), urm├ónd aceea╚Öi structur─â de dinainte de 1870. Guvernul a ├«nceput imediat o campanie de refrancizare a regiunii, inclusiv prin m─âsuri controversate precum deportarea for╚Ťat─â a tuturor germanilor stabili╚Ťi ├«n zon─â dup─â 1870.

Istoria regiunii nu se termin─â aici. ├Än 1940, dup─â surprinz─âtoarea ├«nfr├óngere a Fran╚Ťei, teritoriile vor intra din nou sub controlul german. Ele vor reveni Fran╚Ťei,   definitiv, dup─â terminarea celui de-al Doilea R─âzboi Mondial.