Numele unui câine din Egiptul antic, dezvăluit după 3.500 de ani. Descoperire neobișnuită într-un mormânt din Teba
O inscripție aproape ștearsă, invizibilă cu ochiul liber, a scos la iveală un nume neobișnuit de câine din Egiptul antic: „Cel din Lumea de Dincolo”. Descoperirea, realizată cu ajutorul filtrelor digitale de o cercetătoare de la Universitatea Johns Hopkins, oferă indicii despre relația dintre egipteni și animalele lor, dar și despre credințele legate de viața de apoi.
Un câine reprezentat într-un mormânt egiptean în urmă cu aproximativ 3.500 de ani a intrat în atenția cercetătorilor datorită unei tehnologii moderne de analiză a imaginilor, informează La Brujula Verde.
Chelsea Kaufman, egiptolog la Universitatea Johns Hopkins, a reușit să descifreze o inscripție aproape imposibil de observat pe peretele unui mormânt din Teba. Numele identificat, „dwꜣ.ty”, poate fi tradus prin „Cel din Lumea de Dincolo” și reprezintă o premieră în documentarea numelor de câini din Egiptul antic.
Descoperirea completează o listă care cuprinde aproape o sută de nume de câini, consemnate de-a lungul mai multor perioade istorice, de la Vechiul Regat până în epoca ptolemeică. În schimb, animalele reprezentate în arta egipteană sunt rareori identificate prin nume.
Cum își numeau egiptenii câinii?
Numele câinilor din Egiptul antic ofereau adesea indicii despre aspectul sau temperamentul acestora. Unele făceau referire la culoarea blănii, în timp ce altele exprimau calități precum forța sau fidelitatea. Astfel, printre numele documentate se numără cuvinte care înseamnă „Puternic” sau „De încredere”.
Numeroase nume de câini coincideau cu nume de oameni, ceea ce indică că animalele erau numite după principii asemănătoare celor folosite pentru persoane. Mai mult de jumătate dintre numele cunoscute provin din morminte private, unde reprezentările animalelor aveau și o funcție religioasă.
În credințele egiptene, imaginile funerare puteau contribui la menținerea existenței defunctului în lumea de dincolo. Reprezentarea unui câine alături de stăpânul său și înscrierea numelui animalului puteau avea, prin urmare, o semnificație mai profundă decât simpla ilustrare a vieții cotidiene: păstrarea numelui și a imaginii ajuta la perpetuarea memoriei sale.
Misterul mormântului vechi de peste trei milenii
Numele câinelui a fost descoperit într-un mormânt din necropola Sheikh Abd el-Qurna, pe malul vestic al Nilului, în apropierea actualului oraș Luxor. Monumentul îi aparținea lui User, scrib și administrator în timpul faraonului Tutmes I.
Datarea exactă este incertă, deoarece mormântul s-a păstrat în condiții precare. Acesta este atribuit perioadei domniei lui Tutmes I, între aproximativ 1504 și 1492 î.Hr., dar este posibil ca lucrările să fi continuat în timpul reginei Hatshepsut. În orice caz, monumentul este cu peste 150 de ani mai vechi decât mormântul lui Tutankhamon.
În camera interioară sunt reprezentate mai multe scene de ofrandă, dintre care cel puțin trei includ câini așezați sub scaunul stăpânului. Animalele aparțin rasei sloughi, un ogar suplu, cu urechi lăsate și coadă curbată, frecvent întâlnit în arta egipteană a Regatului Nou.
În 1913, egiptologul Norman de Garis Davies publicase desenele scenelor, dar consemnase numele a numai doi dintre câini. Al treilea, reprezentat pe peretele estic, ascundea însă o inscripție care avea să fie descifrată abia după mai bine de un secol.
Filtrele digitale au scos la iveală inscripția
Pentru a recupera textul aproape șters, Kaufman a analizat fotografii ale picturii folosind DStretch, un instrument de îmbunătățire a imaginilor care funcționează împreună cu programul ImageJ. Tehnica a evidențiat inscripția pe fundalul galben al peretelui.
Scena îl înfățișează pe User așezat în fața unor ofrande, ținând un buchet de flori aproape de nas. Sub scaunul său se află câinele, cu blana albă și un model ondulat roșiatic. Potrivit cercetătoarei, acest desen neobișnuit amintește atât de blana tigrată, cât și de motivele vestimentare ale stăpânului. Nu sunt cunoscute alte reprezentări egiptene de câini cu un model similar al blănii.
Inscripția se citește „dwꜣ.ty” și face trimitere la Duat, tărâmul morților în religia egipteană. Același termen apare și ca epitet al lui Anubis, zeul cu cap de șacal asociat îmbălsămării și protejării defuncților. Kaufman consideră probabil că numele câinelui face referire la această divinitate, având în vedere legătura dintre câini și lumea funerară.
Există și o posibilă interpretare alternativă, deoarece hieroglifa folosită poate avea două valori fonetice. Totuși, cercetătoarea preferă lectura „Cel din Lumea de Dincolo”, întrucât aceasta se potrivește contextului funerar și are paralele în alte nume personale.
Descoperirea lui Chelsea Kaufman, prezentată într-un articol din The Journal of Egyptian Archaeology, arată cum tehnologiile digitale pot recupera informații pierdute de-a lungul mileniilor.
Foto sus: Câine din mormântul lui User (© J. J. Shirley / The Journal of Egyptian Archaeology)
Mai multe pentru tine...
