9 mai 1877: România independentă jpeg

9 mai 1877: România independentă

ÔÇ×├Än stare de rezbel, cu leg─âturile rupte (cu Poarta n.n.), ce suntem? Suntem independen┼úi, suntem na┼úiune de sine st─ât─âtoareÔÇŁ. Cuvintele ministrului de Externe Mihail Kog─âlniceanu, rostite la 9/21 mai 1877 ca r─âspuns la o interpelare parlamentar─â, au devenit simbolul ob┼úinerii independen┼úei de stat a Rom├óniei. Dar dincolo de cuvinte ┼či lozinci, independen┼úa a reprezentat, ca mai toate marile momente ale istoriei noastre, o ├«ngem─ânare de patriotism, dib─âcie politic─â ┼či conjuncturi interna┼úionale favorabile.

Pe fondul unei stabilit─â┼úi interne date de lunga guvernare conservatoare (1871-1876), ce consolidase ┼či pozi┼úia domnitorului Carol, aproape de abdicare cu doar c├ó┼úiva ani ├«n urm─â, ÔÇ×Problema oriental─âÔÇŁ cuno┼čtea o nou─â criz─â, ca urmare a tulbur─ârilor din Balcani.  

Cu toate reformele Tanzimatului (inaugurat ├«n 1839), elementele conservatoare musulmane au opus rezisten┼ú─â ├«ncerc─ârilor de reformare a Imperiului otoman, care au ├«nfr├ónat dezvoltarea social-economic─â a ┼ú─ârii. R─âscoala antiotoman─â din Bosnia ┼či Her┼úegovina (1875), apoi din Bulgaria (1876), urmate de izbucnirea ostilit─â┼úilor dintre Serbia ┼či Muntenegru pe de-o parte ┼či Imperiul otoman de alta au creat circumstan┼úele prielnice pentru interven┼úia Rusiei, al c─ârei ┼úar, Alexandru al II-lea, era hot─âr├ót s─â recupereze pierderile suferite de ┼úara sa ├«n urma tratatului de la Paris (1856). Astfel erau create condi┼úiile favorabile schimb─ârii statutului interna┼úional al Rom├óniei.

Rusia: Rom├ónia s─â nu irite Poarta otman─â prin n─âzuin┼úe pripite 

La ├«nceputul anului 1876, c├ónd criza oriental─â s-a ad├óncit, guvernul rom├ón a ├«ntreprins o ac┼úiune diplomatic─â menit─â s─â sondeze puterile garante ├«n privin┼úa eventualei proclam─âri a independen┼úei statului rom├ón ┼či accept─ârii lui ca stat neutru, dup─â modelul Belgiei. Dac─â s├órbii, grecii ┼či italienii au primit cu entuziasm nota diplomatic─â, oamenii politici din Europa Central─â ┼či Apusean─â s-au dovedit mult mai rezerva┼úi ├«n aprecieri. Ambasadorul britanic a replicat c─â mini┼čtrii englezi garantau existen┼úa ┼ú─ârii noastre at├óta timp c├ót aceasta face parte din Imperiul otoman, fiindc─â Marea Britanie era interesat─â ├«n men┼úinerea acestuia, dar ÔÇ×ca stat independent, pu┼úin import─â de este sau nu o Rom├ónieÔÇŁ.

Guvernul conservator a b─âtut ├«n retragere, ceea ce a accentuat fr─âm├ónt─ârile politice din Rom├ónia ┼či a dus la schimb─âri la nivelul guvernului. Politica de neutralitate era sugerat─â inclusiv de Rusia, care preciza c─â aceast─â politic─â ÔÇ×trebuie s─â constituie totdeauna pav─âza Rom├ónieiÔÇŁ. Rusia cerea, totodat─â, ┼ú─ârii noastre s─â nu ├«ncalce tratatele interna┼úionale, s─â nu irite Poarta otoman─â ÔÇ×prin n─âzuin┼úe pripiteÔÇŁ ┼či s─â nu se amestece ├«n treburile din Balcani.

