Răpirea orchestrată de Securitate, în „Historia” de septembrie

În august 1951, spionajul comunist de la București punea în aplicare prima sa acţiune de răpire a unui membru al exilului românesc. Descoperiți povestea femeii aparent simple, care ajunsese un adevărat tezaur al informaţiilor, unele dintre ele strict secrete, în Dosarul de septembrie. „Historia” vă așteaptă de azi, 15 septembrie, la chioșcuri și pe platforma paydemic, de unde o puteți cumpăra în format digital.

Persoana care trebuia ademenită, răpită și repatriată era Constanţa Magoș, o femeie stabilită la Paris în 1948, care era doldora de informații din exilul românesc. Era secretară la redacţia „La Nation Roumaine“, una dintre principalele publicaţii ale exilaţilor români, poziţie care i-a permis să fie la curent cu toate informaţiile și zvonurile cu și despre comunitatea românească și care i se potrivea perfect firii sale volubile.

Cumpără acum!

Constanţa Magoș avea, de altfel, și o remarcabilă atenţie a detaliilor, dublată de o memorie uriașă și o erudiţie care i-au facilitat acomodarea în lumea bună a capitalei franceze. În câteva luni, ea ajunsese un fel de „știe-tot“ al exilului parizian și așa a cunoscut-o, în primăvara lui 1949, Mihail Opran, recent sosit la Paris după o spectaculoasă evadare aeriană din România în toamna lui 1947 și o prea lungă detenţie în centrele de refugiaţi din Turcia.

Fost comandor de aviaţie, Opran fusese, în realitate, agent al Serviciului Special de Informaţii și lucrase în sectorul informativ al Marelui Stat-Major, fiind descris, pe bună dreptate, ca omul căruia îi „curgea spionajul prin vene“. Fiind în asentimentul conducerii Comitetului Naţional Român și bucurându-se de sprijinul serviciilor secrete franceze, cu care colabora îndeaproape, Mihail Opran punea bazele unei structuri secrete a exilului românesc, care trebuia să continue lupta, de data aceasta pe „frontul nevăzut“, cu regimul comunist instalat la București.

Ce alt colaborator mai bun putea găsi la Paris decât pe Constanţa Magoș? Cum s-a continuat povestea? Citiți în Dosarul scris de Lucian Vasile.

Invitație în Țara Ovăzului

A trecut vacanța de vară, dar asta nu ne împiedică să citim despre un loc încărcat de istorii, în care putem petrece măcar un weekend, dacă n-avem timp o săptămână întreagă. Situată între Brașov și Sighișoara, zona Haferland include zece sate unde localnicii sași au preferat cultura ovăzului în locul celei de viţă-de-vie pentru că se potrivea mai bine condiţiilor naturale de aici: Archita, Viscri, Homorod, Saschiz, Rupea, Criţ, Bunești, Roadeș, Meșendorf și Cloașterf.

De 11 ani, în toiul verii, aici se întâmplă ceva cu totul deosebit. Uliţele se umplu de mașini, apar grupuri de oameni îmbrăcaţi în costume tradiţionale, unele, moștenite şi transmise din generaţie în generaţie, au fost croite şi cusute chiar cu o sută de ani în urmă, se aude fanfara, se întind corturi, se deschid bisericile fortificate de unde răzbate, din nou, sunetul orgii, în timp ce vechile șure reamenajate se transformă în săli de conferinţe și de dezbateri.

Despre Săptămâna Haferland, care o să vă (re)aducă dorul de vacanță, citiți în articolul lui Ion M. Ioniță.

Două descoperiri estivale

Data viitoare când ajungeți la Constanța, s-ar putea s-o priviți cu alți ochi. Sau, mai bine-zis, cu ochii ațintiți la clădirile arhitectului Horia Maicu, născut Haim (Harry) Goldstein. A fost arhitectul-șef al Capitalei între 1958 și 1968, care și-a pus semnătura pe o serie de clădiri-simbol ale Bucureștiului – Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii“ (astăzi Casa Presei Libere), Teatrul Naţional, Sala Palatului, mausoleul din Parcul Carol etc.

Articolul scris de Dorothee Hasnaș și Ciprian Plăiașu prezintă o etapă din cariera sa mai puţin cunoscută publicului larg, cea constănţeană. Într-un interval de numai zece ani, între 1931 și 1940, Goldstein a participat la construirea a peste 100 de imobile. Astăzi le numim „vile“, deși multe erau, de fapt, „apartment houses“, Blockhaus-uri, imobile P+3 sau 4, cu câte două apartamente pe etaj, un gen de construcţie tipică perioadei. Arealul intervenţiilor lui Goldstein se extinde peste marginile Constanţei, incluzând lucrări în Mamaia, Techirghiol, Eforie, Palazu Mare, poate chiar Silistra.

Ați ajuns cumva în Brașov în luna august? Dacă da (și, în plus, ați văzut și expoziția de benzi desenate), atunci puteți sări peste articolul lui Nicolae Pepene. Dacă nu, atunci haideți în lumea lui GOPO și a lui Pif!

Festivalul Internaţional de Benzi Desenate Istorice Brașov, unul dintre cele mai importante festivaluri BD tematice din Europa, a fost organizat anul acesta în mijlocul verii, între 11 și 13 august, în patru locuri din Brașov, în trei zile cu un program bogat care a cuprins trei aniversări artistice extraordinare. Mai multe nu spunem, ca să nu stricăm surpriza.

Morțile împăraților bizantini

După excursiile în Haferlandul de ieri și de azi, apoi în Constanța interbelică și în Brașovul animat, vă invităm în Imperiul Bizantin, acolo unde morțile împăraților au fost mult mai mult decât simple treceri în lumea de dincolo… Cronicile arată că numărul împăraţilor care au suferit o moarte violentă este mult mai mare decât al celor care au murit natural. Potrivit statisticilor, dintre cei 88 de împă- raţi care au domnit fie singuri, fie asociaţi la domnie, 37 s-au retras de bunăvoie, 3 au murit în accidente, 5 au murit în bătălii, 30 au murit din cauza altor forme de violenţă, iar 13 au fost forţaţi să abdice.

Reflectând la moartea împăraţilor, cronicarul Nikita Choniates scrie că lui Dumnezeu nu Îi place să intervină în viaţa oamenilor în același mod, ci preferă diversitatea, așadar, un împărat este înecat, altul decapitat, altul omo- rât de dușmani, în timp ce unii trec din această lume în cea de dincolo ca și cum ar fi adormit. Rebeca Pîșlac prezintă câteva dintre multele (dar mai puţin cunoscute și diseminate) cazuri de ucideri barbare, care s-au întâmplat în același timp în care era propovăduit creștinismul răsăritean. 

„Historia” de septembrie are și alte informații utile, bune de pus în aplicare după vacanță: ce filme să urmărim la cinema, care sunt expozițiile recente și cine sunt autorii noilor apariții în materie de carte istorică.

Lectură plăcută, în format fizic sau digital!