De ce a fost amendat primarul maghiar al comunei Corund cu 100.000 de euro?
Zilele trecute, o nouă ştire de senzaţie agita canalele media: primarul comunei Corund din judeţul Harghita a fost amendat cu circa 100.000 euro pentru neaplicarea unei sentinţe judecătoreşti din 2016. Mană cerească pentru propaganda maghiară antiromânească, în timp ce unii români sărbătoresc un aşa zis succes al luptei împotriva autonomiei maghiare. De fapt, este o capcană a limbii maghiare fructificată cu ostentaţie.
Problema a fost declanşată de inscripţionarea clădirii primăriei Corund, din judeţul Harghita, cu echivalentul maghiar al cuvântului „primărie“. Primarul din Corund a inscripţionat iniţial clădirea primăriei atât cu termenul în limba română, „Primărie“, cât şi cu cel în limba maghiară, „Községháza“. Termenul din maghiară este un cuvânt compus din „község“, care înseamnă „comună“, respectiv „ház“, care înseamnă casă. Sufixul „a“ de la finalul cuvântului compus indică posesia, echivalentul genitivului din limba română. Deci traducerea exactă, în sens literal, al termenului „Községháza“ este „Casa comunală“ sau „Casa comunei“. La prima vedere, dacă avem în vedere doar traducerea literală, se poate spune că primarul din Corund nu a inscripţionat corect clădirea primăriei.
Este însă o capcană a limbii maghiare. În orice limbă pot exista cuvinte sau expresii echivalente, însă traducerea lor trebuie să ţină seama şi de sensul juridic, istoric, cultural etc. ale lor. Iar în cazul termenului „Községháza“, traducerea trebuie să ţină cont de conţinutul juridic.
Primăria, în accepţiunea sa mai largă din limba română, nu este doar o clădire care adăposteşte numai biroul primarului, ci şi instituţiile care constituie, alături de primar, administraţia locală: consiliul local şi birourile subordonate, adică secretariarului primăriei, oficiul de stare civilă, registrul agricol şi altele similare. Consiliul local este format din consilieri aleşi periodic prin alegeri locale şi are rol legislativ la nivelul comunei. Primarul, viceprimarul, secretarul şi birourile subordonate au rol executiv. Este de fapt o împărţire a puterii: legislativă, respectiv executivă, la nivelul comunei.
La nivelul unui municipiu reşedinţă de judeţ este posibil ca cele două instituţii principale din administraţia locală, primarul şi consiliul local, să îşi desfăşoare activitatea în locaţii diferite. Însă în cazul comunelor şi oraşelor mici este total nerentabil financiar, datorită costurilor de întreţinere, şi nici nu este funcţional, pentru că cele două părţi ale administraţiei locale trebuie să interacţioneze eficient în derularea activităţii lor.
În limba maghiară, datorită funcţiilor multiple ale clădirii primăriei, care depăşeşte strict biroul primarului, această clădire a primăriei este numită „Városháza“ adică „Casa oraşului“ în traducere literală, în cazul oraşelor, respectiv „Községháza“, adică „Casa comunei“ în cazul comunelor.
Este în uz încă o denumire: „Polgármesteri hivatal“, care în traducere literală înseamnă „Oficiul primarului“. La rândul său cuvântul „polgármester“ este compus din două cuvinte: „polgár“, adică „cetăţean“, în sensul de locuitor al oraşului, respectiv „mester“, adică magistru. De fapt o traducere literală a expresiei „Polgármesteri hivatal“ ar fi „oficiul magistrului cetăţenilor“. Era o vreme, prin perioada comunistă, când cuvântul „polgármester“ era considerat demodat, ieşit din uz. Dar după 1990 a fost redescoperit şi a reintrat în limbajul cotidian. De exemplu, în Ungaria, în legea nr. CLXXXIX a administraţiei locale din 2011 este utilizat exclusiv acest termen, „Polgármesteri hivatal“. Însă pe foarte multe clădiri ale primăriilor comunelor din Ungaria este inscripţionat în continuare „Községháza“. În aceste cazuri se poate invoca vechimea inscripţiei, cel puţin după 1990 (nu ştiu care era denumirea în perioada comunistă) şi lipsa unei urgenţe pentru schimbarea ei. Dar şi paginile de internet ale administraţiei locale din Ungaria utilizează ambii termeni pentru primărie, ceea ce arată că în mentalul colectiv cei doi termeni sunt echivalenţi.