Pe m─âsur─â ce criza oriental─â se agrava, Rusia ┼či Austro-Ungaria se str─âduiau s─â profite c├ót mai mult de ea, pentru a-┼či ├«mp─âr┼úi zonele de domina┼úie ├«n Balcani. La 26 iunie/8 iulie 1876, ┼úarul Alexandru al II-lea ┼či ├«mp─âratul Francisc Iosif, ├«nso┼úi┼úi de premierii Alexandru Gorceakov ┼či Andrassy Gyula, s-au ├«nt├ólnit la Reichstadt, ├«n Boemia, unde, printr-un acord secret, au stabilit s─â nu intervin─â ├«n conflictul din Balcani, iar dac─â Imperiul otoman ar fi ├«nfr├ónt, atunci Rusia s─â intre ÔÇ×├«n frontierele sale naturale dinainte de 1856ÔÇŁ, iar mare parte a Bosniei ┼či Her┼úegovinei s─â fie anexat─â de Austro-Ungaria. Diploma┼úia rom├óneasc─â, intuind ├«n┼úelegerea dintre cele dou─â mari puteri, a adoptat ├«ncep├ónd din vara anului 1876 o atitudine mai ferm─â fa┼ú─â de Poarta otoman─â ┼či a intensificat ac┼úiunile diplomatice.

prima inde jpg jpeg

├Än iulie, dup─â victoria cov├ór┼čitoare ├«n alegerile din luna precedent─â a grup─ârii liberal-radicale, Ion I.C. Br─âtianu a format un nou guvern. Liderul liberal considera neutralitatea doar o etap─â ┼či preg─âtea o viitoare implicare a Rom├óniei, ├«ntr-un fel sau altul. C├ónd, la sf├ór┼čitul lunii august, ├«mp─âratul Francisc Iosif a f─âcut o vizit─â la Sibiu, Br─âtianu a venit s─â-l salute, cu scopul de a-i afla inten┼úiile ├«n privin┼úa eventualului r─âzboi ruso-turc. Peste o lun─â, primul-ministru ├«nso┼úit de ministrul de R─âzboi ┼či al┼úi c├ó┼úiva ofi┼úeri s-a deplasat la Livadia (├«n Crimeea) pentru a discuta cu ┼úarul Alexandru al II-lea ┼či cu cancelarul Gorceakov despre prefiguratul r─âzboi antiotoman. Colaborarea cu Rusia ├«n vederea ob┼úinerii independen┼úei era str├óns legat─â de problema sudului Basarabiei (jude┼úele Bolgrad, Cahul ┼či Ismail), restituit Moldovei prin Tratatul de la Paris (1856), un obiectiv primordial al ┼úarului. Conven┼úia negociat─â de Br─âtianu ┼či de diplomatul rus A.I. Nelidov p─ârea s─â ├«nl─âture aceast─â primejdie, ea asigur├ónd armatei ruse libera trecere prin Rom├ónia, ├«n timp ce Rusia ├«┼či asuma obliga┼úia de ÔÇ×a men┼úine ┼či a ap─âra integritatea actual─â a Rom├ónieiÔÇŁ, formularea ÔÇ×integritatea actual─âÔÇŁ viz├ónd direct apartenen┼úa sudului Basarabiei la Rom├ónia. ├Än memoriile sale, Nelidov ├«i atribuie lui Br─âtianu urm─âtoarele cuvinte ├«n leg─âtur─â cu aceast─â problem─â: ÔÇ×Am avut la Livadia sentimentul c─â aceasta este o chestiune de onoare pentru ├«mp─ârat..., vom c─âuta o compensa┼úie ┼či eu voi putea s─â preg─âtesc opinia noastr─â public─âÔÇŁ.

 De fapt, colaborarea rom├óno-rus─â a fost de la ├«nceput pus─â sub semnul unor gesturi lipsite de tact ┼či bun─âvoin┼ú─â. Dup─â ce Rusia a declarat r─âzboi Imperiului otoman (la 12/24 aprilie 1877), la intrarea trupelor imperiale ├«n Rom├ónia, marele duce Nicolae, comandantul-┼čef al armatei, a adresat un manifest ÔÇ×locuitorilor Rom├ónieiÔÇŁ, ignor├ónd cu bun─â ┼čtiin┼ú─â autorit─â┼úile statului. ├Än ceea ce prive┼čte o eventual─â cooperare militar─â rom├óno-rus─â, ea a fost categoric refuzat─â. Cancelarul Gorceakov ├«i declara generalului Iancu Ghica, agentul diplomatic al Rom├óniei la Petersburg: ÔÇ×Majestatea sa m-a ├«ns─ârcinat s─â v─â comunic c─â nu ┼úine la coopera┼úia Rom├óniei ┼či n-o ├«ndeamn─â la aceastaÔÇŁ.

Rusia solicit─â ajutorul militar al Rom├óniei. Faimoasa telegram─â 

P─âtrunderea trupelor ruse pe teritoriul Rom├óniei ┼či refuzul domnitorului de a se supuse ordinelor comandantului armatei turce┼čti ├«n vederea ap─âr─ârii teritoriului rom├ónesc au determinat bombardarea de c─âtre artileria turc─â a ora┼čelor de pe Dun─âre: Calafat, Bechet, Olteni┼úa ┼či C─âl─âra┼či (26 aprilie/8 mai). Artileria rom├ón─â a ripostat bombard├ónd Vidinul: ├«ntre Rom├ónia ┼či Turcia intervenise starea de r─âzboi. Dup─â celebrul discurs al lui Kog─âlniceanu, tot la 9/21 mai, Camera Deputa┼úilor ┼či Senatul au votat mo┼úiunea de proclamare a Independen┼úei Rom├óniei, iar a doua zi Suveranul r─âspundea proclama┼úiei de independen┼ú─â ├«n fa┼úa parlamentarilor aduna┼úi la Palatul regal.

