«Monumentele Marelui Război»: Memorie și cinstire. Monumentul eroilor din Racovița, județul Dâmbovița (1936-1937) / FOTO
În anul 1936, generalul Toma Dumitrescu neuitând de locurile natale1, și de cei de aici care au căzut eroic pe câmpul de luptă pentru dreptatea neamului și întregirea Patriei în timpul primului război mondial, a sprijinit construirea unui monument al eroilor în incinta cimitirului din satul Racovița din comuna Bucşani, judeţul Dâmboviţa2.
Altarul credinței și cinstirii eroilor neamului, are soclul din piatră de Albești, iar pe laturile sale sunt inscripționate numele celor care s-au jertfit și și-au îndeplinit sfânta datorie de apărare a gliei străbune, din comuna Hăbeni, satele Hăbeni și Racovița: Ostașilor din comuna Hăbeni, morți în războiul de Întregirea neamului 1916-1919.
Caporali: Toma Constantin, Marin Florea, Ioniță Enache;
Sergenți: Bucur Gheorghe, Ilie Gheorghe, Băncilă Vasile;
Soldați: Nae Grigore, Popa Nicolae, Arsene Dumitru, Brașoveanu Dumitru, Cartan Nicolae, Porojan Nicolae, Radu Stoica, Ene Gheorghe, Bălan Ioan, Gheorghe Ion, Feticioiu Ion, Dumitru Nicolae, Gheorghe Ion, Dumitru Marin, Radu Dumitru, Coandă Andrei, Maria Stan, Stanciu Vasile, Niță Ion, Guță Dumitru, Cartan Gheorghe, Băncilă Enache, Ioniță Nicolae, Ilie Alexandru, Olteanu Grigore, Vlăsceanu Dumitru, Diță Constantin, Florea C. Ioniță, Diță Dumitru, Crivăț Dumitru, Pănoiu Ion, Stoica Radu, Rada Nicolae, Ion Dumitru, Crăciun Constantin, Ghiță Gheorghe, Ion Ilie, Glăvănică Dumitru.
De asemenea, în partea centrală a monumentului, stă scris pentru eternitate numele fiului satului, care s-a dovedit a fi o distinsă personalitate militară a armatei române : „Monumentul eroilor din Racovița, s-a ridicat în anul 1936 prin subscripție publică din inițiativa și cu concursul domnului general de divizie Toma Dumitrescu, comandantul Corpului IV Armată”3.
Monumentul eroilor ridicat în satul Racovița (2014)4
După cum reiese dintr-o scrisoare adresată de generalul Toma Dumitrescu la 9 iulie 1936 din Mănăstirea Neamțu (reședința de vară) către locotenentul Stoica Marin, cumnatului său din partea sorei Floarea, monumentul, apreciat chiar și de directorul Şcolii de Belle Arte din Iași, Athanasiu, a costat 43 000 de lei, sumă la care s-a mai adăugat transportul acestuia pe calea ferată de la Iași la Târgoviște. Monumentul a fost lucrat în atelierele maestrului Danielin din Iași, iar execuția montării i-a revenit acestuia, fiind ajutat de un lucrător cu numele de Juncu.
Era o zi de vară, când generalul pe prispa casei,
Chemând pe-ai satului fruntași
Întocmai cum Ştefan, pentru Putna, chemase pe arcași,
Ca să fixeze locul, unde maestrul Danielin
Avea să’nalțe falnic monumentul, cu vultur acvilin.
Nu se putea ca satul în care s-a născut
Unde’și are măicuța-preoteasă, o soră, cumnat locotenent
Să nu aibă „un dar”, de la al său fiu ce-ajunse general
Un falnic monument5.
