Alchimia, ├«ntre filosofie ocult─â ┼či proto┼čtiin┼ú─â jpeg

Alchimia, ├«ntre filosofie ocult─â ┼či proto┼čtiin┼ú─â

Tot ceea ce ┼úine de alchimie implic─â multe, multe ├«ntreb─âri. Unde ┼či c├ónd a ap─ârut? Se voia a fi o ┼čtiint─â veritabil─â sau era doar un paravan pentru practici frauduloase? Transformarea metalelor ├«n aur era un deziderat real sau mai mult o metafor─â pentru transformarea spiritului? Ce semnifica┼úie aveau complexele simboluri folosite de aceasta? A ├«nv─â┼úat ceva chimia de la predecesoarea ei magic─â? Vom ├«ncerca s─â prezent─âm, foarte sintetic, un scurt istoric al preocup─ârilor alchimice, pentru a ne face o idee despre ├«nsemn─âtatea fascinantului subiect, at├ót de opac ┼či seduc─âtor, poate mai mult din pricina tematicii sale filosofice dec├ót opera┼úiile concrete prin care alchimi┼čtii doreau s─â ob┼úin─â aurul.

Surprinz─âtor, principiile alchimiei postuleaz─â unitatea ┼či simplitatea ultim─â a ansamblului cunoa┼čterii, deloc departe de concluziile fizicii particulelor. Toate obiectele, de la a┼čtri la p─âr┼úile corpului, sunt prinse ├«ntr-o re┼úea de coresponden┼úe. Dar pentru alchimi┼čti, cei pu┼úin pentru cei antici, este vorba de metafizic─â, de o poezie a universului, nu despre o ├«ncercare explicativ─â fundamentat─â ┼čtiin┼úific, prin metod─â ┼či experiment. ├Än evul mediu ├«ns─â alchimi┼čtii sunt cei care vor predica ferm necesitatea recursului la experien┼ú─â, fiind de altfel primii care se folosesc de laboratoare, situate mai ├«nt├ói ├«n m─ân─âstiri. Alchimi┼čtii vor descoperi tehnici de purificare a alcoolului, aplic├óndu-le ├«n extragerea esen┼úelor din plante, utilizate ulterior ├«n scopuri medicinale.C├ónd ├«ncepe s─â se dezvolte chimia, alchimia nu dispare brusc, ci coexist─â cu ea, dup─â cum sugereaz─â ┼či lucr─ârile secrete ale lui Newton, care vede ├«n ea o posibilitate de a identifica inten┼úiile Creatorului.

Anticii intre materie si spirit

Dar re├«ntorc├óndu-ne ├«n antichitate, s─â schi┼ú─âm c├óteva dintre g├óndurile oamenilor care au fost pasiona┼úi de aceast─â form─â de cunoa┼čtere. Chinezii concep universul ca pe un imens organism, ├«n care obiectele naturale sunt legate prin simpatii. Cu alte cuvinte, nechezatul unui cal atrage nechezatul altui cal, sau nota pe o l─âut─â atrage note pe alte instrumente. S-au scris ├«n secolul al II-lea a.Hr. liste ├«ntreg de simpatii, dar ┼či antipatii, pe baza c─ârora se elaborau varii re┼úete:amulete care s─â inflen┼úeze soarta, remedii pentru boli, elixiruri de via┼ú─â lung─â, etc. C├óteva tratate de mineralogie fac o clasificare a metalelor ├«n ├«ncercarea de a urm─âri caracterul lor Yin sau Yang.

Mut├óndu-ne ├«n alt─â arie cultural─â, ├«n Egipt, aici vom descoperi c─â avem o literatur─â care se refer─â la vopsirea ┼či manipularea metalelor, pentru a le aurifica. Bolon din Mendes, alchimist din secolul al II-lea a.Hr., ├«mp─ârt─â┼če┼čte opiniile colegilor s─âi chinezi despre simpatii ┼či antipatii. Me┼čte┼čugarii care prelucrau aurul se subordonau unor preo┼úi ai zeului Ptah din Memphis. Egiptenii ┼čtiau s─â placheze aurul sau s─â aureasc─â ├«n foi┼úe. Papirusurile de la Leyda ┼či Stockholm ne transmit mai multe re┼úete, printre care ┼či de sc─âdere a titlului unui aliaj sau de afinare a metalelor pentru a le modifica propriet─â┼úile. Pentru vopsirea aurului se cerea un amestec de compozit de fier ┼či sulf, sare ┼či o┼úet de purificare, ├«n care se scufunda aurul ┼či se ├«nc─âlzea pe c─ârbuni. Re┼úetele acestea nu prea i-au convenit lui Diocle┼úian, care d─â ordin s─â se ard─â multe manuscrise, de team─â ca egiptenii s─â nu adune bog─â┼úii.