Participarea armatei rom├óne la opera┼úiile militare din sudul Dun─ârii s-a produs ├«n urma unei telegrame a marelui duce Nicolae, care cerea grabnic asisten┼ú─â militar─â, un document intrat ┼či el ├«n ÔÇ×mitologiaÔÇŁ ob┼úinerii independen┼úei: ÔÇ×Turcii, adun├ónd cele mai mari mase la Plevna, ne zdrobesc. Rog a face fuziune, demonstra┼úie ┼či, dac─â se poate, trecerea Dun─ârii pe care tu dore┼čti s─â o faci, ├«ntre Jiu ┼či Corabia. Aceast─â demonstra┼úie este indispensabil─â pentru a facilita mi┼čc─ârile meleÔÇŁ. Ini┼úial, misiunea armatei rom├óne fusese una de acoperire a Dun─ârii. Nu erau preconizate opera┼úiuni militare la sud de fluviu ├«n care s─â fie implicate trupele rom├óne. Armata a fost mobilizat─â ├«n decurs de trei s─âpt─âm├óni, un real succes ├«n condi┼úiile date. Efectivele totale mobilizate s-au ridicat la circa 120.000 de oameni, din care ÔÇ×armata operativ─âÔÇŁ (trupele aflate ├«n prima linie) au ├«nsumat 58.700 de solda┼úi. Din rezerv─â, aproximativ 30.000 se g─âseau ├«n mili┼úii. Peste 80% dintre efectivele armatei operative erau formate din trupe teritoriale de doroban┼úi ┼či c─âl─âra┼či cu schimbul, iar restul, din unit─â┼úi ale armatei permanente (regulate). Instruirea armatei era neomogen─â: doroban┼úii ┼či c─âl─âra┼čii aveau o instuire sumar─â, iar mili┼úienii, aproape inexistent─â. Corpul ofi┼úeresc era, la r├óndu-i, lipsit de omogenitate, provenind din ┼čcoala de cavalerie ┼či din gradele inferioare dup─â absolvirea ┼čcolii divizionare.

Radiografie a capacit─â┼úilor de lupt─â la momentul 1877 

Armata rom├ón─â nu avea dotarea necesar─â pentru a purta o campanie militar─â. Dac─â artileria dispunea de 190 de tunuri moderne (150 provenite de la uzinele Krupp), la nivelul infanteriei lucrurile se prezentau sub auspicii nu prea optimiste. Majoritatea doroban┼úilor foloseau arme germane Dreyse, cu ac, cu b─âtaie sub 700 de metri. Guvernul liberal a f─âcut eforturi s─â completeze stocurile de armament ┼či mai ales de muni┼úii. Alimentele ┼či furajele s-au procurat pe baz─â de rechizi┼úii, care s-au ridicat la aproximativ 80% din cifra bugetului Ministerului de R─âzboi pe 1877.

Grosul armatei rom├óne a trecut Dun─ârea la 1 septembrie 1877, pe podul improvizat la Sili┼čtioara, l├óng─â Corabia, numai dup─â ce comandamentul rus a acceptat ca ea s─â-┼či p─âstreze at├ót individualitatea, c├ót ┼či unitatea de comand─â. Trupele noastre au ocupat pozi┼úii de lupt─â al─âturi de trupele ruse ├«n fa┼úa fortifica┼úiilor de la Plevna. Aceast─â Armat─â de Vest, ruso-rom├ón─â, era comandat─â de Carol (decizie luat─â ├«n urma unei ├«ntrevederi ├«ntre ┼úarul Alexandru al II-lea, marele duce Nicolae ┼či domnitorul rom├ón), secondat de generalul rus Pavel Zotov, ca ┼čef de stat- major, dup─â ce domnitorul rom├ón replicase, ├«n timpul tratativelor, c─â nu poate sta sub comanda unui general rus, dar zece generali ru┼či pot sta sub comanda sa. Nicolae Iorga era de p─ârere c─â principele ┼či colaboratorii s─âi apropia┼úi nu au profitat de situa┼úia grea a armatei ruse pentru a ob┼úine condi┼úii mai bune: ÔÇ×├Än momentul acela turcii ├«i pr─âp─âdeau pe ru┼či; atunci trebuiau l─âmurite lucrurile. Ai no┼čtri n-au vrut s─â aduc─â ├«ns─â ÔÇô din acela┼či motiv de dureroas─â aprehensiune ÔÇô chestiunea jude┼úelor basarabeneÔÇŁ. 

