Femeile preistorice erau independente
Un grup de cercetători a demarat un studiu pentru a afla care era relația dintre omul preistoric și mediul său înconjurător, dacă el călătorea la distanțe sau dacă viața sa se desfășura în apropierea locuinței. Scopul studiului era de a afla dacă obiceiurile de călătorie au contribuit la evoluția omului biped, din moment ce mersul în două picioare e mult mai eficient și consumă mai puțină energie decât mersul în patru membre.
Rezultatele studiului au fost surprinzătoare, ajungând la concluzii cu privire la comportamentul social al strămoșilor noștri. S-a dovedit că masculii din speciile umane bipede din savanele africane de acum un milion de ani stăteau în apropierea așezărilor, în timp ce femelele circulau la distanțe mai mari față de adăposturi.
Aceste descoperiri nu indică vreun soi de înclinații feministe ale omului preistoric, a declarat Sandi Copeland, liderul grupului de cercetare. ”Rezultatele noastre nu înseamnă că femelele aveau o voință mai puternică și că, odată ajunse la maturitate, se îndepărtau de grup pentru a-și găsi parteneri, dar e și asta o posibilitate. La majoritatea primatelor, nu femeile se mută, ci masculii. Însă la acele câteva specii în care femelele sunt cele care pleacă, ele o fac de obicei atunci când grupul lor intră în contact cu altă comunitate.” Copeland a spus că femelele, în loc să rămână singure, devenind astfel posibile ținte pentru prădători, se mută într-un alt grup. Acest gen de comportament se întâlnește și la cimpanzeii moderni.
”La cimpanzei, acest comportament este o reacție la puterea masculului, care rămâne în jurul comunității pentru a-și apăra teritoriul. Femelele sunt forțate, indirect, să plece pentru a găsi alți masculi ca parteneri. Comportamentul pe care l-am găsit la femelele din speciile umanoide sugeează că femelele erau relativ independente, ca femela-cimpanzeu.”