├Än lumea elenistic─â ├«l vom ├«nt├ólni pe Zosim din Panopohis, care ┼či-a redactat opera ├«n jurul anului 300. Scrierile sale contopesc dimensiunea material─â cu cea spiritual─â a alchimiei, propun├ónd o clasificare a elementelor bazat─â pe afinitate reciproc─â (cosangvinitate), cum ar fi cea dintre magnetit ┼či fier. Textele revelatorii cuprin scene onirice ├«n care i se amestec─â oasele cu carnea ┼či arde ├«n foc pentru a proba c─â sufletul se na┼čte odat─â cu trupul.

Unul dintre textele cele mai importante ale alchimiei este Tabla de smarald, cu cel mai vechi exemplar ├«n papirului de la Leyda, ┼či o scriere paleo-ebraic─â. ├Än el reg─âsim idei din metafizica iudaic─â, kabbalistic─â[1], precum cea a Arborelui Vie┼úii, Sefiroth, copacul invers care poart─â lumina divin─â din cer spre p─âm├ónt. Textul tablei ne indic─â iar─â┼či o predilec┼úie pentru coresponde┼úele care ├«n cele din urm─â se unific─â, dar limbajul extrem de ermetic nu ne permite s─â deducem exact ce ├«nseamn─â fiecare pasaj:ÔÇťCeea ce se afl─â sus este la fel cu ceea ce se afl─â jos, iar ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus. Toate lucrurile provin dintr-o esent─â, cea mai secret─â dintre toate lucrurile secrete, prin or├ónduirea acestei fiin┼úe unice. Tat─âl acestei at├ót de secrete esente este Soarele, iar mama sa este Luna, ┼či v├óntul a purtat-o spre aripile sale, iar hrana sa este p─âm├ónt spiritual. Separa┼úi p─âm├óntul spiritual de corpul dens printr-o dulce c─âldur─âÔÇŁ.

tabula jpg jpeg

Ori sunt texte sacre destul de inabordabile, ori sunt doar un paravan pentru practici frauduloase. C─âci printre textele alchimice g─âsim ┼či re┼úete pentru a denatura metalele de o manier─â imperceptibil─â, a┼ča inc├ót metalul sl─âbit s─â reproduc─â aspectul metalului nobil. Din acela┼či papirus avem de pild─â o metod─â de sc─âdere a titlului argintului:ÔÇťLua┼úi cupru de Cipru, ├«nl─âtura┼úi-i rugina ┼či pune┼úi deasupra ├«n p─âr┼úi egale:patru drahme de sare de Ammon, patru de alaun, ad─âuga┼úi o cantitate egal─â de argint ┼či amesteca┼úiÔÇŁ.

Vedem deci c─â ├«nc─â de la ├«nceputuri alchimia a stat sub semnul suspiciunii. Dincolo de spiritualitatea pe care o invoc─â, a fost o metod─â de contrafacere cu finalitate mercantil─â. Avem un dualism substan┼ú─â natural─â ÔÇô produs artificial. ┼×i totu┼či, dac─â ne uit─âm la complexele tabele de coresponden┼úe, nu putem s─â nu vedem ┼či o cuprinz─âtoare metafizic─â ├«n care universul este un Tot, impregnat de leg─âturile magice dintre diversele registre ale cunoa┼čterii. Coresponden┼úele au ├«n comun cifra ┼čapte:vocale grece┼čti, planete ale lui Ptolemeu, culori primare, tonuri ale octavei, metale din vechime ┼či organe. Unii alchimi┼čti vor construi  diagrame. Tabelele erau sisteme deschise, la care se pot raporta ┼či alte registre:zei, numere magice, ziele, procedee divinatorii, etc. Era un fel de organizare a cunoa┼čterii din acele timpuri, cu func┼úie mnemotehnic─â.

