Reformatorul Gorbaciov primit cu frică de Ceauşescu

La 11 martie 1985, Mihail Sergheevici Gorbaciov devenea secretarul general al C.C. al P.C.U.S. Desemnarea sa în aceasta functie nu reprezenta o surpriza, decât, poate, pentru occidentalii obisnuiti cu liderii sovietici ajunsi la vârsta senectutii si închistati în sabloanele stricte, impuse de razboiul rece. 

Politica de persuasiune irita Bucurestiul

Venirea la conducere a lui Mihail Gorbaciov a fost însotita de lansarea unui proces de restructurare-perestroika-, care se adresa în egala masura sferei interne si celei externe. Restructurarea interna, caracterizata prin trei concepte cheie-perestroika (initial, restructurarea în sens economic), glasnost (transparenta) si uskorenie (accelerare)-a vizat trei arii mari:economie, societate, Partidul-Stat.

În acelasi timp, noua gândire politica, dimensiunea externa a perestroikai, a fost caracterizata de o abordare mai supla a relatiilor atât cu statele capitaliste, cât si cu satelitii.Gorbaciov va încerca sa "câstige" Occidentul si sa înlature eticheta de "imperiu al raului", pe care presedintele american Ronald Reagan o aplicase Uniunii Sovietice, la începutul deceniului noua, facând apel nu doar la cuvinte-o retorica noua, pacifista, care accentua valorile umane în detrimentul celor de clasa-, ci si la fapte, concretizate prin disponibilitatea de a reduce armamentul nuclear.

În ceea ce privea comunitatea socialista, Gorbaciov a ales o politica de persuasiune în locul uneia de impunere a noului curs aplicat la Moscova. Gorbaciov ar fi dorit ca tarile din lagarul socialist sa procedeze la o restructurare controlata, dupa modelul sovietic, afirmând chiar la Bucuresti, în 26 mai 1987, ca "suntem bucurosi când tarile fratesti gasesc ceva util pentru ele în activitatea creatoare care se desfasoara la noi în tara", însa nu era dispus sa exercite presiuni în aceasta directie.

În aceste conditii, ecoul pe care politica reformista a lui Gorbaciov l-a înregistrat în tarile fratesti a fost diferit. Daca liderii din Polonia sau Ungaria s-au aratat mai receptivi fata de noile idei, cei din România, Cehoslovacia sau R.D.G. s-au mentinut departe de influenta reformatoare sovietica, potential contagioasa.România, condusa din 1965 de Nicolae Ceausescu, îsi construise întreaga politica în jurul autonomiei fata de Uniunea Sovietica.

Politica demarata de Gheorghe Gheorghiu-Dej, la începutul anilor '60, a fost continuata si accentuata de Ceausescu. La nivelul politicii interne, cresterea nivelului de trai, liberalizarea ideologica si culturala, diminuarea represiunii au adus sprijinul populatiei pentru regimul Ceausescu.

Momentul de glorie, august 1968, când Nicolae Ceausescu a condamnat invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia, a creat un val de entuziasm în rândul românilor si în întreaga lume.

Desi anii '70 debutasera cu o revenire în forta a ideologicului în toate domeniile de activitate, initiata prin nu mai putin celebrele teze din iulie 1971, regimul a reusit sa ramâna în atentia Occidentului prin politica sa externa, desi în tara începusera sa se auda unele voci care contestau noile masuri.

Erodarea acestui capital de prestigiu la începutul anilor 1980 s-a petrecut în paralel cu degradarea economiei nationale, cu scaderea drastica a nivelului de trai al populatiei, în conditiile intensificarii eforturilor pentru plata datoriei externe si cu accentuarea progresiva a cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu. Simpatia acumulata de Mihail Gorbaciov în Occident, dupa venirea sa la putere, va lipsi regimul de la Bucuresti de obiectul opozitiei si îl va expune din ce în ce mai mult criticilor internationale.

