Dezinformare la nivelul Consiliului Europei în privința drepturilor minorităților nationale din România!
Presa de ieri din țara noastră anunța în mod alarmist că reprezentanții Comitetului consultativ pentru Convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale, organism specializat cu rol consultativ al Consiliului Europei, au dat publicității un raport destul de dur în privința modului în care autoritățile din țara noastră înteleg să respecte și protejze drepturile și libertățile minorităților naționale din România.
Comunicatul de presă în legătură cu acest subiect îl regăsiți aici
Ceea ce nu s-au grăbit să prezinte jurnalistii români, prea preocupați întotdeauna să găsească senzaționalul si acele știri negative care aduc audiența este faptul că raportul Consiliului Europei conține foarte multe aspecte neadevărate, preluate după bine-cunoscuta metodă “copy-paste” din așa-numitele raporate din umbră, acele documente acuzatoare la adresa statului român realizate de diverse organizații ale minorităților, cu deosebire cele maghiare finanțate din banii Budapestei, rapoarte care evident prezentau o viziune cu totul deformată a realității în ceea ce priveste respectarea drepturilor minorităților naționale.
Dar oare care este adevăratul motiv pentru care membrii Comitetului consultativ au adoptat o asemenea atitudine? Lipsa de interes pentru cunoașterea realității sau rea voință? Ceea ce nu spune presa din România este faptul că slovena Petra Roter, președintele Comitetului Consultativ care a elaborat raportul pentru România este o cunoștință apropiată a conducerii Uniunii Federative a Naționalităților Europene/FUEN, acea organizație finanțată cu circa o jumătate de milion de euro de Budapesta anual pentru a elabora o legislație pentru minorități la nivelul Parlamentului European, prin intermediul proiectului de inițiativă cetățenească europeană “Minority SafePack”, prin care se încearcă facilitarea autonomiei etnice în Europa și divizarea societății europene pe considerente etnice și, implicit, reîntoarcerea Europei unite la epoca microsistemelor specifice evului medieval.
De altfel, Petra Roter a fost unul din principalii invitati ai FUEN la congresul organizației din municipiul Cluj-Napoca (19.05.2017), aceasta susținând de la tribuna sălii că drepturile de baza ale minorităților naționale nu sunt garantate de statele gazdă, enumerând pe cele la educație, la folosirea liberă a limbii materne dar și la reprezentare politică. De asemenea aceasta a susținut că naționalismul și construcția statelor naționale reprezintă, cu adevărat, o amenințare pentru societatea de azi! Detalii aici
Un asemenea discurs am putea spune, fără să greșim sau să dovedim rea voință, că Petra Roter se afla într-un mic conflict de interese pentru că s-a antepronunțat cu privire la viziunea ei asupra manierei în care drepturile minorităților naționale sunt respectate, în general, la nivelul Uniunii Europene și, în particluar, în România.
Lăsând deoparte interesele doamnei Petra Roter și acțiunile FUEN, despre care am demonstrat in articiole anterioare că nu sunt străine de cele ale Federației Ruse, trebuie să subliniem că ne place sau nu, de această dată Guvernul României a procedat într-un mod foarte corect și profesionist, elaborând un raport documentat la raportul Consiliului consultativ care demontează, punct cu punct, aberațiile cuprinse în documentul entității afiliate CoE. Poziția Guvernului României o găsiti aici.
De exemplu, punctul de vedere al Guvernului României se referă la situația aberantă din raportul Comitetului consultativ în care se face referire la existența ținutului secuiesc în interiroul României, dovadă totală a lipsei de respect și profesionalism al persoanelor care au întocmit acest raport. Este evident faptul că într-un document oficial al unei instituții europene nu se poate vorbi despre regiuni fictive, inventate pe timpul ocupației sovietice a României, pentru a argumenta că autoritățile de la București nu fac suficiente eforturi pentru protejarea membrilor minorității maghiare în acest caz. Imaginați-vă, de exemplu, cum ar fi ca membrii comitetului consultativ să sugereze Spaniei să ajute Catalonia să se desprindă definitiv și irevocabil de Madrid! Sau să încurajeze flamanzii și valonii din Belgia să rupă țara în două!