G├óndirea pe-┼čtiin┼úific─â considera c─â metalele germineaz─â ├«n mine, datorit─â Terrei hr─ânitoare. P─âm├óntul era ins─ârcinat cu metalele sale. Prin suflul vaporos ┼či umed al p─âm├óntului se creeaz─â mineralele[2]. Alchimia elenistic─â punea metalele ├«n rela┼úi ┼či cu celelalte planete, nefiind altceva dec├ót emana┼úii ale acestora. Pentru a da na┼čtere metalului, nu era nevoie dec├ót de embrion, sol fertil, timp ┼či o temperatur─â propice, focul bl├ónd ┼či constant. Concep┼úia a persistat p├ón─â ├«n secolul al XVII-lea.

Medievalii in cautarea Marii Opere

├Än Evul Mediu, alchimia arab─â ocup─â un loc extrem de important, pentru c─â asimileaz─â cuno┼čtin┼úe at├ót chineze, c├ót ┼či grecesti, pentru a le transmite apoi ┼či europenilor, dar ┼či pentru c─â se preocup─â constant de o farmacopee eficient─â. S─â lu─âm exemplul lui Geber (Jabir Ibn-Hayyan), care a tr─âit in secolul al VIII-lea, alchimist la curtea lui Harun al-Ra┼čid, de┼úin─âtor al unui laborator propriu. ├Än mediul intelectual propice, Geber elaboreaz─â o teorie cosmologic─â ce cuprinde patru naturi (uscat, umed, clad ┼či frig), care provin din combinarea dintre sulf ┼či mercur.

Metalele sunt alc─âtuite din aceste patru naturi, dou─â la nucleu, dou─â la ├«nvelis. Combinarea sf├ór┼če┼čte ├«ntr-stare de echilibru, fixat─â prin propor┼úii numerice, idee unde vedem ceva din legea propor┼úiilor definite a chimiei moderne. ├Än toat─â teoria numerologic─â a geberistilor, aurul reprezint─â echilibrul perfect dintre sulf ┼či mercur, Yin ┼či Yang alchimici, acidul ┼či baza moderne. Complementaritatea exist─â ┼či ├«n alchimie, ┼či ├«n chimie. ┼×i la Geber lucrurile nu au r─âmas doar la nivel teoretic. Observa┼úiile ┼či experimentele sale au dus la descoperirea albului de plumb, sau acidului nitric. Jabirienii au folosit ┼či substan┼úe animale ca ingrediente, o ini┼úiativ─â inspirat─â c─âci mineralele sufereau de pe urma impurit─â┼úilor ┼či nu produceau rezultate. Filtrul vegetal sau animal devine o procedur─â comun─â ├«n laborator.

geber jpg jpeg

├Än lumea latin─â Robert de Chester va traduce primul manuscris arab ├«n 1144, o introducere ├«n scrierile atribuite lui Hermes Trismegistos. Neoplatonismul medieval vedea ├«n natur─â oglinda divin─â, o concep┼úie care concilia religia cu spiritul ┼čtiin┼úific. ├Än m─ân─âstire, c─âlug─ârii practic─â ┼či alchimia material─â, ┼či pe cea spiritual─â, prima pentru a investiga muta┼úiile din natur─â, a doua pentru a-l purifica pe cel ini┼úiat. Alchimi┼čtii au avut ideea n─âstru┼čnic─â ┼či foarte valoroas─â cum c─â pentru a studia natura trebuie s─â te ├«ndep─ârtezi de ea ┼či s─â o recreezi ├«n laborator. Componenta filosofic─â a practicii alchimice nu lipse┼čte. Roger Bacon, ├«n secolul al XIII-lea, ├«i atribuie un rol speculativ major, c─âci aduce o reflec┼úie asupra lucrurilor ┼či le poate ra┼úionaliza prin experimentare.