Pe acest fond de criza a avut loc, în mai 1987, prima vizita a lui Mihail Gorbaciov în România. Evenimentul a generat un interes deosebit din partea mass media occidentala, care a relatat pe larg vizita liderului sovietic la Bucuresti. Articolele si analizele aparute în presa internationala au devenit cunoscute românilor prin intermediul posturilor de radio care emiteau în limba româna (Europa libera, Vocea Americii etc.).

Emisiunile difuzate de acestea prezentau românilor, afectati de izolarea informationala la care erau supusi, comentarii, reactii, perceptii occidentale în privinta vizitei, dar si asupra regimului de la Bucuresti.

Mesteacanul-numele de cod al lui Gorbi

Vizita lui Gorbaciov la Bucuresti în perioada 25-27 mai 1987 a fost tratata cu multa prudenta de autoritatile române. În cadrul operatiunii Mesteacanul 87, numele de cod dat vizitei secretarului general sovietic, organele de Securitate au fost mobilizate pentru a evita orice fel de incidente.Un plan de masuri realizat în 15 mai 1987 ne ofera o imagine asupra modului în care Securitatea întelegea sa asigure buna desfasurare a vizitei lui Mihail Gorbaciov.

O atentie speciala era acordata persoanelor "pretabile la actiuni de dezordine ori de penetrare a dispozitivului de securitate si garda".

În aceasta categorie erau nominalizati urmatorii: Dan Desliu, scriitor (urmarit sub numele Dandu de Securitatea Municipiului Bucuresti-S.M.B.), Mircea Daneliuc, regizor (urmarit sub numele Damian de Directia I), Iuliana Sprâncenatu, inginer (urmarita sub numele Ilinca de S.M.B.), Florica Mitroi, scriitor (Mitrea, supravegheata informativ de S.M.B.).

Masurile de securitate erau extrem de cuprinzatoare si vizau pe toata lumea, de la reporteri straini acreditati la eveniment pâna la participanti la conferinte stiintifice sau persoane selectionate din institutii pentru a participa la primirea liderului sovietic pe aeroport sau pe traseu.

Concomitent, prin intermediul informatorilor, organele de securitate strângeau informatii si realizau sinteze privind starea de spirit si atitudinea pe care vizita lui Gorbaciov le genera în diferite medii.Doua rapoarte, realizate în ajunul vizitei liderului sovietic, retin atentia datorita tipului de informatie pe care îl ofera, dar si ca imagine a capacitatii/puterii de sondare pe care Securitatea o avea la nivelul diferitelor medii profesionale.

Securitatea, cu ochii pe intelectuali

Primul din aceste documente face o sinteza a asteptarilor si reactiilor înregistrate în rândul scriitorilor legate de venirea lui Gorbaciov. Inventarul tendintelor prezente la nivelul scriitorimii a retinut deopotriva "sperantele absurde" referitoare la posibilitatea schimbarii lui Ceausescu, simpatia fata de liderul sovietic, dar si opinia, mai larg împartasita, a celor care nu erau de acord ca Gorbaciov "sa dea lectii de democratie românilor, la ei acasa".

Potrivit raportului, asteptarile scriitorilor mergeau în general în directia "unei deschideri spre exterior si o liberalizare reala în interior, revenirea la modestie în viata publica si la discutii mai la obiect cu privire la problemele actuale, o îmbunatatire a statutului scriitorilor si posibilitatea publicarii unor carti care sa trateze în mod critic aspecte ale vietii economico-sociale, desfiintarea totala a cenzurii".

Un al doilea document se refera la o discutie la care au participat printre altii si fostii ambasadori Corneliu Bogdan si Silviu Brucan. Aprecierile facute în cadrul discutiei dovedeau ca cei prezenti erau la curent nu doar cu politica de restructurare din Uniunea Sovietica, ci si cu sprijinul sau opozitia pe care reformele gorbacioviste le determinau în URSS.