Cei 38.000 de militari rom├óni (42 batalioane, 32 escadroane ┼či 18 baterii) reprezentau cam jum─âtate din trupele aliate de la Plevna. Cea de-a treia b─ât─âlie de la Plevna s-a declan┼čat la 11 septembrie (30 august, stil vechi, ziua de na┼čtere a ┼úarului). La 8 septembrie, pentru a se putea apropia de redutele turce┼čti, elemente din Regimentul 13 doroban┼úi, Regimentul 6 infanterie de linie, Batalionul 2 v├ón─âtori ┼či o sec┼úie din Regimentul 3 artilerie au atacat un redan turcesc aflat ├«n fa┼úa redutei Grivi┼úa. A fost prima victorie a armatei rom├óne la Plevna, scump pl─âtit─â; ├«n amintirea eroilor, Vasile Alecsandri a scris celebrul poem ÔÇ×Pene┼č CurcanulÔÇŁ.

Valea Pl├óngerii 

La 1 septembrie, asaltul asupra redutei Grivi┼úa (considerat─â cheia Plevnei) a fost purtat de patru batalioane din Divizia 3 ┼či patru din Divizia 4. Abia ├«n timpul atacului s-a constatat c─â, de fapt, existau dou─â redute. Astfel, Divizia 3 a atacat Grivi┼úa 1, iar Divizia 4, Grivi┼úa 2. Necunoa┼čterea cu precizie a obiectivului a dus la o baie de s├ónge, ├«n special la Grivi┼úa 1. Trupele Diviziei 3 au fost nevoite s─â parcurg─â 1000 de metri, d├ónd apoi peste o vale de 500 metri, plin─â de m─âr─âcini ┼či teren alunecos. Solda┼úii au str─âb─âtut aceast─â vale ÔÇô denumit─â ulterior ÔÇ×Valea Pl├óngeriiÔÇŁ sau ÔÇ×Valea S├óngeluiÔÇŁ ÔÇô trec├ónd apoi la escaladarea pov├órni┼čului, ├«n v├órful c─âreia se g─âsea reduta turceasc─â. Asaltul a fost respins cu pierderi grele, printre care maiorul George ┼×on┼úu ┼či c─âpitanul Nicolae Walter M─âr─âcineanu, care a c─âzut ├«n momentul c├ónd ├«ncerca s─â ├«nfig─â pe parapet tricolorul rom├ónesc. Decimate, batalioanele Diviziei 3 au fost nevoite s─â se retrag─â. Cucerirea Grivi┼úei 2 a reprezentat singura biruin┼ú─â a asaltului din 11 septembrie, pl─âtit─â ├«ns─â de trupele rom├óne cu peste 2.500 de mor┼úi ┼či r─âni┼úi.

Drept urmare, asalturile asupra Plevnei au fost sistate, fiind ├«nlocuite cu un asediu sistematic, a┼čtept├óndu-se aducerea de trupe noi din Rusia. Trupele rom├óne au participat la ac┼úiunile de blocare a Plevnei ┼či apoi, ├«n noiembrie, la cucerirea Rahovei, punct ├«nt─ârit ce amenin┼úa spatele trupelor aliate. Circa 5.000 de solda┼úi rom├óni au participat la acest asalt, iar victoria a venit dup─â jertfa a 337 de militari.

Victoria de la Plevna 

├Än paralel cu luptele de la Rahova a fost ├«nt─ârit─â blocada Plevnei, opera┼úiune ├«ncheiat─â de solda┼úii ru┼či ┼či rom├óni la sf├ór┼čitul lui octombrie. Circa 100.000 de solda┼úi ru┼či ┼či rom├óni asediau garnizoana de 50.000 de militari condu┼či de Osman Pa┼ča. Un bun strateg, care realizase c─â doar o ├«ncercare de spargere a blocadei putea salva garnizoana, generalul turc a declan┼čat b─ât─âlia ├«n diminea┼úa zilei de 10 decembrie 1877. Dup─â o lupt─â grea, trupele otomane s-au retras ├«n debandad─â. R─ânit, Osman Pa┼ča s-a predat generalului rus Gane┼úki, ├«mpreun─â cu 45.000 dintre solda┼úii s─âi.