Ce ┼čtiau medievalii? Printre altele g─âsim ├«n scrierile atribuite lui Raymond Lulle de Majorca procedura de distilare ┼či purificare a alcoolului. Distilarea vinului care punea la dispozi┼úie o ap─â arz─âtoare care a ├«nceput s─â fie utilizat─â ├«n scopuri medicale. Distil─ârile aveau ├«ns─â un scop mai ├«nalt, ┼či anume extragerea chintesen┼úei. Alchimia lullian─â descoper─â c─â alcoolul este capabil s─â extrag─â din plante tot felul de substan┼úe aromatice volatile, pentru asta fiind suficient ca apa vie┼úii s─â ating─â un grad mare de puritate. Manuscrisele din secolele XIII-XIV ne ofer─â liste lungi de medicamente potrivite pentru toate felurile de patologii ┼či ob┼úinute prin distilare pornind de la flori, semin┼úe sau mirodenii. Cea mai veche licoare cunoscut─â a fost inventat─â ├«n 1510 de Bernardo Vincelli.

Ce mai caut─â alchimi┼čtii? Elixirul universal, piatra filosofal─â. Metalele ordinare sunt avataruri imperfecte ale aurului, iar chrysopeea le poate vindeca. Iar aurul este metalul nemuririi, cine ┼či-l al─âtur─â ajunge magic la longevitate. Medicamentul este descris ├«n enciclopedia lui Johann Alsted drept ÔÇťspiritul lumii, care atunci c├ónd intr─â ├«n principiul unei l─âptuci, devine l─âptuc─â, ├«ntr-un trandafir devine trandafir, c├ónd intr─â ├«n sare, sulf, aur, copac, animal, devine sulf etc.ÔÇŁ Alchimi┼čtii au tot recurs la diverse panacee, unele mai toxice ca altele. Basile Valentin vedea ├«n stibiu solu┼úia ideal─âÔÇŽTeoretic, opera alchimic─â cuprindea trei stadii:opera de negru, alb ┼či ro┼ču, care prin mai multe opera┼úiuni (calcinare, dizolvare, coagulare, sublimare, putrefac┼úie, revenirea culorilor, congelare) se terminau cu ad─âugarea pietrei ro┼čii ├«n mercurul ├«ncins, care o transform─â ├«n aur.

S─â facem acum o mic─â trecere ├«n revist─â a Rena┼čterii, epoc─â ├«n care Marsilio Ficino descoper─â manuscrise vechi ┼či le face cunoscute la Floren┼úa. At├ót pentru el, c├ót ┼či pentru Pico della Mirandola, Hermes Trismegistos constituia punctul de atrac┼úie. Pentru ei, alchimia este o ├«ntelepciune antic─â regasit─â, care permite omului s─â participe la Spiritul Divin. Imitarea crea┼úiei ┼či creatorului devine ┼úinta principal─â. Se ├«mbin─â ├«n timpul rena┼čterii g├óndirea arab─â impregnat─â de platonism cu un misticism ocult ├«n care este esen┼úial─â st─âp├ónirea limbii, a cuvintelor. O no┼úiune central─â a doctrinei platonice este credinta ├«n echivalenta magic─â dintre cuvinte ┼či lucruri, controlabile prin manevrarea potrivit─â a limbii.

Revenind la Hermes, el este ├«n rena┼čtere purt─âtorul ┼čtiin┼úei oculte. Rezultat ├«n secolele III-II a.Hr. din asimilarea sincretic─â a zeului egiptean Toth cu zeul grec Hermes, zeul va fi identificat ulterior ┼či cu Moise. Trismegistos ├«nseamn─â tricefalul, cel care domne┼čte peste trei lumi, celest─â, terestr─â ┼či infraterestr─â. Este a┼čadar ┼či preot-filosof, ┼či rege, ┼či profet-magician. Numeroasele aluzii la Hermes denot─â interesul pentru cunoa┼čterea ocult─â, cunoa┼čtere care se ├«mbin─â ├«ns─â cu matematica ┼či observa┼úiile astronomice pentru a releva armonia cosmic─â. La Rabelais, Pantagruel contempl─â infinita ┼či intelectuala sfer─â, cu centrul pretutindeni ┼či circumferin┼úa nic─âieri, preciz├ónd c─â este vorba despre Dumnezeul lui Hermes Trismegistos.