Desi erau de acord cu faptul ca liderul sovietic "nu va da curs unor manifestari care s-ar putea comenta ca dezaprobatoare fata de normele de protocol existente în România", participantii nu excludeau din partea lui Gorbaciov posibilitatea unor "manifestari spontane, prin care sa respinga "asa-zisele calcari ale normelor leniniste" în cazul în care s-ar accentua peste masura evidentierea rolului lui personal în politica URSS".

Arsenalul masurilor de securitate legate de vizita lui Gorbaciov au cuprins, pe lânga actiunile cu caracter de informare, si arestari. Astfel, la 20 mai 1987, inginerul  Ion Puiu, fost conducator al organizatiei de tineret a Partidului National Taranesc si cunoscut pentru actiunile sale în favoarea apararii drepturilor omului, a fost retinut pentru încercarea de a trimite o scrisoare lui Mihail Gorbaciov.

Încercarile Securitatii de a împiedica transmiterea de mesaje, fie si indirect, liderului sovietic nu au fost încununate de succes. Ambasadorul sovietic la Bucuresti, E.M Tiajelnikov, facea public, fara a preciza problemele ridicate, ca numeroase scrisori adresate lui Mihail Gorbaciov fusesera primite la ambasada.

Ca înaintea oricarei vizite, magazinele sunt umplute cu marfa

Apropierea datei sosirii înaltului oaspete sovietic a declansat o adevarata frenezie organizatorica din partea autoritatilor române. Bucurestiul din zilele vizitei trebuia sa para un oras colorat, prosper, cu locuitori multumiti de viata pe care o duceau si pentru care erau recunoscatori conducatorului.

Realitatile cu care românii se confruntau zi de zi-probleme în aprovizionarea cu alimente, frigul din case, întunericul din locuinte si de pe strazi-nu mai erau însa un secret  pentru nimeni.Cu numai câteva zile înainte de vizita lui Gorbaciov, ziarele, agentiile de presa si posturile de televiziune occidentale prezentau imaginile crizei cu care se confrunta România, criza datorata în mare parte încapatânarii liderilor români de a achita în timp record datoria externa a tarii.Articolul intitulat România se îndreapta nu spre reforme, ci spre austeritate, aparut în prestigiosului ziar "Financial Times", facea o analiza a situatiei raporturilor româno-sovietice si oferea cititorilor scene dezolante, însa reale din România:"[...]

Alimentele sunt greu de gasit. Cu mai putin de o luna în urma, într-una dintre cele mai importante piete ale Bucurestiului nu se puteau cumpara decât cartofi, morcovi, ceapa si urzici pentru supa. Niste mere sfrijite erau singurele fructe de vânzare [...]".

Tabloul era completat de imaginile surprinse în Bucuresti si prezentate de televiziunea vest-germana chiar în ajunul vizitei:"Strazi lipsite de circulatie, câteva troleibuze luate cu asalt. Mai departe, un magazin cu câteva borcane cu rosii. La câteva macelarii, câteva capete de porc, oase si nimic altceva".

Venirea lui Gorbaciov a facut ca imaginea cenusie a Bucurestiului sa dispara pentru câtva timp. Drumurile au fost reparate, în special cele aflate pe traseul oficial, au fost plantate flori si chiar magazinele au primit ceva marfa în plus. Cetatenii capitalei sperau ca sotii Gorbaciov sa viziteze o piata, aceasta fiind o posibilitate de a obtine mai multe produse.

Din imaginea de sarbatoare a Bucurestiului nu puteau lipsi drapelele celor doua state si portretele liderilor, însa acestea au fost arborate destul de târziu, în noaptea dinaintea sosirii, iar comentatorii straini subliniau faptul ca primirea rezervata lui Gorbaciov era mai putin entuziasta decât în celelalte tari fratesti.

Reticenta autoritatilor române fata de vizita liderului sovietic era de înteles în conditiile în care regimul de la Bucuresti nu dorea sa faca publicitate lui Gorbaciov si politicii sale de reforme. Presa centrala a tiparit câteva articole generale referitoare la Uniunea Sovietica doar cu doua zile înainte de sosirea lui Gorbaciov, iar o biografie si o fotografie a secretarului general sovietic au fost publicate în ajunul sosirii.