Victoria de la Plevna a gr─âbit sf├ór┼čitul r─âzboiului. Dup─â cinci luni de stagnare, armata rus─â s-a ├«ndreptat spre Sofia ┼či Adrianopol, iar cea rom├ón─â, c─âtre Vidin ┼či Belogradcik, av├ónd misiunea de a anihila trupele otomane concentrate ├«n nord-vestul Bulgariei pentru a asigura spatele ┼či flancul drept al trupelor ruse care se ├«ndreptau spre Sofia. Misiunea a fost u┼čurat─â de reintrarea Serbiei ├«n r─âzboi, la ├«nceputul lui decembrie, dup─â refacerea for┼úelor afectate de victoriile otomane din timpul verii.

inde jpg jpeg

La 24 ianuarie 1878, trupele rom├óne au ocupat linia de fortifica┼úii exterioare din jurul Vidinului, iar ├«n dup─â-amiaza zilei au declan┼čat asaltul asupra Sm├órdanului, unde se g─âseau cele mai puternice redute. B─ât─âlia ce a urmat s-a ├«ncheiat cu o str─âlucit─â victorie, r─âmas─â pentru posteritate prin geniul lui Nicolae Grigorescu. La 26 ianuarie, ├«ncercuirea Vidinului era complet─â, iar artileria rom├ón─â bombardeaz─â pozi┼úiile otomane, care refuz─â, la 1 februarie, capitularea. Ostilit─â┼úile ├«nceteaz─â la 4 februarie, c├ónd la Calafat sose┼čte vestea ├«ncheierii armisti┼úiului.

Pentru cunoscutul istoric militar A.J.P. Taylor, Plevna, unde frontul fusese ┼úinut ├«n loc timp de cinci luni de zile, ÔÇ×este una dintre pu┼úinele b─ât─âlii care au schimbat cursul istorieiÔÇŁ, motiv├óndu-┼či afirma┼úia prin faptul c─â rezisten┼úa lui Osman Pa┼ča a oprit ├«naintarea rapid─â a ru┼čilor, care ar fi putut ocupa ├«ntreaga Rusie european─â ┼či ar fi f─âcut ca ┼či ast─âzi Str├ómtorile s─â apar┼úin─â Rusiei. Dincolo de diversele opinii, e limpede c─â Plevna a pus cap─ât speran┼úei unei ├«ncheieri rapide a r─âzboiului ┼či a dus la interven┼úia militar─â a trupelor rom├óne. ├Än fa┼úa Plevnei trupele ruso-rom├óne au ├«nt├ólnit un adversar bine preg─âtit (turcii aveau tunuri Krupp, de care nu dispuneau ru┼čii, dar aveau, ├«n schimb, rom├ónii) ┼či bine condus. O foarte bun─â ├«mbinare ├«ntre organizarea genistic─â a terenului (tran┼čee, redute) ┼či a unui foc de mare intensitate au prefigurat o situa┼úie ce se va ├«nt├ólni ├«n r─âzboiul de pozi┼úie de pe frontul de vest din anii 1915-1917. A┼ča se explic─â pierderile teribile din r├óndurile atacatorilor, situa┼úie care se va repeta ├«n primul r─âzboi mondial.

Trupele rom├óne s-au confruntat, a┼čadar, cu o realitate nu numai foarte grea, dar ┼či inedit─â raportat la modul de purtare a conflictelor ├«n epoc─â. ├Än asemenea condi┼úii conduita lor a fost remarcabil─â, av├ónd ├«n vedere c─â experien┼úa de r─âzboi era nul─â. Semnul maturit─â┼úii armatei rom├óne a fost dat de curajul ar─âtat ├«n fa┼úa Plevnei.

Rom├ónia, exclus─â de la negocierile Tratatului de Pace de la San Stefano 

Imediat dup─â ├«ncetarea ostilit─â┼úilor au ap─ârut problemele ├«ntre alia┼úi. Sub pretextul c─â independen┼úa Rom├óniei nu era recunoscut─â ┼či c─â aliatul rus ├«i va reprezenta corect interesele, delegatul rom├ón nu a fost admis la discu┼úiile de la Kazanl├«k, care au precedat tratatul preliminar de la San Stefano (├«n apropiere de Adrianopol). Partea rus─â sublinia c─â Imperiul otoman nu putea fi at├ót de umilit ├«nc├ót s─â fie pus s─â trateze cu fo┼čtii vasali. Rusia voia s─â negocieze ├«n numele alia┼úilor, a┼ča cum f─âcuse Prusia ├«n 1871.

