Rămășițe pământești ale principelui Nicolae și ale soției sale, Ioana, aduse în țară
Principele Regent Nicolae va fi repatriat și înhumat lângă fratele său mai mare, Regele Carol al II-lea, în cadrul unei ceremonii militare și religioase care va avea loc la Curtea de Argeș, informează un comunicat al Biroului de Presă al Casei Majestății Sale Custodele Coroanei.
În urma demersurilor Casei Majestății Sale, Guvernul României a aprobat, la începutul acestui an, aducerea în țară a rămășițelor pământești ale celui de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand Întregitorul și al Reginei Maria și ale soției sale, Ioana (foto sus), informează comunicatul citat.
Cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel, Înalt Preasfinția Sa Arhiepiscopul Calinic al Argeșului și Muscelului va oficia slujba de reînhumare la Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș, în ziua de 29 martie 2024, la ora 12.00. Mormântul Principelui Regent Nicolae va fi lângă cel al fratelui său mai mare, Regele Carol al II-lea, în Pridvorul Noii Catedrale.
La ceremonia militară și religioasă, Majestatea Sa Custodele Coroanei va fi reprezentată de Alteța Sa Regală Principele Radu. Vor lua parte reprezentanți ai Guvernului, ai Armatei Române, ai societății civile, precum și membri ai Casei Majestății Sale. Accesul presei și al publicului va fi permis în fața Noii Catedrale Arhiepiscopale și Regale de la Curtea de Argeș.
Cine a fost Principele Nicolae al României
Alteța Sa Regală Principele Nicolae al României s-a născut la Castelul Pelișor din Sinaia, la 3 august 1903, fiu al Principelui Moștenitor Ferdinand și al Principesei Moștenitoare Maria. Principele Nicolae a fost botezat de către Împăratul Rusiei, Nicolae al II-lea. A depus jurământul ca Prim-Regent al României în ziua de 20 iulie 1927, la vârsta de 23 de ani. A fost Regent până la 8 iunie 1930. A murit la 9 iulie 1978, la Madrid și a fost înmormântat la Lausanne, în Elveția.
Principele Nicolae, alintat Nicky, a copilărit la Sinaia și la București și a devenit ofițer al Armatei Române. Mama sa îl descria astfel:
"Era cât se poate de nostim și de neascultător, parcă ar fi avut argint viu în vine, nu putea să se astâmpere nici o clipă, era totdeauna și mereu în mișcare. Cu toate că nu era nici cuminte, nici supus, avea un fel al lui prin care făcea pe toți să-i împlinească voia. Oriunde se ducea Nicky, se ducea să poruncească și să dea ordine, nu doar că era stăpânitor și agresiv, dar pentru că era mucalit. Nostimada lui era plină de voie bună, irezistibilă și făcea să râdă și pe cei mai posaci (...) Unchiul [Regele Carol I; n.n.] îl iubea și-l lua cu el în lungi plimbări (...) Nicky ajunsese distracția Regelui, care aproape nu mai putea fi o zi fără el și avea un zâmbet de o bunăvoință specială pe care îl păstra numai pentru acest copil vioi ca o flacără care îi furase de-a binelea inima. (...) De fapt lui Nicky nu i se putea nimeni împotrivi. Era un băiețel frumos deși avea nasul cam prea lung pentru un copil. Ochii erau de un albastru intens cu o privire impunătoare, uneori aproape fioroasă."
A fost un tânăr impetuos, plin de viață, pasionat de mașini și de viteză. Începând de la vârsta de 16 ani (1919) el a studiat la Colegiul Eton, în Anglia, și l-a avut drept tutore pe Henri Peter Hansell, care se ocupase și de educația Principelui de Wales (viitorul Rege Edward al VIII-lea). A făcut, de asemenea, începând din anul 1923, un stagiu militar în Marina Regală Britanică, devenind ofițer. A rămas în Marea Britanie până în anul 1926.
A fost membru al Organizației Cercetașilor din România, a oferit Înaltul Patronaj Societății pentru Îmbunătățirea Rasei Canine din România și a făcut parte din primul Comitet de conducere al Asociației Creștine a Tinerilor YMCA din România (înființată, în 1919, de către Regina Maria). Celebrul castel al Iuliei Hasdeu, de la Câmpina, i-a fost lăsat prin testament, de către B.P. Hasdeu, în anul 1906, Principelui Nicolae, care însă nu l-a acceptat.
La 20 iulie 1927, a devenit Regent al României și a exercitat direcția Consiliului de Regență până la 8 iunie 1930, când fratele lui, Carol al II-lea, a fost proclamat Rege. După venirea pe Tron a fratelui său, Principele Nicolae a primit funcții onorifice, precum acelea de inspector general al armatei și de președinte al Consiliului Superior al Aeronauticii.
Principele Nicolae s-a căsătorit, la 28 octombrie 1931, cu Ioana Dumitrescu-Doletti. Căsătoria nu a fost însă recunoscută de Regele Carol al II-lea, care a hotărât să-l trimită pe fratele său în două călătorii succesive, în Europa și Statele Unite. Relațiile dintre frați au devenit tot mai tensionate, Nicolae neacceptând să îi fie anulată căsătoria. La 9 aprilie 1937, Carol al II-lea l-a exclus din Familia Regală, i-a suprimat titlurile și drepturile dinastice și l-a autorizat să poarte numele de Nicolae Brana.
Principele Nicolae a părăsit România, plecând în Spania, apoi în Elveția. După instaurarea regimului comunist în România, a sprijinit organizațiile exilului românesc, printre care Institutul Român de la Freiburg (și biblioteca), revistele Libertatea Românească și Fapta, tipărite la Madrid, și Editura Factum. A înființat, la Paris, Centrul Român de Cercetări, iar în 1954, Uniunea Asociațiilor Române din Germania. După moartea soției sale, în 1963, s-a căsătorit a doua oară, în 1967, cu Thereza Figueira de Mello, originară din Venezuela.
Principele Nicolae s-a întâlnit în exil cu Regele Mihai și Regina Ana o singură dată, în Elveția.
Spre sfârșitul vieții, a început să-și scrie memoriile, dar nu a apucat să finalizeze decât o mică parte din vastul plan pe care și-l făcuse. A murit la Madrid, la 9 iulie 1978, în vârstă de șaptezeci și patru de ani, și a fost înmormântat la Lausanne, alături de prima soție.
Mai multe pentru tine...