Dar să revenim la cazul Primăriei din Corund. O asociaţie condusă de Dan Tănasă a dat în judecată primarul din Corund şi a obţinut în 2016 o decizie judecătorească prin care acesta era obligat să dea jos inscripţia în limba maghiară: „Községháza“. Primarul susţinea zilele trecute într-un interviu că iniţial a dat-o jos, iar apoi a refăcut-o. Aceeaşi asociaţie a lui Dan Tănasă a intentat un nou proces şi în 8 Aprilie 2019 Curtea de Apel din Târgu-Mureş a decis că primarul din Corund este vinovat pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti şi trebuie să plătească pentru fiecare zi, începând cu 21 Octombrie 2016, 20% din salariul minim pe economie, care este venit la bugetul de stat, precum şi câte 100 lei zilnic reclamantului, asociaţia condusă de Dan Tănasă. La un calcul sumar se ajunge la o sumă de circa 100.000 euro.
Nu comentez pe fond decizia instanţei. Primarul din Corund era obligat să respecte decizia judecătorească.
Însă atrag atenţia că se joacă un joc periculos la adresa României. Era de aşteptat ca propaganda maghiară să fructifice împotriva României această decizie judecătorească.
Ceea ce Dan Tănasă prezintă ca o mare victorie a sa împotriva ungurilor este de fapt o capcană a limbii maghiare în care au căzut atât reclamantul, cât şi instanţele de judecată. Şi înclin să cred că această capcană a limbii maghiare a fost intenţionat manipulată de propaganda maghiară. De ce?
Pentru că primarul din Corund a dat jos iniţial inscripţia în maghiară de pe clădirea primăriei. Apoi, peste ceva timp, a refăcut-o. Oare de ce? În primul rând pentru că existau toate ingredientele pentru escaladarea disputei la un nivel care să poată atrage atenţia opiniei publice internaţionale. Corund este o comună cunoscută pentru ceramica sa, fiind unul dintre cele mai celebre centre de olărit din România, asemănător cu Hurezu din Vâlcea. Aceasta este o zestre culturală care îi asigură o vizibilitate internaţională pe care nu ar fi avut-o o comună obişnuită din Harghita sau Covasna. În ultima versiune a inscripţionat „Casa comunală“ şi „Községháza“, adică a tradus termenul maghiar, preferat de el, în limba română. Inocenţă sau provocare?
Succesul propagandistic maghiar este evident după numărul de reacţii din mediul virtual. Plus încă un motiv de declaraţii politice antiromâneşti, la Budapesta, la Bruxelles şi aiurea pe mapamond.
Fără a critica decizia judecătorească, mă întreb de ce inscripţia „Községháza“, adică „Casa comunei“ din Corund este nelegală, în timp ce inscripţia „Városháza“, adică „Casa oraşului“, de pe clădirea Primăriei din Băile Tuşnad este legală? Nu ştiu dacă prin decizia din 2016 judecătorul a decis îndepărtarea inscripţiei din Corund pentru că nu ar fi fost, după traducerea literală, corectă. Pentru că atunci nici „Városháza“, după aceleaşi criterii, nu ar fi corectă.
Am văzut că mai multe primării din judeţele Harghita şi Covasna au inscripţionat clădirea primăriei cu termenul „Polgármesteri hivatal“. Dacă mergem şi aici după traducerea literală, „Oficiul magistratului cetăţenilor“ sau „Oficiul primarului“, cine ştie unde se mai ajunge. Poate intentează cineva un proces în instanţă împotriva limbii maghiare pentru că nu are un echivalent clar, fără dubii, pentru primărie. Ca să nu mai cadă românii, atât autorităţi, cât şi particulari, în capcanele limbii maghiare.
Ce spune legea din România?
Alineatul (4) din articolul 76 din Legea 215/2001 despre Administraţia publică locală, reglementează inscripţionarea instituţiilor locale în limba minorităţilor: „Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii localităţilor şi a instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective, în condiţiile prevăzute la alin. (2)“.