Refuzul de a admite reprezentantul Rom├óniei la tratativele de pace ┼či inten┼úia Rusiei, comunicat─â ├«n ├«n mod direct, de a re├«ncorpora cele trei jude┼úe din sudul Basarabiei au st├órnit indignare la Bucure┼čti. Clauzele armisti┼úiului semnat la 3 martie 1878 de Rusia ┼či Imperiul otoman au fost surs─â deopotriv─â de satisfac┼úie ┼či frustrare. La articolul 5 se preciza c─â Poarta ÔÇ×recunoa┼čte independen┼úa Rom├ónieiÔÇŁ, articolul 8 prevedea c─â trupele de ocupa┼úie ruse din Bulgaria aveau s─â-┼či men┼úin─â comunica┼úiile prin Rom├ónia ┼či prin porturile de la Marea Neagr─â, iar la articolul 18 se preciza c─â pentru o parte din desp─âgubirile de r─âzboi, Poarta ceda Rusiei Dobrogea, teritoriul pe care ÔÇ×Rusia ├«┼či rezerv─â dreptul de a-l schimba cu partea Basarabiei deta┼čat─â ├«n 1856ÔÇŁ.

Unanimitatea for┼úelor politice ├«n a respinge at├ót cedarea sudului Basarabiei, c├ót ┼či tranzitul armatei ruse a creat o acut─â tensiune ├«n rela┼úiile dintre Bucure┼čti ┼či Petersburg. ┼óarul Alexandru, care amenin┼úase cu ocuparea ┼ú─ârii ┼či dezarmarea armatei rom├óne, primea r─âspunsul demn ┼či curajos al domnitorului Carol I: ÔÇ×armata care s-a luptat la Plevna sub ochii ├«mp─âratului ┼či ai Alte┼úei Sale Imperiale (marele duce Nicolae ÔÇô n.n.) va putea fi zdrobit─â, dar nu va reu┼či nimeni niciodat─â s─â o dezarmezeÔÇŁ. Amenin┼ú─ârile erau departe de a fi simple cuvinte. Trupe ruse au fost aduse ├«n jurul Capitalei; s-au p─âstrat exemplarele tip─ârite ├«n limbile rus─â, rom├ón─â ┼či francez─â ale decretului pentru introducerea st─ârii de asediu ├«n Bucure┼čti, precum ┼či o proclama┼úie c─âtre locuitorii Capitalei, ce urmau s─â fie publicate imediat ce ora┼čul ar fi fost ocupat de trupele ruse, fiind prev─âzut─â numirea unui guvernator militar. Armata rom├ón─â a ocupat un dispozitiv defensiv pe linia Calafat-Craiova-Pite┼čti-T├órgovi┼čte; era iminent─â o confruntare ├«ntre fo┼čtii alia┼úi. Unii deputa┼úi au cerut chiar retragerea domnitorului ┼či a guvernului la Craiova. Din fericire, schimb─ârile intervenite ├«n arena interna┼úional─â au detensionat situa┼úia ┼či au venit ├«n sprijinul Rom├óniei.

Marile puteri, cu predilec┼úie Marea Britanie ┼či Austro-Ungaria, interesate ├«n ob┼úinerea unor teritorii ┼či sfere de influen┼ú─â ├«n Imperiul otoman, au contestat valabilitatea tratatului de la San Stefano ┼či au impus ┼úinerea unui nou Congres de Pace, care ┼či-a desf─â┼čurat lucr─ârile la Berlin ├«ntre 1/13 iunie-1/13 iulie 1878. Discu┼úiile de la Berlin au avut ├«ns─â doar un caracter formal, de vreme ce revizuirea clauzelor de la San Stefano s-a f─âcut ├«nainte de deschiderea lucr─ârilor Congresului, pe fondul semn─ârii unor aranjamente bilaterale anterioare (Austro-Ungaria ┼či Rusia, Rusia ┼či Marea Britanie, Marea Britanie ┼či Imperiul otoman pentru cedarea Ciprului c─âtre Londra, Austro-Ungaria ┼či Marea Britanie pentru un sprijin reciproc ├«n cadrul viitorului congres de pace). Soarta popoarelor din Balcani a fost discutat─â ├«n absen┼úa reprezentan┼úilor acestora; ├«n cele din urm─â au fost admi┼či ca o concesie pentru a-┼či expune cauza.

Delega┼úia Rom├óniei, format─â din primul ministru Ion C. Br─âtianu ┼či din ministrul Afacerilor Str─âine, Mihail Kog─âlniceanu, a fost ├«mputernicit─â de guvern s─â reprezinte Rom├ónia la Congresul de la Berlin. ├Än prima zi, reprezentan┼úii Rom├óniei au ├«ncercat zadarnic s─â fie admi┼či la lucr─ârile Congresului. Ei n-au putut avea dec├ót unele ├«ntrevederi cu reprezentan┼úii celor ┼čapte mari puteri, f─âr─â a primi un sprijin concret. La 12/24 iunie, delega┼úia Rom├óniei a ├«naintat un memoriu c─âtre cancelarul Otto von Bismarck, pre┼čedintele Congresului, ├«n care erau formulate cinci revendic─âri: nici o parte din teritoriu s─â nu fie desprins de Rom├ónia, teritoriul ei s─â nu fie supus unui drept de trecere al armatelor ┼úariste, Rom├ónia s─â intre ├«n posesia gurilor Dun─ârii, independen┼úa s─â fie consfin┼úit─â ├«n mod definitiv ┼či teritoriul s─âu s─â fie neutralizat, s─â primeasc─â desp─âgubiri de r─âboi propor┼úional cu for┼úele militare utilizate ├«n timpul campaniei.