"L'Express" publica un interviu cu Mihai Botez

Luni, 25 mai 1987, începea vizita lui Mihail Gorbaciov în România. Cele trei zile petrecute la Bucuresti de seful primului stat comunist al lumii au captat într-o mare masura atentia internationala, facând subiectul relatarilor obiective, dar si al speculatiilor.În acele momente, presa si televiziunea româna au relatat evenimentele sec si selectiv, în sensul în care au evitat sa prezinte si sa atraga atentia asupra manifestarilor de spontaneitate sau accentelor critice care s-au facut simtite la nivelul discursului liderului sovietic.

Comentariile aparute în presa straina au evidentiat însa nuantele sau lucrurile mai putin conventionale din cadrul vizitei si au oferit posibilitatea unor contestatari din România sa-si expuna punctele de vedere.Chiar în prima zi a vizitei lui Mihail Gorbaciov, publicatia franceza L'Express a publicat un amplu interviu cu matematicianul Mihai Botez, a carui disidenta era cunoscuta Occidentului de mai multi ani. 

Botez era convins ca românii erau interesati de ceea ce se petrecea în Uniunea Sovietica, însa îsi manifesta scepticismul în legatura cu posibilitatea unor transformari la Bucuresti: "o vizita oficiala nu poate schimba structura unui regim politic sau a unei economii".

Aprecierile pe care Mihai Botez le facea la adresa regimului Ceausescu erau urmarea unor analize pe care matematicianul cu valente de sociolog le facuse înca de la începutul anilor '80: "... regimul de la Bucuresti - spunea el - este cel mai traditionalist din rasarit, e sistemul comunismului clasic, al comunismului anilor 80 din Uniunea Sovietica, unde, însa, tripticul "un popor, un partid, un conducator" a cedat locul doar liderului care se confunda cu partidul. Ne gasim într-o perioada de exacerbare a personalitatii conducatorului si a familiei sale, ceea ce reprezinta o contributie originala. Conducatorul, astazi, vrea sa-si puna amprenta asupra întregii realitati, asupra prezentului si viitorului cu orice pret".

Ziaristii straini nu au acces în tara

Prezenta în presa straina a unor comentarii defavorabile la adresa regimului Ceausescu, precum si protestul unor personalitati occidentale legate de interdictia aplicata mai multor ziaristi occidentali de a intra în România cu ocazia vizitei lui Gorbaciov, nu au parut sa determine vreo schimbare la nivelul atitudinii autoritatilor de la Bucuresti. Mai mult, responsabilii români argumentau ca era firesc sa se refuze intrarea în România a ziaristilor care "faceau relatari considerate inechitabile sau denaturate".

În lipsa unor stenograme a discutiilor dintre partea româna si cea sovietica, o discutie asupra obiectivelor fixate de cei doi lideri se poate face analizând modul în care vizita lui Gorbaciov a fost reflectata în presa româna, sovietica si occidentala.Mediile de informare românesti au ales sa prezinte doar partea oficiala a vizitei-descrierea în amanunt a primirii, publicând chiar si textele înscrise pe pancarte, vizitele întreprinse în capitala, discursurile de la dineuri sau cele rostite cu ocazia mitingului prieteniei româno-sovietice.

Gorbaciov tine românilor o lectie de democratie

Discutiile au vizat, în ansamblul lor, problema raporturilor bilaterale, cu un mare accent pe problemele economice, aspectele teoretice si practice ale constructiei socialismului, precum si aspecte ale vietii internationale. Dincolo de aceste aspecte oficiale, vizita a oferit partii sovietice posibilitatea de a-si atinge unul din obiectivele stabilite:familiarizarea românilor cu transformarile din Uniunea Sovietica.