Dintre alchimi┼čtii faimo┼či ai Rena┼čterii merit─â s─â-I amintim pe:Cornelius Agrippa, Guillaume Postel, Paracelsus, Arthur Dee, Jean Beguin, Michael Maier, Basile Valentin. Ceea ce ├«i unea pe ace┼čtia era via┼úa lor r─ât─âcitoare, ├«n c─âutare de manuscrise ┼či ingrediente. O problem─â era ┼či dificultatea economic─â, ei av├ónd nevoie adesea de un mecena. Unii autori, chiar din propria tagm─â, iau ├«n der├ódere dec─âderea lor social─â, dar respect─â cuceririle disciplinei. Ca de pild─â procedeele din sticl─ârie, producerea culorilor, elaborarea de aliaje, contribu┼úiile la farmaceutic─â ┼či artilerie.

450px Paracelsus jpg jpeg

Probabil cel mai cunoscut personaj este Paracelsus, Theophrastus von Hohenheim (1493-1541), un adev─ârat rebel pentru c─â respinge orice form─â de autoritate ├«n afara Bibliei. Paracelsus marcheaz─â o ruptur─â major─â de ceea ce ├«nsemna alchimia. De ce? Pentru c─â prioritar pentru el nu mai e leacul pentru metale, ci cel pentru oameni, panaceul, elixirul suprem. Omul este pentru medicul elve┼úian un microcosm, care s-a n─âscut ├«ntr-un cosmos structurat, apoi dup─â alungarea din paradis sufer─â din pricina separ─ârii de esenta divin─â ┼či accede apoi constant la aceast─â sfer─â.

Lui paracelsus ├«i dator─âm introducerea ├«n alchimie a matematicilor, geometriei ┼či propor┼úiilor numerice. Pentru Paracelsus, cele patru elemente ale lui Aristotel sunt manifest─ârile a trei elemente chimice omniprezente:sulful, mercurul ┼či sarea, provenind la r├óndul lor dintr-o esen┼ú─â primordial─â, Marele Mister. Focul este foarte important, pentru c─â el reveleaz─â principiile, le genereaz─â. Prin foc alchimistul recreeaz─â natura. Alt─â no┼úiune central─â a filosofiei paracelsiene este asimilarea pietrei filosofale cu Iisus Hristos. Ameliorarea metalului este imposibil─â f─âr─â ameliorarea adeptului, care se transform─â prin influen┼úa divin─â.

Paracelsus este totodat─â ┼či inventatorul medicinei psihosomatice. Vindecarea ├«nseamn─â echilibrarea for┼úelor naturale care se confrunt─â ├«n bolnav. Prin logoterapie, vindecarea prin cuvinte, Paracelsus ├«ncearc─â s─â creeze ├«n bolnav o ordine. Totul porneste de la spirit, care trebuie mai ├«nt├ói cur─â┼úat de rele. Alchimia spiritual─â subsumeaz─â un ansamblu ordonat, gradual, de exerci┼úii spirituale, combinate cu etapele Operei pentru a ajunge la perfec┼úionarea interioar─â.

Modernii si ultimele focuri

Alchimia ├«┼či tr─âie┼čte ultima suflare prin secolele XVII-XVIII. Nu putem s─â nu cit─âm aici cazul lui Isaac newton, un fin cunosc─âtor al literaturii alchimice, adept al posibilit─â┼úii de descifrare a misterelor universale ┼či prin aceast─â metod─â. Pentru Newton, Hermes, un Hristos p─âg├ón, conduce procesele fizice non-mecanice, este cel care anim─â materia, o scoate din starea sa de vegetare. Newton imagineaz─â metalele ca pe o past─â din care se face p├óine, o materie ├«n care se adaug─â drojdie. Izolarea drojdiei este scopul. Newton caut─â ingrediente pentru magnetul filosofic, experimenteaz─â cu sulfur─â de fier, amalgamuri ┼či antimoniu.