Alineatul (2), la care se face referire, prevede ca: „În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu autorităţile administraţiei publice locale, cu aparatul de specialitate şi organismele subordonate consiliului local, aceştia se pot adresa, oral sau în scris, şi în limba lor maternă şi vor primi răspunsul atât în limba română, cât şi în limba maternă“.
Comuna Corund are o populaţie maghiară în proporţie de 93%. Deci, conform recensămintelor oficiale, prevederile legale pentru inscripţionarea primăriei şi cu echivalentul maghiar sunt îndeplinite.
Normele de aplicare a legii sunt detaliate în Hotărârea de Guvern 1206 din 2001. Singura normă referitoare la inscripţionarea în limba minorităţilor a denumirii instituţiilor publice este în art. 12: „Inscripţionarea în limba maternă a denumirii instituţiilor publice de sub autoritatea consiliilor locale sau judeţene se face printr-o tăbliţă similară ca dimensiune, caracter, mărime a literelor şi culori cu cea inscripţionată în limba română. Tăbliţa se va amplasa sub tăbliţa care conţine denumirea oficială în limba română.“
Ce a greşit primarul comunei Corund? În primul rând, prin ostentaţie!
A cui este vina că legea nu clarifică în metodologia de aplicare a ei care sunt termenii echivalenţi în limbile minorităţilor pentru instituţiile publice locale? În limba maghiară sunt în uz ambele denumiri: „Polgármesteri hivatal“ şi „Községháza“. Niciuna nu poate fi tradusă strict literal prin Primărie. Dar nu traducerea literală trebuie să primeze. Din punct de vedere juridic, ambele expresii înseamnă primărie. Legiuitorul, adică Parlamentul României, ar fi trebuit ca în metodologia de aplicare a legii 215/2001, adică în HG 1206/2001, să fi precizat echivalentul denumirii instituţiilor publice în fiecare dintre limbile minorităţilor naţionale.
Am văzut pe portalul instanţelor de judecată că s-au judecat mai multe procese despre aceste inscripţionări ale denumirii primăriei în limba maghiară, care au fost pierdute de primari pentru că nu au respectat prevederea din HG 1206/2001, potrivit căreia denumirea maghiară trebuie să fie scrisă sub cea românească şi cu aceleaşi caractere şi dimensiuni. Legea trebuie respectată.
Autorii criticilor la adresa autorităţilor române uită întotdeauna să menţioneze că legea din România permite inscripţionarea denumirilor instituţiilor publice în limba minorităţilor, însă unii primari maghiari nu respectă ostentativ prevederile legale referitoare la dimensiunea şi amplasarea inscripţiei.
Greşeala primarului din Corund este aceeaşi. Inscripţia în limba maghiară trebuia să fie poziţionată, conform legii, sub cea în limba română. Însă el a poziţionat-o în dreapta, la acelaşi nivel. Ba mai mult, a tradus din maghiară în română: „Casa comunală“ din „Községháza“. Ostentaţia şi provocarea sunt mai mult decât evidente.
I-aş ruga pe cei care trâmbiţează pe toate canalele, inclusiv FUEN (Federal Union of European Nationalities), că în România este intimidată minoritatea maghiară prin această sentinţă judecătorească, să spună întreg adevărul: legislaţia din România permite inscripţionarea instituţiilor publice în limbile minorităţilor, dar primarul din Corund nu a respectat legea şi a tradus ostentativ din maghiară în română, înlocuind termenul „Primărie“, acceptat în legislaţia românească, cu „Casa comunală“.
În România, termenul recunoscut legal pentru instituţia primăriei este „Primărie“. În privinţa termenului în limba maghiară pentru primărie, „Polgármesteri hivatal“ sau „Községháza“, ar fi trebuit legiuitorul să clarifice termenii echivalenţi în normele de aplicare a legii.
Mă întreb de ce, după sentinţa din 2016, UDMR, în calitate de partid parlamentar care reprezintă minoritatea maghiară în Parlamentul de la Bucureşti şi are dreptul la iniţiativă legislativă nu a iniţiat procedura legală pentru completarea metodologiei de aplicare a legii 215/2001 pentru a se clarifica ce termeni se folosesc în limbile minorităţilor pentru instituţiile locale. Dacă parlamentarii UDMR şi-ar fi făcut corect treaba, nu s-ar mai fi ajuns azi la această amendă uriaşă pentru primarul din Corund.