├Än ┼čedin┼úa Congresului din 19 iunie/1 iulie, delega┼úia Rom├óniei a fost admis─â pentru a-┼či expune memoriul; cei doi mini┼čtri au subliniat c─â ┼úara pe care o reprezentau nu cerea s─â i se d─âruiasc─â independen┼úa na┼úional─â, care fusese cucerit─â pe c├ómpul de lupt─â, pe care puterile europene trebuiau s─â o recunoasc─â de jure, ├«n urma jertfelor de s├ónge. Br─âtianu a subliniat c─â ┼čtirbirea integrit─â┼úii teritoriale, dup─â ce ┼úarul se angajase s-o respecte, ÔÇ×ar d─âr├óma ├«n s├ónul na┼úiunii orice ├«ncredere ├«n t─âria tratatelorÔÇŁ ┼či a ÔÇ×principiilor de dreptate absolut─âÔÇŁ. Delegatul francez aprecia c─â reprezentan┼úii Rom├óniei fuseser─â ÔÇ×trata┼úi un pic cam durÔÇŁ. ├Än zilele urm─âtoare delega┼úiei i s-a sugerat s─â semneze o declara┼úie de supunere la hot─âr├órile Congresului, ceea ce au refuzat; Kog─âlniceanu sublinia c─â nu dorea s─â lege ├«n niciun fel ┼úara de deciziile marilor puteri, dictate de ÔÇ×politica interesului ┼či al egoismului care ├«nvinseseÔÇŁ.

La 1/13 iulie, lucr─ârile Congresului de la Berlin s-au ├«ncheiat prin semnarea unui tratat de pace, care modifica sim┼úitor prevederile de la San Stefano. ├Än prinvin┼úa Rom├óniei, prin articolele 43-45, se preciza c─â ÔÇ×ambele p─âr┼úi contractante recunosc independen┼úaÔÇŁ, condi┼úionat─â ├«ns─â de retrocedarea c─âtre Rusia a sudului Basarabiei ┼či acordarea de drepturi politice tuturor locuitorilor, p─âm├ónteni sau str─âini, indiferent c─ârei comunit─â┼úi religioase ├«i apar┼úineau. Erau viza┼úi evreii ┼či musulmanii, ├«n condi┼úiile ├«n care articolul 46 din Tratat consfin┼úea unirea cu Rom├ónia a insulelor Deltei Dun─ârii ┼či a Dobrogei, ocupat─â de otomani ├«n secolul al XV-lea, pe c├ónd se g─âsea sub influen┼úa ┼ó─ârii Rom├óne┼čti.

ÔÇ×Din Rom├ónia independent─â... ├«n cur├ónd se va na┼čte Rom├ónia MareÔÇŁ 

Florin Constantiniu apreciaz─â c─â Independen┼úa a fost primit─â de opinia public─â cu un accentuat sentiment de frustrare fa┼ú─â de marile puteri. Fa┼ú─â de ÔÇ×ingratitudineaÔÇŁ Rusiei, fa┼ú─â de ÔÇ×r─âcealaÔÇŁ Europei, fa┼ú─â de atitudinea ┼ú─ârii de ba┼čtin─â a domnitorului Carol, al c─ârei ÔÇ×cancelar de fierÔÇŁ, Bismarck, nu ascunsese faptul c─â rom├ónii ├«l intereseaz─â tot at├ót de mult ca ┼či paharul s─âu de bere, c├ónd este... gol. De┼či avantajele economice rezultate din de┼úinerea Dobrogei erau incomparabil mai mari dec├ót cele oferite de sudul Basarabiei, Rom├ónia nu a acceptat principiul schimbului. Autorit─â┼úile rom├óne au p─âr─âsit jude┼úele Bolgrad, Cahul ┼či Ismail f─âr─â a semna un act cu cele ruse┼čti, venite s─â preia teritoriul cucerit. Delimitarea frontierei ├«n Dobrogea de sud a creat noi tensiuni ├«n raporturile rom├óno-ruse, cele dou─â p─âr┼úi fiind ├«n pragul unei ciocniri la Arab-Tabia, ├«n apropiere de Silistra.

