Accesoriile regale ale reginei Elisabeta a II-a

Știți oare ce am fi găsit dacă am fi aruncat o privire discretă (și metaforică, desigur) în geanta reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord? În oricare dintre cele vreo trei sute de genți? Cred că am fi dat de alte două „accesorii” nelipsite din viața și din aparițiile reginei: echilibrul său și zâmbetul său.

Dacă gențile regale sunt confecționate din piele și din cele mai fine și confortabile materiale, echilibrul și zâmbetul erau împachetate într-o folie aurie de mătase, numită simplu: copilărie. Să le luăm pe rând. De toarte.

Începem cu geanta reginei, de departe un aspect frivol sau superficial, dovada cea mai evidentă în acest sens fiind faptul că suverana nu a apărut niciodată fără acest accesoriu, nici măcar în ultima sa fotografie oficială, făcută la castelul Balmoral, cu puțin înainte să plece dintre noi (8 septembrie 2022).

Forma genților Reginei Elisabeta a II-a a fost dată de-a lungul timpului, încă din anii ’60, de firma Launer, o cunoscută casă de marochinărie din Londra, modelele fiind realizate din piele de cea mai bună calitate, firește. Regina a avut o relație apropiată cu firma Launer London, proprietarul actual al companiei declarând că regina i-a mărturisit că nu se simțea complet îmbrăcată dacă nu purta și geanta. Pe brațul stâng.

Felul în care suverana își poziționa geanta în public reprezenta un mod de comunicare cu echipa ei

Există și un fond al chestiunii genții reginei, nu doar forma simplă, practică și impecabil manufacturată în atelierele Launer. Felul în care suverana își poziționa geanta în public, la diverse evenimente, reprezenta un mod de comunicare cu echipa ei. Un soi de cod de protocol, de etichetă regală. Astfel, dacă regina punea geanta pe masă în timpul unei reuniuni, mesajul transmis era că dorea să plece în cinci minute.

Dacă se afla la o recepție socializând cu alți participanți și începea să mute geanta de pe o mână pe cealaltă, semnalul era că trebuia să intervină și să întrerupă elegant conversația cineva din personalul care o însoțea. Când regina Elisabeta a II-a își așeza geanta pe podea, codul era clar și tranșant: voia să plece imediat.

Regina Elisabeta a II-a poartă o geantă creată de firma Launer

Când a scos un sandvici cu marmeladă la masă cu ursulețul Paddington, nu știm care o fi fost interpretarea de protocol, dar codul cred că a fost totuși destul de descifrabil: naturalețe, simpatie și umor. Și firesc. Chiar dacă unul regal.

Dacă tot a venit vorba despre coduri și decodări, există o parte a istoriei fiecărei persoane care poate aduce multe răspunsuri-cheie: istoria copilăriei. În anii copilăriei se pot găsi unele dintre indiciile vieții adulte, poate chiar cele mai relevante. Când vorbim despre personaje istorice, desigur, povestea capătă amploarea cuvenită. Cu atât mai mult când personajul istoric este regina Elisabeta a II-a.

Regina Elisabeta a II-a, singurul monarh britanic care a sărbătorit Jubileul de Platină

Având în vedere că regina este singurul monarh britanic care a sărbătorit Jubileul de Platină (anul acesta, la 6 februarie 2022, a împlinit 70 de ani de domnie), distanța-i mare până la anii copilăriei sale, dar și din acest motiv este tare bună istoria, putem privi și înțelege cam oricât vrem în urmă, pe axa timpului.

Prințul Charles și Regina Elisabeta a II-a, cu ocazia sărbătoririi Jubileului de Platină al reginei

Astfel, dacă aruncăm o privire (tot discretă, dar mai puțin metaforică) pe la începutul secolului XX, prin anii ’30, o să o zărim pe Elisabeta Alexandra Maria, alintată Lilibet, o prințesă cu o copilărie fericită, într-o familie unită și afectuoasă, chiar dacă încărcată de îndatoririle oficiale și de presiunile specifice statutului regal.

Acest context de bun augur general, de regulă mai rar întâlnit în familiile regale prin însăși natura complexă a instituției, alături de unele trăsături native ale Reginei, s-a oglindit asupra întregii vieți și activități ale suveranei.

Concluziile autorilor care au cercetat și scris despre regina Elisabeta a II-a sugerează faptul că anii copilăriei sale au fost unii fericiți și lipsiți de griji, că aceasta s-a putut baza, așa cum scrie autorul Andrew Marr în biografia sa, „pe voioșia mamei sale, pe interesul tatălui și pe tovărășia surorii”. Cea din urmă, tovărășia surorii, adică a prințesei Margaret, aduce în discuție două istorioare relevante.

Acest text este un fragment din articolul „Echilibrul, zâmbetul și geanta - accesoriile regale ale reginei Elisabeta a II-a”, publicat în numărul 249 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.