Casa copilăriei lui Ion Creangă din Humuleşti, redeschisă după restaurare
Graţie unui proiect european de aproape 2 milioane de lei, casa din Humuleşti (Neamţ) în care şi-a trăit copilăria inegalabilul povestitor Ion Creangă a căpătat o nouă înfăţişare. „Atenție, aceasta nu este bojdeuca din Iași“ - atrag atenția specialiștii.
„Bucuros ar fi azi - dacă ar trăi - Bădiţa Ion să vadă finalizată restaurarea Memorial «Ion Creangă» din Humuleşti, pentru care am semnat cu mândrie recepţia lucrărilor marţi, 6 februarie 2024. S-a lucrat cu grijă, cu responsabilitate, au venit meşteri din Maramureş, care au adus şi bătut draniţa“, a declarat Rocsana Josanu, directoarea Direcţiei pentru Cultură Neamţ, anunţând astfel finalizarea proiectului.
Ea a detaliat, spunând că a fost înlocuit tot materialul lemnos putred din structura casei, s-au lipit cu lut podelele şi prispa, aspectul rustic s-a îmbunătăţit, iar frumuseţea acestei căsuţe a fost şi mai mult scoasă la lumină.
Imobilul, care-i declarat monument istoric, are acum birouri pentru personalul ce-l deserveşte, un spaţiu expoziţional exterior pe măsura importanţei edificiului, plus încălzire, alarmă, sistem de supraveghere video, iluminat arhitectural şi toalete decente pentru turişti. Muzeul memorial este unul dintre cele mai vizitate obiective din Neamţ.
„Urmează reamenajarea expoziţiei, iar casa din Humuleşti (atenţie, a nu fi confundată cu Bojdeuca din Ţicău de la Iaşi, greşeală pe care o fac mereu unele trusturi media din România) va fi redeschisă pentru vizitare în acest an. Felicitări tuturor celor care s-au implicat pentru ca locul în care şi-a petrecut frumoasa şi celebra copilărie Ion Creangă să arate aşa cum se cuvine!“, a mai transmis directorul Josanu.
„Când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti“...
Muzeul Memorial „Ion Creangă" este în vechea casă a familiei, din Humulești (Neamț). Încă de la înfiinţare, scopul a fost unul dublu: promovarea vieţii şi operei autorului, în special a capodoperei „Copilului universal“ - „Amintiri din copilărie“, plus semnalarea valorii etnografice a locuinţei, care oferă indicii despre viaţa, ocupaţiile tradiţionale şi meşteşugurile ţăranilor din secolul XIX. Şi ar fi de reamintit chiar ce scria Bădiţa Ion:
„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!“.
Revenind la căsuţa construită din bârne de lemn şi acoperită cu draniţă, ea este formată din trei încăperi tipice din zona Târgu Neamţ. O tindă, camera de locuit şi cămara, toate lipite cu lut pe jos, cu geamuri şi uşi mici. În camera principală este o sobă cu cuptor amenajat pentru dormit, o culme pentru aşezat haine de sărbătoare, laviţă pentru şezători, iar în mijloc, uneltele de tors şi un război de ţesut.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
Mai multe pentru tine...
