Cum acţiona Serviciul “D” din cadrul Securităţii
Serviciul “D” – Dezinformare. Acest fost serviciu al DSS (fosta Securitate) avea rolul de a lansa informaţii false în opinia publică. Acest serviciu era vital pentru orice Securitate din Europa răsăriteană deoarece:demoraliza ţinta vizată dezintegrându-i structura;discredita autoritatea adversarului;şi în final neutraliza oponentul.Iniţial Serviciul “D” era cunoscut în cadrul DSS ca o “Arhivă Documentară” sediul acesteia fiind ascuns la etajul patru al clădirii izolate a Ministerului de Interne. Majoritatea ofiţerilor DSS credeau că serviciul avea doar trei ghişee pentru primirea cererilor de documentare de la diferite unităţi de spionaj. Serviciul beneficia însă de o cameră secretă în care realmente îşi desfăşura activitatea, scrie athenian-legacy.Activitatea curentă a serviciului era supervizată zilnic de directorul adjunct al Serviciului, colonelul Valentin Leonte (numele real era Valentin Lipatti – fratele celebrului pianist român Dinu Lipatti ce trăia în Elveţia). Acesta era păstrat în funcţie datorită vorbirii fluente a francezei şi cunoaşterii bune a realităţilor occidentale. Cei doi fraţi proveneau dintr-o familie burgheză.Unitatea era condusă de generalul Mihai Ilie (fost director adjunct a Directoratului de Contraspionaj al Securităţii, în trecut fiind implicat şi în fabricarea de dosare unor reprezentanţi ai Vaticanului, aceştia fiind acuzaţi că ar fi construit o reţea de spionaj în România. Ilie a mai activat ca spion la Londra şi Paris. Împreună cu agentul său Mihai Caraman reuşise două racolări spectaculoase la NATO. Zeci de mii de documente militare au luat calea Bucureştiului. Ilie reuşise să implanteze un “microfon” şi la UNESCO. (Ion Iacobescu în 1969 dezertează şi fuge în SUA).Scopul Serviciului “D” era acela de a ascunde puterea reală informaţională şi militară, de a deforma dimensiunea operaţională pentru a deruta guvernele şi mass media occidentală. Serviciu fabrica şi documente false, uitate din greşeală pentru a crea României o auroră de independenţă în blocul răsăritean. Serviciul se ocupa şi cu colecţionarea de semnături false a celor mai mulţi şefi de state, premieri, ofiţeri ai altor servicii secrete, personalităţi din presă, corporaţii internaţionale şi chiar de la Vatican. Dintre cele mai celebre semnături ale vremii amintim pe cele ale lui Chirac sau a secretarului de stat SUA, Cyrus Vance.Iată câteva cazuri de dezinformare produse de Serviciul “D” (exterior):Vizita cancelarului vest-german Helmut Schmidt la Bucureşti după ce se întorcea de la Cairo. Serviciul i-a infiltrat un dosar fals al BND – Bundesnachrichtendienst (serviciul secret RFG) ce era identic cu notele reale întocmite de BND;Alt caz a vizat rivalitatea franco-germană privind exportul de echipament metalurgic în România (coorporaţia franceză Schneider-Creusot – grupul industrial german compus din AEG, Siemens şi Schloemann A.G.). Servicul “D” a dezinformat cele două grupuri printr-un fals gambit:cele două grupuri au aflat de ofertele lor (false) şi au lăsat din preţuri…La sfârşitul anilor `80 serviciul număra 20 de ofiţeri şi 2 subofiţeri comandantul unităţii fiind colonelul Dumitru Tatu.Dintre acţiunile interne Serviciul “D” a fost responsabil cu răspândirea zvonului despre cruzimea represaliilor din noiembrie 1987 – Braşov, pentru a descuraja orice altă tentativă de revoltă sau răspândirea zvonului legat de “injectarea cu mercur” a portocalelor în condiţiile în care importul citricelor nu satisfăcea cererea pieţei.
