„Colivia aurită“ din Carpați, în „Historia” de noiembrie

Prizonierat omenos și trai bun într-un lagăr românesc, în Al Doilea Război Mondial? S-a întâmplat la Timișu de Jos, în 1943-1944, iar povestea prizonierilor americani este dezvăluită în Dosarul de luna aceasta. Noua ediția a „Historia” – pe care o găsiți începând de azi, 15 noiembrie, la toate punctele de distribuție a presei și pe platforma Paydemic – aduce și o cronologie a războaielor din Orientul Mijlociu, o prezentare a așezămintelor spitalicești din Bucureștiul cosmopolit de odinioară și două incursiuni artistice: concertele de pian ale lui Mozart și picturile biblice ale lui El Greco. Lectura, însă, începe cu umor. Ghiciți unde?

La 1 august 1943, după atacul executat la joasă înălţime de aviaţia americană asupra Ploieștiului, în România au căzut primii aviatori americani, dintre care 110 au fost salvați.

Cumpără acum

România se angajase încă de la începutul anului 1943 să respecte cererea guvernului Statelor Unite privind aplicarea Convenţiei de la Geneva din anul 1929 cu privire la tratamentul prizonierilor de război, cerând la rândul ei ca acelaşi tratament să se aplice şi prizonierilor români care eventual ar fi fost capturaţi de armata americană. 

La 16 august 1943, prizonierii americani valizi au fost repartizaţi Lagărului nr. 2 Feldioara de la Braşov, care trebuia să administreze drepturile acestora conform prevederilor Convenţiei de la Geneva. La jumătatea lui septembrie 1943, autorităţile române au hotărât ca prizonierii valizi să fie mutaţi la Timişu de Jos, în apropierea Braşovului (Lagărul nr. 14), unde aveau să fie cazaţi în două clădiri situate la 250 de metri una de alta. Lagărul care avea să-i găzduiască pe aviatorii americani se afla într-o frumoasă zonă montană turistică, oferind condiţiile necesa- re unei convieţuiri civilizate. 

Timp de mai bine de un an, aviatorii americani au beneficiat de condiţii excelente de trai, ţinând cont de rigorile războiului, încât prizonierii l-au numit „colivia aurită“, unul dintre ei descriindu-l ca fiind, „probabil, cel mai bun lagăr de prizonieri din lume“.

Descoperiți întreaga poveste în Dosarul de noiembrie, scris de Alexandru Armă.

Multul război din Orientul Mijlociu

Un purtător de cuvânt al armatei israeliene a descris ziua de 7 octombrie 2023 ca fiind „de departe cea mai neagră zi din istoria Israelului“. Această dată marchează începutul unui nou conflict între israelieni și arabi, cel mai recent din scurta și sângeroasa istorie de 75 de ani a statului evreu. 

„De la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, zona Orientului Mijlociu, în care şi-au declarat independenţa 21 de state arabe şi un singur stat evreu – Israel, a fost răvăşită de mai multe războaie. Conflictul central din regiune a fost declanşat între Israel şi vecinii săi arabi, care încă de la început nu au dorit să recunoască existenţa unui stat evreu în mijlocul lor şi au depus toate eforturile pentru anihilarea acestuia”, notează Carol Sabin Florea. Citiți articolul lui, ca să vă puneți la punct cu detaliile și cronologiile războaielor din Orientul Mijlociu.

Casa Umorului Desenat

Dar să luăm o mică pauză de la războaie, cu o mare porție de umor. Știați că România are un nou muzeu, dedicat în totalitate artei caricaturii? Din textul lui Dodo Niță veți afla de ce Brăila a ajuns renumită pe pe harta caricaturii mondiale şi cum, încet-încet, s-a înfiripat ideea unui Muzeu al Artei Caricaturii. 

În holul de la intrare vizitatorii sunt întâmpinați de doi mari artişti, nu doar simpli caricaturişti, ci ilustratori şi creatori de desene animate: Ion Popescu-Gopo (1923-1989) şi Nell Cobar (1915-1993). Mai multe nu vă zicem, ca să nu stricăm surpriza…

Bucureștiul de odinioară

Înainte de medicii din zilele noastre au existat sfinţii făcători de minuni, descântătorii, cioclii, tămăduitorii din mahalale, moașele și felcerii, aduși la curţile domnești din Turcia, Italia sau Grecia. Treptat, începând cu secolul al XVIII-lea, de la bolniţele și chiliile mănăstirești din jurul Capitalei, s-a ajuns la spitale cu pavilioane și doctori specialiști, educaţi în străinătate. 

Aţi putea crede că Bucureștiul era – în secolele trecute – cu mult în urma Europei, în ceea ce privește infrastructura și educaţia medicală. Nimic mai fals. Institutul de Medicină Legală, înfiinţat în 1892, a fost primul din Europa, cu 30 de ani înaintea celor de la Londra și Paris. Vă invităm deci la o călătorie în Bucureștiul vechi, cosmopolit, în care domnitorii și boierii au construit spitale și azile, multe dintre ele funcţionale și în ziua de azi. Ghidul informat și elocvent este Sorin Minea.

El Greco la Roma

Din Bucureștiul secolului al XVIII-lea,  zburăm cu ochii minții spre Roma de secol XVI, ca să urmărim pașii unui pictor renumit. El Greco a sosit la Roma în toamna anului 1570. Lăsa în urmă Creta, locul naşterii, în care deprinsese meşteşugul icoanei, şi Veneţia, unde îşi petrecuse ultimii trei ani, în preajma tablourilor formidabile pictate de Tiţian, Jacopo Tintoretto şi Paolo Veronese.

Avea pe atunci aproape 30 de ani. Spre deosebire de ceilalţi „zugravi“ cretani rezidenţi în oraşul lagunar, care pictau icoane de tradiţie bizantină pentru comunitatea greacă locală, El Greco îşi configurase deja propriul limbaj artistic, asimilând maniera veneţiană – în compunerea scenelor cu personaje, colorit, pensulaţie, efecte picturale – într-un mod personal. 

Citiți articolul lui Cosmin Ungureanu, ca să aflați ce a urmat.

Curgerea muzicii lui Mozart

Puneți-vă pe fundal un concert de Mozart, așezați-vă într-un fotoliu moale și savurați ultima parte a revistei, despre un geniu muzical și capodoperele sale pentru pian. 

Poate niciun alt compozitor nu a fost atât de adorat de ceilalţi compozitori și de oamenii de cultură în general. „Sunt lucruri pe lume despre care nu se poate spune nimic, precum Simfonia nr. 41 a lui Mozart, majoritatea lucrărilor lui Shakespeare și creaţii ale lui Beethoven“, nota Schumann.

A avut o viaţă încheiată la doar 35 de ani în sărăcie, o înmormântare modestă şi restrânsă şi un loc de veci necunoscut (din cauza neplăţii taxelor necesare de către familie). Știați că astăzi nu există un mormânt unde iubitorii muzicii să poată lăsa o floare pentru cel care a fost poate cel mai mare compozitor?

Descoperiți-i viața și opera în textul scris de Cristina Niculescu.

*** 

Nu uitați de recomandările redacției pentru filme, cărți și expoziții. Și nici de varianta online a revistei, la doar un click distanță, pe platforma paydemic.

Lectură cu plăcere și cu folos!