Să fi fost doar o capcană a limbii maghiare? Evident că nu a fost doar o capcană a limbii maghiare!
Punctul de vedere al d-lui Hunor Kelemen:
„Domnule Diaconescu, am citit articolul Dvs. despre cazul primarului din Corund. Sunt mai multe chestiuni care ar trebui nuanţate. În primul rând despre intenţia legiuitorului putem afirma că în momentul adoptării legii 215 intenţia era de a asigura folosirea limbii materne pentru minorităţile etnice, desigur, în anumite condiţii. Nimeni nu s-a gândit că la un moment dat va apărea o interpretare lipsită de cea mai mică emoţie şi cunoaştere lingvistice. Sunt convins că nu este treaba justiţiei să dea verdicte despre sinonime şi în general despre chestiuni semantice.
Primarul a îndepărtat inscripţia, are multe dovezi în acest sens: contractul cu firma care a demontat inscripţia, procesul verbal la terminarea lucrării, filmări pentru televiziuni şi reportaje etc. Despre aceste aspecte discutăm. Nu vorbim de următorul pas, când primarul a încercat să se conformeze prin traducerea Közsegháza din maghiară în română. Important este să încercăm să înţelegem de ce se încearcă prin astfel de decizii judecătoreşti crearea unui sentiment de nesiguranţă, eventual de duşmănie din partea autorităţilor româneşti.
Sunt convins că ar fi interesantă o dezbatere pe acest subiect, dar fără prejudecăţi, cu argumente raţionale, dacă se poate. Nouă nu ne convine deloc ca după treizeci de ani încă risipim timp şi energie pe aceste subiecte, care ar fi trebuit rezolvate şi uitate. Deci nu sunt de acord cu speculaţiile Dvs, dar pot să vă înţeleg până la un anumit punct. Şi cred în acelaşi timp că această amendă este incorectă, nedreaptă şi disproporţionată. Şi sună ca o ameninţare brutală: dacă vreţi să folosiţi limba voastră maternă, vă arătăm noi ce veţi păţi.
Tot ce se întâmplă este în contradicţie cu legile româneşti, cu acordurile ratificate şi cu bunul simţ. UDMR a avut o iniţiativă în codul administrativ, votat de Parlament, prin care am dorit să clarificăm şi aceste aspecte din 215, şi pentru judecători şi pentru administraţie. Din păcate Curtea Constituţională a respins legea, slavă Domnului nu pentru aceste prevederi. Aici Curtea nu a găsit nimic neconstituţional. Noi vom insista în continuare pentru clarificarea în lege şi nu în normele de aplicare. Cer scuze pentru eventualele greşeli, dar scriu de pe telefon într-o parcare între Cluj şi Ciuc. Cu stimă, Hunor Kelemen.“
Şi mai este ceva: la Ghimbav pe clădirea Primăriei traducerea primăriei în germană este fix aşa cum era la Corund. Şi este foarte corect. Doar că acolo nu deranjează pe nimeni, nici măcar pe Dan Tănasă.
Post-scriptum: Mulţumesc d-lui Hunor Kelemen pentru amabilitatea cu care a răspuns solicitării mele de a-şi exprima punctul său de vedere pe marginea acestui articol înainte de a-l publica. Referitor la inscripţia din Ghimbav, trebuie spus că termenul german „Rathaus“ este echivalentul pentru „Primărie“. Rathaus este un cuvânt compus din „Rat“, adică sfat sau consiliu, şi „Haus“, care înseamnă casă, deci în traducere literală ar fi „Casa sfatului“, aşadar altceva decât „Casa comunală“ („Községháza“). Am arătat în articol că ambele expresii din maghiară, „Polgármesteri hivatal“ şi „Községháza“, înseamnă Primărie. Dar diferenţa dintre Ghimbav şi Corund constă în faptul că denumirea germană este plasată sub cea în limba română, exact cum cer normele de aplicare a legii. Totodată la Ghimbav s-a scris corect numele instituţiei în limba română, „Primărie“, nu s-a tradus ca în Corund în „Casa comunală“.
Foto sus: ziarharghita.ro
