România – UDMR: 1 0    meciul continuă jpeg

România – UDMR: 1-0... meciul continuă

📁 Istorie recentă
Autor: Ionel Grigorescu

Miercuri (04.10.2017), Comisiile reunite juridică, de administrație publică și pentru drepturile omului ale Camerei Deputaților au respins propunerea elaborată de UDMR care prevedea modificarea și completarea Legii 215/2001 a administrației publice locale. În aceeași zi, plenul Camerei Deputaților (prima Cameră sesizată) a respins definitiv proiectul legislativ, acesta ajungând la Senat, Camera decizională pentru acest act normativ.

Proiectul legislativ, elaborat de parlamentarii UDMR la începutul anului 2017, a stârnit multe pasiuni și ambiții, în condițiile în care conținea destul de multe prevederi controversate, a căror legiferare și aplicare ar fi condus la o extindere fără precedent a arealului geografic de utilizare a limbilor minorităților naționale în administrație, cu mult mai departe decât aria geografică naturală locuită de conaționali, dar ar fi generat și alte efecte juridice despre care s-a vorbit mai puțin în presa din țara noastră. Este foarte clar că acest proiect legislativ a reprezentat o miză importantă pentru UDMR, în condițiile în care la nici câteva ore de la respingerea propunerii legislative de prima Cameră sesizată, Kelemen Hunor, președintele organizației, a emis un comunicat de presă în forță, ale cărui prime cuvinte spun că „Este falsă afirmația potrivit căreia România ar fi o țară model, în ceea ce privește rezolvarea situației minorităților. ” 

Evident, restul comunicatului nu reprezintă altceva decât o pledoarie potrivit căreia este evident faptul că Bucureștiul a respins dialogul cu reprezentanții minorităților naționale, gest care nu ar fi trebuit să se întâmple în preajma Centenarului Marii Uniri, când și așa retorica politicienilor români, mai ales a celor din opoziție, ar fi una antimaghiară. 

vezi integral comunicatul aici

De unde până unde aceste concluzii ale președintelui UDMR, care nu au nicio legătură cu prevederile proiectului legislativ propus de organizația pe care o conduce. De ce această poziție acum și de ce oare pe marginea acestui proiect legislativ? 

Răspunsul este unul relativ simplu, în condițiile în care propunerea de act normativ a UDMR nu reprezintă câtuși de puțin, în esența sa, scăderea nevinovată a pragului de aplicare a legii utilizării limbilor minorităților în administrație de la 20 la 10 %. Dacă aceasta era miza acestui proiect legislativ atunci cred că parlamentarii români nu ar fi avut mari probleme în al accepta, indiferent că se apropie sau nu Centenarul.

Miza era una mult mai mare pentru președintele UDMR și ceilalți parlamentari maghiari, deoarece propunerea normativă conține multe alte prevederi care ar fi transformat județele locuite preponderent de maghiari în enclave etnice. De ce spunem asta. De exemplu, art.7 al proiectului 210/2017 prevede, nici mai mult nici mai puțin, faptul că statul român nu poate modifica granița unităților administrativ-teritoriale dacă acest fapt duce la alterarea proporției etnice. Cu alte cuvinte, dacă Bucureștiul nu este de acord cu înființarea regiunilor de dezvoltare ținutul secuiesc sau partium, atunci regionalizarea este interzisă.

Mai departe, art. 13 al propunerii legislative conține multiple prevederi care, în prezent, sunt interzise de legislația românească deoarece materializarea acestora ar conduce la oficializarea, de facto, a limbii maghiare dar și la crearea unor zone în care începi să te îndoiești că statul român mai deține controlul asupra lor: de exemplu, redactarea de către autoritățile administrațiilor publice locale a tuturor documentelor oficiale în limba minorităților naționale (și nu traducerea lor în această limba așa cum este în prezent), realizarea tuturor tipizatelor în limbile minorităților și, nici mai mult nici mai puțin, posibilitatea ca oricare administrație locală să adopte ce simbol dorește, indiferent de natura acestuia (evident, pentru românii din Covasna și Harghita primul lucru care le vine în minte la citirea acestui articol este arborarea steagului secuiesc, ca simbol statal, pe instituțiile publice din cele două județe, pretins stindard al luptei pentru autonomia teritorială a maghiarilor).