O altă situație aberantă a aceluiasi raport este dată de faptul că, pe de o parte se solicită României să stopeze segregarea etnică care are loc între elevii romi și cei români, Bucureștiul fiind acuzat că nu întreprinde suficiente acțiuni pentru integrarea romilor in comunitățile românești dar, pe de altă parte, tot Bucureștiul este acuzat că nu permite segregarea etnică a elevilor maghiari de cei români, considerându-se că interacțiunea româno-maghiară ar dăuna dezvoltării identității maghiare. Și asta în condițiile în care România permite funcționarea unui sistem aproape paralel de educație în limba maghiară și pierdut de sub orice autoritate, în care tinerii sunt învățați și îndoctrinați în aceeași logică ultranaționalistă medievală și încurajați să se izoleze de restul populației, ceea ce, pe termen lung, creează prejudicii majore tocmai minorității maghiare, prin separarea de restul societății, adâncirea necunoașțerii limbii române de către generațiile tinere, creșterea naținalismului și a xenofobiei, diminuarea șanselor tinerilor maghiari de a avea un acces echitabil pe piața muncii. Suntem de părere că această contradicție în abordare si acest dublu standard practicat în cadrul aceluiași raport dovedește fie lipsa de profesionalism a autorilor acestui document sau, mai grav, interesul acestora de a demonstra că România nu reprezintă un standard în ceea ce privește protecția minorităților naționale.
Mai departe, putem observa că același raport al Comitetului Consultativ sugerează României să se găndească la utilitatea recunoașterii drepturilor colective pentru minoritățile naționale, în condițiile în care aceste drepturi nu sunt acceptate de dreptul internațional, drept pe care Comitetul Consultativ îl reprezintă.
Nu în ultimul rând, Executivul de la București combate punctul de vedere al Comitetului consultativ care spune că România nu are nici până in prezent adoptată o lege a minorităților naționale, deși aceiași raportori nu observă legislația extraordinar de bogată a țării noastre în domeniul protejării drepturilor minorităților naționale. Fără să mai vorbim de faptul că nu există nicio prevedere europeană care să facă referire la o astfel de lege, așa-zisa recomandare a comitetului Consultativ fiind în sine o depășire grosolană a mandatului legal pe care acest for îl are (Convenția cadru privind drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale neavând vreo prevedere în acest sens, așa cum la nivel european nu există o astfel de legislație) . Practic Comitetul consultativ solicită aplicarea formelor fără fond, crezând că o lege integratoare ar asigura, cu adevarat, protecția indivizilor aparținând unei minorități, fără să mai evidențiem faptul că o lege dedicată unei categorii delimitate de populație încalcă toate principiile constituționale, democractice și antidiscriminare, prin faptul că generează o supra-categorie de populație, favorizată social în raport cu restul societății, ceea ce amintește oarecum de conceptul tragic al separației rasiale.
Reamintim aici că istoricul dezvoltării concepției de minorități naționale aparține unui alt trecut tragic, fiind, la origine, un instrument inventat și promovat în Europa de I.V. Stalin, ca subterfugiu prin care acesta și Uniunea Sovietică au urmărit slăbirea din interior a Europei occidentale și utilizarea unor instrumente de presiune și control în interiorul statelor comuniste satelit. Ceea ce face în continuare, Rusia lui Putin, prin intermediul semnificativ al Budapestei și organizațiilor maghiare dependente de premierul Viktor Orban – slăbirea coeziunii europene.
Încheiem această incursiune prin a face un apel la politicienii români să nu cadă în capcana in care UDMR si Budapesta vor încerca să îi atragă, invocând acest raport, cel mai probabil, pentru a solicita acordarea unor noi și noi avantaje care nu se justifică în realitate, acestea conducând, mai degrabă, la diluarea elementului românesc în zonele în care românii noștri trăiesc, din păcate, în minoritate.