Pasiunea sa pentru alchimie se ├«ntrevede ┼či ├«n fizica sa, ├«ntemeiat─â pe for┼úe de atragere ┼či respingere, al c─âror model este furnizat de alchimie. ├Än scrierile sale putem surprinde indicii ale activit─â┼úii sale alchimice. De pild─â, ├«ntreb├óndu-se despre posibila echivalent─â dintre materie ┼či lumin─â, formuleaz─â astfel:ÔÇť Mercurul apare uneori sub forma unui metal dur ┼či casant, c├óteodat─â sub forma unei s─âri transparente ┼či corozive, pe care o numim sublimat─â, ┼či alteori sub forma unui p─âm├ónt alb f─âr─â gust, transparent ┼či volatil. ┼×i dup─â toate aceste schimb─âri revine la prima form─â de Mercur.[ÔÇŽ] ┼či printre at├ótea transmut─âri diferite ┼či stranii, natura nu ar putea s─â schimbe corpurile ├«n lumin─â, iar lumina ├«n corpuri?ÔÇŁ.

Separa┼úia dintre chimie ┼či alchimie nu va deveni clar─â p├ón─â la Lavoisier ┼či revolu┼úia francez─â. Chimia se va debarasa de mantia ermetic─â, pentru a se baza exclusiv pe observa┼úie ┼či experiment. ├Än 1677 apare Cursul de chimie a lui Nicolas Lemery, cu deriv─âri de metale grupate pe capitole. Dar alchimia nu moare imediat. Chiar un periodic ┼čtiin┼úific, Journal des Scavans, ofer─â recenzii noilor lucr─âri de alchimie. De fapt r─âsp├óndirea lor era at├ót de mare, inc├ót Francois Geoffroy public─â ├«n 1722 Memoriile Academiei de Stiinte, un protest vehement ├«mpotriva tezelor alchimice. G─âsim o ilustrare a continuit─â┼úii, dar ┼či controverselor de la finele secolului al XVIII-lea, ├«n interesul pentru Nicolas Flamel, un personaj real din secolul al XIV-lea, pretins ├«mbog─â┼úit prin descoperirea, dup─â lectura unei c─âr┼úi de Abraham Evreul, a Pietrei FilosofaleÔÇŽ

Adev─ârul despre alchimie va sta mereu sub semnul enigmei. Ce a fost mai mult, o filosofie sau o ┼čtiin┼ú─â? ┼×i c├ót de mult a recuperat chimia din ea? Oricum, s─â nu uit─âm c─â avem totu┼či contribu┼úii impoertante ┼či din acest domeniu maiÔÇŽezoteric. Laboratorul, procedeele de purificare (distilarea, cristalizarea), organizarea ├«n teorie ┼či practic─â, no┼úiunea de catalizator, ferment, solvent, sau extract, ideea de substant─â static─â ┼či care devine dinamic─â prin transformare, dar ┼či nenum─âratele motive literare ├«n frunte cu modelul savantului nebun, pe care ├«l vom reg─âsi at├ót de des la Mary Shelly, Balzac, Alexandre Dumas, Jules Verne, Nathaniel Hawthorne, R. L. Stevenson, A, Conan Doyle sau Goethe.

├Äntr-un fel ┼či noi suntem alchimi┼čti. Nu ne l─âs─âm noi uneori sedu┼či de un trecut grandios, unde ne ├«nchipuim c─â ar fi tr─âit marii ├«ntelep┼úi, p─âstr─âtori ai tainelor universale pe care noi le-am uitat ┼či sper─âm s─â le recuper─âm?

Bibliografie:

Bonardel, F., Filosofia alchimiei, Ia┼či, 2000.

Laszlo, P., Ce este alchimia?, Bucure┼čti, 1996.

Linden, S., The Alchemy Reader:from Hermes Trismegistos to Isaac Newton, Cambridge, 2003.

Roob, A., Alchemy and Mysticism, Londra, 2003.

[1]Sistem filosofic cu influente pitagoreice, platonice ┼či din mitologia oriental─â, grefate pe tradi┼úia ebraic─â, cuprinz├ónd partea teoretic─â legat─â de natura lui Dumnezeu ┼či partea practic─â legat─â de folosirea numelor divine pentru a produce diverse fenomene.

[2]Aristotel, Meteorologice, III.