Mergând mai departe, același proiect legislativ prevede, culmea, existența unui prag alternativ, numeric, la cel de 10%, a cărui aplicare ar însemna, în unele situații, că prevederile legii ar putea fi aplicate și acolo unde o populație minoritară nu depășește 3-4% din numărul total al locuitorilor (de exemplu, art.2, lit e care spune că legea se aplică acolo unde sunt cel puțin 300 de etnici la o populație mai mică de 10.000 locuitori – regula de trei simplă ne spune că procentual acest fapt înseamnă circa 3% din totalul populației). Și ca și cum toate aceste lucruri nu erau suficiente, Kelemen Hunor a introdus la finalul art. 13 o serie de sancțiuni pentru reprezentanții administrațiilor publice locale care nu aplică aceste prevederi. 

Textul integral al propunerii legislative îl citiți la adresa

Evident acum poate este mai clar pentru toată lumea de unde această supărare nemărginită a președintelui UDMR pe clasa politică românească, de la care are pretenția să manifeste mai multă deschidere față de minoritățile naționale în preajma Centenarului Marii Uniri. Ceea ce nu înțelegem însă, este de ce anume domnul Kelemen Hunor face această declarație în numele minorităților naționale din România, în condițiile în care nu cunosc etnici germani, evrei, italieni, sârbi sau slovaci care să-și fi asumat acest proiect legislativ și să îl fi susținut în parlament. Evident, doar reprezentanții minorității maghiare au simțit nevoia, ca în multe alte situații, să elaboreze și să lanseze pe piață proiecte legislative care nu servesc nici măcar intereselor marii mase a maghiarilor ci, probabil, elitei politice care se hrănește cu asemenea false probleme. Și mai e ceva.... Cum poți să pretinzi deschidere și bunăvoință din partea clasei politice românești, în condițiile în care nici nu au trecut două luni de zile de la declarațiile halucinante ale lui Kelemen Hunor care a susținut, nici mai mult nici mai puțin, că maghiarii din România nu au de ce sărbători Ziua Națională.

Nici nu mai are sens să amintim de prietenia domnului Kelemen Hunor (generată inclusiv de interesele financiare ale domniei sale, a căror cifre se situează în jurul a șase zerouri) cu premierul Ungariei, Viktor Orban, care în urmă cu un an de zile a interzis membrilor corpului diplomatic ungar să ia parte la festivitățile dedicate Zilei Naționale a României, invocând același argument ca și Kelemen Hunor. Probabil că este vorba despre o pură coincidență nevinovată, ca și acest proiect legislativ.....iată așadar că un aparent biet nevinovat proiect legislativ poate să conducă la apariția unor aberații normative a căror aplicare nu face decât să creeze o falie și mai mare de comunicare între majoritate și minoritatea maghiară . Și un ultim aspect. În motivarea inițierii acestui act normativ, parlamentarii UDMR invocă o altă falsitate, și anume necesitatea conformării României la obligațiile asumate prin ratificarea Cartei limbilor minoritare și regionale, respectiv la criticile formulate de experții care au verificat modul în care România implementează aceste prevederi. Nimic mai fals. România a acceptat aplicarea unor prevederi ale Cartei pentru că așa a vrut ea ca stat și nu pentru că acest fapt ar reprezenta o obligație.

Mai mult, România și-a ales din varietatea de prevederi ale Cartei acele articole și capitole pe are le-a considerat că pot fi aplicate în țara noastră, ignorând pe cele care nu corespundeau Constituției sau altor reglementări interne. ÎMai mult, pozițiile experților care evaluează România pe acest subiect au caracter de recomandare și nu de obligativitate, fiind la latitudinea Bucureștiului dacă le implementează sau nu,. În aceste condiții putem spune fără să greșim că statul român a dat dovadă, ca de obicei, de o deschidere maximă față de protejarea intereselor minorităților naționale, demonstrând fără doar și poate preocuparea sa în acest domeniu, față de alte state ale Europei care nici măcar nu s-au sinchisit să ratifice Carta. 

Acestea fiind spuse, este clar că ieri UDMR a eșuat, pentru moment, în strategia sa de a dribla politicul românesc, astfel încât, sub masca unui banal proiect legislativ, să fie legiferate prevederi mult mai grave, a căror aplicare ar crea mari probleme autorităților de la București. Povestea nu s-a terminat însă, deoarece proiectul legislativ a ajuns ieri la Senat, camera decizională unde, probabil, jocuirle de culise vor continua pentru câteva luni de zile....