Monumentul eroilor din satul Racovița, județul Dâmbovița, la inaugurare în anul 1937
Ceea ce atrage atenția însă, a fost numărul mare de unități militare care s-au implicat direct în construirea monumentului eroilor din Racovița, alături de Ministrul de Interne, Ioan Inculeț, Banca Națională a României, consiliul local al comunei Hăbeni și Prefectura Dâmbovița: Regimentul 16 Dorobanți, Regimentul 6 Vânători, Regimentul 39 Infanterie, Regimentul 13 Dorobanți, Regimentul 29 Infanterie, Regimentul 8 Vânători Şi Regimentul 4 Vânători. Astfel, ministrul de interne al României întregite, Ioan Inculeț a contribuit cu suma de 15 000 lei, consiliul local Hăbeni cu 2000 de lei, iar Prefectura Dâmbovița cu 5.000 de lei6.
Dar ce păcat! Când satul aștepta generalul
Să le sfințească darul,
Să le primească defilarea
Şi să vadă serbarea,
Sosește telegrama: „ A murit generalul”,
A murit în luna Octombrie, ziua întâi
Având pe toți ai casei atunci la capătâi.
„A murit generalul” oftează întregul sat,
Şi n’avu norocul să-și vadă monumentul.
Ce păcat!
7
Sfințirea și inaugurarea monumentului s-a realizat cu mult fast în ziua de 3 octombrie 1937, în prezența membrilor comitetului pentru ridicarea monumentului, a clerului, a școlilor (au fost prezenți printre alții, învățătorii pensionari, N.Mărculescu și Constantinescu-Viișoara), a autorităților militare și administrative din județul Dâmbovița, în frunte cu prefectul Constantin Dănescu8. Din prisma categoriilor sociale din care făceau parte și a implicării lor, merită a fi enumerate în continuare, persoanele membre ale comitetului pentru ridicarea monumentului: General de Divizie Toma Dumitrescu (comandantul Corpului 4 Armată Iași) – președinte, Colonel M.Manafu (Şef Stat Major Corpul 4 Armată), Colonel A.Ghibănescu (Şeful Serv.Intend.Corpul 4 Armată), Lt.Col. Petre Manole (Comandamentul Corpului 4 Armată), Lt. Marin Stoica (Administrator Depozitul Militar Comișani), Preotul Silvestru Popescu (parohul Comunei Hăbeni), Matei C.I. Băilă (Învățător Comuna Hăbeni), Ioan Nicolae Bălășescu (Învățător Comuna Hăbeni), Ioan D.Georgescu ( Comerciant titrat Comuna Hăbeni), Ilie Georgescu (Pensionar), Băncilă (Primar Comuna Hăbeni 1930-1931), Gheorghe D.Georgescu ( Primar Comuna Hăbeni 1931-1932), Ioan Bălan (Primar Comuna Hăbeni 1932-1933), Tudor D.Dumitru (Primar Comuna Hăbeni 1933-1936), Nicolae P. Nicolaescu (Notarul Comunei Hăbeni), Andreiu C. Constantin (Perceptor Comuna Hăbeni) și Dumitru C.A. Mocanu (Picher)9.
Colonelul Manafu, Lt.Colonel Manole,
În cuvinte de slavă, și’n sunet de fanfară
I-au evocat figura, i-au preamărit viața,
I-au arătat munca în al patriei onor,
Ca apoi „Ruga” sunată de muzica militară
Să-i fie pe raclă, ultimu-i onor10.
Din nefericire, tocmai inițiatorul și totodată președintele comitetului pentru ridicarea monumentului eroilor din Racovița, generalul Toma Dumitrescu nu a mai putut participa la grandioasa manifestare din 3 octombrie 1937, deoarece acesta decedase din motive care momentan nu ne sunt cunoscute, la data de 1 octombrie 1936, așa cum reiese din actul nr. 699/1936, extras din Primăria Brașov11, fiind înhumat ulterior la București, în Cimitirul Bellu Militar12.
Mormântul generalului Toma Dumitrescu din cimitirul Bellu Militar13
Act comemorativ pentru ridicarea monumentului eroilor din Racovița (1937)
Autor: Dr. Cornel Mărculescu, profesor Școala Gimnazială ”Dora Dalles” din Bucșani, județul Dâmbovița
Să nu ne uităm EROII! Vă rugăm să fotografiați monumentele dedicate Eroilor din Primul Război Mondial din localitatea Dvs., a părinților sau a bunicilor Dvs. și să ne trimiteți fotografiile însoțite de numele localități în care se afla monumentul (dar și alte date despre monument, dacă dispuneți de ele), iar noi vom publica fotografiile pe site-ul
cu semnătura dumneavoastră. Adresa la care puteți trimite fotografiile este: mail.redactia@historia.ro.