Modificarea articolului 7 din Constitu┼úie, care prevedea acordarea cet─â┼úeniei rom├óne numai pentru str─âinii de religie cre┼čtin─â, a decla┼čat o vie dezbatere ┼či a generat un puternic curent antisemit ├«n societatea rom├óneasc─â. A┼ča cum sublinia A.D. Xenopol, curentul antisemit ÔÇ×se n─âscu ├«n ┼úar─â atunci c├ónd evreii ├«ncepur─â a n─âzui la cet─â┼úenia rom├ón─âÔÇŁ. Dorin┼úa despre care scria istoricul rom├ón a coincis cu apari┼úia statului rom├ón modern. P├ón─â atunci evreii, ba chiar ┼či rom├ónii uneori preferau beneficiile statutului de supus (sudit) str─âin, care ├«i plasau sub jurisdic┼úia consulatelor str─âine ┼či implicit la ad─âpost de abuzurile administra┼úiei locale. Odat─â cu Unirea Principatelor ┼či abolirea jurisdic┼úiei consulare, evreii au c─âutat s─â se ÔÇ×├«mp─âm├ónteneasc─âÔÇŁ, pentru a beneficia de avantajele de cet─â┼úeni ai noului stat. O atitudine de ├«n┼úeles, dar care a provocat o vie nemul┼úumire ├«n r├óndul unor segmente ale popula┼úiei, din ra┼úiuni economice. ├Än ultimele decenii, num─ârul evreilor crescuse ├«n chip ├«nsemnat, ca urmare a unui aflux de popula┼úie iudaic─â venit─â din Gali┼úia ├«n Moldova. ┼×i-au asigurat repede o situa┼úie economic─â superioar─â localnicilor, form├ónd o ├«nsemnat─â parte ÔÇô uneori chiar majoritatea ÔÇô popula┼úiei ├«n ora┼čele din nordul Moldovei. Pe acest fond, frustrarea s-a transformat adesea ├«n ostilitate.

Primele manifest─âri antisemite de amploare au avut loc cu prilejul elabor─ârii Constitu┼úiei din 1866. Ion C. Br─âtianu era de p─ârere c─â cet─â┼úenia rom├ón─â nu putea fi acordat─â dec├ót str─âinilor de religie cre┼čtin─â, atac├óndu-i ├«n termeni violen┼úi pe evrei, eticheta┼úi de el drept ÔÇ×plag─â social─âÔÇŁ ┼či ÔÇ×lepreÔÇŁ. Momentul 1878 a adus un nou val de antisemitism la nivelul societ─â┼úii, ├«ndeosebi ├«n r├óndul intelectualilor, prin reprezentan┼úi de marc─â (Hasdeu, Eminescu, Conta ┼či al┼úii). Discu┼úia din jurul articolului 7 din Constitu┼úie a dus la publicarea de c─âtre Mihai Eminescu a unor articole extrem de dure. Sentimentele antisemite au fost exacerbate de interven┼úiile din str─âin─âtate ├«n favoarea evreilor, ├«ndeosebi atunci c├ónd ob┼úinerea independen┼úei a fost condi┼úionat─â, iar ├«n societatea rom├óneasc─â avea s─â cunoasc─â, din p─âcate, ┼či alte valen┼úe ale fenomenului antisemit ├«n deceniile urm─âtoare.

Cu toate astea, ob┼úinerea independen┼úei, la dou─â decenii dup─â constituirea statului na┼úional, a ├«nsemnat bifarea unei etape decisive ├«n procesul de afirmare european─â, preg─âtind totodat─â terenul pentru des─âv├ór┼čirea unit─â┼úii na┼úiunii rom├óne. Timotei Cipariu scria c─â ÔÇ×1877 formeaz─â aura unui viitor plin de glorieÔÇŁ, iar pentru intelectualii transilv─âneni ┼či bucovineni se ├«nt─ârea credin┼úa c─â ÔÇ×din Rom├ónia independent─â... ├«n cur├ónd se va na┼čte Rom├ónia MareÔÇŁ.

Armata rom├ón─â a fost cea care a pl─âtit tributul cel mai greu: 4.302 mor┼úi ┼či disp─âru┼úi, 3.316 r─âni┼úi ┼či 19.094 bolnavi. La 20 octombrie 1878, ├«ntr-o frumoas─â duminic─â de toamn─â, armata rom├ón─â ┼či-a f─âcut triumfal intrarea ├«n Bucure┼čti, pe ┼čoseaua ce avea s─â se numeasc─â de atunci Calea Victoriei, marc├ónd una dintre etapele esen┼úiale din evolu┼úia statului rom├ón.