Discursul lui Gorbaciov la Marea adunare populara consacrata prieteniei româno-sovietice, din 26 mai, a prezentat pe larg directiile reformelor si a accentuat, probabil nu fara un scop anume, importanta glasnost-ului, a criticii reale în toate domeniile de activitate, dar si necesitatea reformarii partidului, a înlaturarii unor fenomene negative, precum nepotismul sau goana dupa înavutire.

Pentru un regim ca acela din România, pentru care"unitatea dintre cuvinte si fapte"nu reprezenta decât un slogan, discursul lui Gorbaciov suna ca o lectie de democratie.În ceea ce priveste momentele mai putin protocolare-dialoguri spontane ale liderului sovietic cu cetatenii români, critici sau chiar ciocniri verbale între cei doi lideri-acestea au fost prezentate exclusiv de mediile de informare externe.

Ceausescu-admonestat de liderul de la Kremlin

Agentia de presa TASS, ziarele si televiziunea sovietica au prezentat încercarile lui Gorbaciov de a dialoga cu oamenii. Potrivit televiziunii sovietice, Gorbaciov întrebase mai multi tineri prezenti în Piata Scânteii în legatura cu problemele cu care se confruntau. În lipsa unui raspuns, liderul sovietic declara:

"Chiar daca îmi spuneti ca totul e în ordine în serviciu sau în familiile voastre, nu va cred, pentru ca exista probleme".

Un semnal în legatura cu dezaprobarea programului de sistematizare initiat de Ceausescu a fost dat de remarcile lui Gorbaciov, reluate de ziarul Pravda, privitoare la distrugerea unor monumente istorice în vederea construirii Centrului Civic:  "În trecut noi nu am tinut cont de arhitectura orasului în mai multe locuri din Moscova si acum regretam".

Chiar daca au existat rabufniri de ambele parti, ca de exemplu acuza adusa de Gorbaciov lui Ceausescu ca "tine întreaga tara în frica, izolând-o de lumea înconjuratoare", întâlnirea nu a lasat impresia unor diferende ireconciliabile.

Gorbi pleaca si Bucurestiul revine la cenusiu

Pâna la urma, Gorbaciov nu venise la Bucuresti cu gândul sa destabilizeze regimul Ceausescu, cu atât mai mult cu cât România devenea, cel putin din punct de vedere economic, o tara tot mai dependenta de Moscova.Asemeni unei piese de teatru, încheierea vizitei oficiale a lasat locul analizelor si criticilor post-eveniment.

Presa internationala, alta data adulatoare la adresa lui Ceausescu, marca esecul înregistrat de regimul de la Bucuresti si accentua succesul lui Gorbaciov care câstigase popularitate într-o tara destul de rezervata când venea vorba de Rusia. În cadrul unei mese rotunde organizate la Radio Europa Libera pe tema vizitei lui Gorbaciov în România, jurnalistul Emil Hurezeanu concluziona:

"Din perspectiva lui Ceausescu, vizita a fost unul din cele mai rasunatoare esecuri ale sale. În primul rând, pentru ca pentru prima oara un lider strain l-a criticat, i-a criticat indirect sistemul politic, linia politica, în public. Pe de alta parte, pentru ca Gorbaciov si-a exprimat ideile proprii în legatura cu reformismul sau, românii realizând cât de progresist e Gorbaciov fata de Ceausescu".

În România, lucrurile, practicile reveneau la normal. Ca în orice regim arbitrar,   cei care denigrasera regimul urmau sa fie pedepsiti. Pentru interviul acordat cotidianului L'Express, Mihai Botez era "promovat"director al unui centru de calcul din Tulcea, despre care nu se stia aproape nimic.

Era suficient de departe de Bucuresti si suficient de bine supravegheat pentru a nu mai intra în contact cu persoane dusmanoase. Capitala suferea si ea curând aceeasi metamorfoza. Culoarea, fie ea si aparenta, pe care Bucurestiul o capatase în timpul vizitei, va disparea, lasând loc imaginii triste si cenusii.