Campania ”Monumentele Marelui Război” este realizată de Redacția revistei „Historia” în parteneriat cu Facultatea de Istorie a Universității din București. Coordonatori: Ciprian Stoleru (redactor la revista Historia) și Marius Diaconescu (conferențiar universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București).
Note:
1. În satul Hăbeni, a funcționat în perioada 1929-1948, Căminul Cultural „General Toma Dumitrescu”, care dispunea de bibliotecă proprie și sală de citit, unde se organizau șezători, diverse cursuri (în special pentru agricultori) și chiar conferințe. Vezi, Ion Băncilă, Monografia comunei Bucșani. 555 de ani de la atestarea documentară, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2008, p. 164; Mihai Oproiu, Honorius Moțoc, Marian Curculescu, Dâmbovița. Localități și monumente, Editura Transversal, Târgoviște, 2006, p. 93; Mihai Oproiu, Eduardt Samoilă, Honorius Moțoc, Georgeta Toma, Înfruntând veacurile. Așezări și monumente dâmbovițene, Editura Transversal, Târgoviște, 2009, p. 99.
2. Mihai Oproiu, Inscripții și însemnări din județul Dâmbovița, Vol. II. Colecția Historica, Editura Transversal, Târgoviște, 2003, p. 58; Ion Băncilă, op.cit, p. 50; Mihai Oproiu, Eduardt Samoilă, Honorius Moțoc, Georgeta Toma, op.cit., p. 101.
3. Cornel Mărculescu, Un erou dâmbovițean uitat – generalul Toma Dumitrescu (1877-1936), în: „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, Anul XVI, nr. 1 (59), Centrul Tehnic Editorial al Armatei, București, 2013, p. 45.
4. Fotografii din arhiva personală.
5. Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale București (în continuare, D.A.N.I.C. București), fond Ministerul Culturii Naționale. Direcția Învățământ Primar, dosarul 551/1942, Ion Bălășescu - Monografia satului Racovița, f. 442.
6. D.A.N.I.C.-Direcția Județeană Dâmbovița, fond Primăria comunei Hăbeni, Dosar 5/1936. Extras din Bugetul General al Administrației Comunale pe anul financiar 1936-1937, f. 10.
7. D.A.N.I.C.București, fond Ministerul Culturii Naționale. Direcția Învățământ Primar, dosarul 551/1942, Ion Bălășescu-Monografia satului Racovița, f. 443.
8. Ibidem.
9. Cornel Mărculescu, Un erou dâmbovițean uitat – generalul Toma Dumitrescu (1877-1936)…, p. 45.
10. D.A.N.I.C.București, fond Ministerul Culturii Naționale. Direcția Învățământ Primar, dosarul 551/1942, Ion Bălășescu-Monografia satului Racovița, f. 443.
11. Arhivele Ministerului Apărării Naționale – Centrul de Păstrare și Studierea Arhivelor Militare Pitești „Radu Rosetti ” (în continuare, A.M.Ap.N. – C.P.S.A.M.P.), fond Registru ofițeri activi – infanterie, vol. III, partea I, f. 617.
12. Mormântul generalului Toma Dumitrescu se află la figura 22, locul 34 în cadrul Cimitirului Bellu Militar, alături de familia sa: fiica, Florica Angela Climescu ( 07.11.1908 – 09.11.1988), ginerele, colonel Constantin Climescu ( 01.11.1898 – 27.04.1981) și nepoata, Dr. Rodica Maria Jujescu ( 27.08.1929 – 2009). Vezi: Cornel Mărculescu, Un erou dâmbovițean uitat – generalul Toma Dumitrescu (1877-1936)…, p. 47
13. Arhiva personală.